CASE OF CONSTANTIN MODARCA v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

CASE OF CONSTANTIN MODARCA v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2012)

Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

CAUZA CONSTANTIN MODÂRCA c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 37829/08)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

13 noiembrie 2012

Această hotărâre va deveni definitivă în modul stabilit de articolul 44 § 2 al Convenției. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza

Constantin Modârca

c.

Republicii Moldova

,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:

Josep Casadevall,

Președinte

,

Egbert Myjer,

Corneliu Bîrsan,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Luis López Guerra,

Nona Tsotsoria,

judecători

,

și Santiago Quesada,

Grefier al Secției,

Deliberând la 16 octombrie 2012 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr.

37829/08

) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către un cetățean al Republicii Moldova, dl

Constantin Modârca

(„reclamantul”), la 18 iulie 2008.

2.

Reclamantul a fost reprezentat de către dl

M. Grigoraș

, avocat din

Strășeni

. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

3.

Reclamantul a pretins, în special, că el a fost deținut în condiții inumane

și că instanțele de judecată l-au condamnat în mod ilegal.

4.

La 10 ianuarie 2010, cererea a fost comunicată Guvernului. S-a decis de asemenea examinarea fondului cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia (articolul 29 § 1 al Convenției).

5.

Ca urmare a demisiei dlui Mihai Poalelungi, judecătorul ales din partea Moldovei (articolul 6 al Regulamentului Curții), Președintele Camerei l-a numit pe dl Ján Šikuta în calitate de judecător

ad hoc

(articolul 26 § 4 al Convenției și articolul 29 § 1 al Regulamentului Curții).

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

6.

Reclamantul s-a născut în anul 1988 și

locuiește î

n Taraclia.

7.

Faptele cauzei, după cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

8.

La 13 octombrie 2007, reclamantul a fost arestat fiind suspectat de comiterea unui omor. La 7 august 2008, el a fost condamnat de către Judecătoria Strășeni la 15 ani de închisoare.

9.

Sentința a fost menținută de către Curtea de Apel Chișinău la 22

octombrie 2008 și de către Curtea Supremă de Justiție la 25 februarie 2009.

10

.

La 17 octombrie 2007, reclamantul a fost plasat în detenție în penitenciarul nr. 13 din Chișinău. La 27 noiembrie 2007, el a fost transferat la Spitalul de Psihiatrie Codru și s-a întors la penitenciarul nr. 13 la 18 decembrie 2007. La 18 ianuarie 2009, reclamantul a fost transferat la penitenciarul nr. 5 din Cahul. Începând cu 21 ianuarie 2009, reclamantul a fost deținut în penitenciarul nr. 1 din Taraclia.

11

.

Reclamantul a descris condițiile detenției sale în penitenciarul nr. 13 în felul următor: el a fost deținut

într-o celulă de 12 metri pătrați împreună cu alți 5 deținuți și își putea dezmorți mușchii doar în timpul plimbărilor scurte afară; celula nu era ventilată; celula era umedă și plină de paraziți; pe timp de iarnă în celulă era frig. Mâncarea era insuficientă și necomestibilă.

12

.

Potrivit Guvernului, reclamantul a fost deținut la penitenciarul nr. 13 în următoarele celule:

- celula nr. 28, care măsoară 18.5 metri pătrați și este destinată pentru aproximativ șase persoane;

- celula nr. 39, care măsoară 13.78 metri pătrați și este destinată pentru aproximativ șase persoane;

- celula nr. 40, care măsoară 13.78 metri pătrați și este destinată pentru aproximativ șase persoane;

- celula nr. 47, care măsoară 9.1 metri pătrați și este destinată pentru aproximativ șase persoane;

- celula nr. 48, care măsoară 12.22 metri pătrați și este destinată pentru aproximativ opt persoane;

- celula nr. 19, care măsoară 34.8 metri pătrați și este destinată pentru aproximativ paisprezece persoane.

II.

DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE RELEVANTE ȘI MATERIALELE

INTERNAȚIONALE

13.

Potrivit articolului 225 al Codului de Executare (în vigoare din 1

iulie 2005, republicat la 5

noiembrie 2010), norma minimă de spațiu locativ stabilit pentru un condamnat nu poate fi mai mică de 4 m2.

14

.

Guvernul a anexat la observațiile sale copiile hotărârilor în cauzele

Drugaliov v. the Ministry of Internal Affairs and the Ministry of Finance

, și

Gristiuc v. the Ministry of Finance and the Prisons Department

. În ambele cauze, reclamanții au primit compensații pentru maltratare și/sau condiții inumane de detenție.

15

.

În raportul său pentru anul 2010 (pagina 142 et seq. – “Condițiile de detenție”), Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova (“Centru”, care este instituția Ombudsman-ului din Republica Moldova) a constatat,

inter alia

, următoarele:

“Asigurarea normei de spațiu locativ (4m²) în blocurile locative ale instituției

[1]

rămâne o problemă incomodă și s-a transformat într-o deficiență sistemică a penitenciarelor din întreaga țară. ...

Aceeași situație a fost atestată și în cadrul vizitei din Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău, la 9 septembrie 2010, în unele celule spațiul locativ nefiind proporțional cu numărul deținuților. La momentul vizitei, in celula 38 erau plasate opt persoane, in timp ce aceasta avea o suprafață de 24 m2. Această situație a fost constată in repetate rânduri in cadrul vizitelor angajaților Centrului pentru Drepturile Omului in izolatorul de urmărire penală din mun. Chișinău. O asemenea stare de lucruri a fost documentată și in cadrul vizitei din 19 mai 2010 la Penitenciarul nr. 7 s. Rusca, unde in una din celulele blocului nr. 2, cu o suprafață de 15,5 m2, se dețineau șase persoane, și la Penitenciarul nr. 4 or. Cricova, unde în cadrul sectorului locativ nr.7, s-a depistat deținerea a peste 20 de persoane intr-o încăpere de 65 m2.

Aglomerarea este un subiect de relevanță directă și pentru mandatul avocatului parlamentar în calitatea sa de Mecanism Național de Prevenire a Torturii, care a constat în repetate rânduri supra-aglomerarea în instituțiile penitenciare din țară. ...

... [D]epartamentul Instituțiilor Penitenciare a informat avocatul parlamentar despre faptul că asigurarea [deținuților] cu produse din carne și pește se efectuează după posibilități. Totodată, autoritățile vizate au comunicat că, în condițiile situației financiare dificile, pe parcursul anului 2010, deținuții din Penitenciarul nr. 17 or. Rezina au fost asigurați cu produse din carne în volum de 75 la sută din necesar și cu produse din pește în volum de 80 la sută din necesar. În acest sens, Ministerul Justiției a comunicat despre cheltuielile suportate pe parcursul anului 2010. Astfel, pentru alimentația deținuților în 2010 au fost alocate din bugetul de stat 24,05 milioane de lei, în timp ce necesitățile pentru aceeași perioadă, prezentate Ministerului Finanțelor la proiectul Legii bugetului, au constituit 29,05 milioane de lei. Pentru alimentarea unui deținut în zi, în anul 2010, au fost cheltuiți 10,24 lei, necesitatea fiind de 12,35 lei. În asemenea condiții, deseori acest fapt s-a aflat la baza motivării de către reprezentanții administrațiilor instituțiilor penitenciare privind imposibilitatea asigurării deținuților cu produse din carne și pește.

...

În ceea ce privește condițiile sanitare, iluminarea și ventilarea, aceste probleme persistă in majoritatea încăperilor locative ale penitenciarelor din Republica Moldova, excepție fiind instituțiile penitenciare nr.1, or. Taraclia și nr.7, s. Rusca.

Republica Moldova a moștenit penitenciare vechi, cu edificiile degradate, de tip lagăr, conform standardelor sovietice. Aceste tipuri de penitenciare nu corespund exigențelor înaintate de actele naționale și internaționale în domeniu, iar posibilitățile financiare reduse ale statului nu permit reconstrucția sau renovarea acestora.

În instituțiile penitenciare, cu excepția Penitenciarului nr. 1 or. Taraclia, găzduirea deținuților se face în dormitoare de capacitate mare, care nu dispun în deplină măsură de facilitățile de care condamnații ar putea beneficia zilnic: spațiu de dormit, spațiu de zi și instalații sanitare. Deținuții se află în spații extrem de înghesuite, întunecoase, umede, fără ventilație și care sunt îmbibate cu fum de țigară. În unele penitenciare paturile amenajate in două nivele împiedică esențial pătrunderea luminii naturale in sectoarele locative.”

16

.

Părțile relevante ale Raportului Comitetului pentru prevenirea torturii și tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante (CPT) cu privire la vizita efectuată în Republica Moldova între 14 și 24 septembrie 2007 sunt următoarele (traducere neoficială):

“46.

La începutul vizitei din 2007, Directorul Departamentului Instituțiilor Penitenciare a Ministerului Justiției a prezentat delegației informații detaliate cu privire la măsurile deja luate sau concepute vizând reformarea sistemului penitenciar moldovenesc și punerea în aplicare a recomandărilor CPT. Una din aceste măsuri, care este salutabilă, vizează reducerea populației carcerale a țării. La momentul vizitei din anul 2007, numărul total de deținuți era de 8,033 (dintre care 1,290 în detenție provizorie), pe când în anul 2004 erau 10,591. Această tendință pozitivă poate fi atribuită reformelor legislative survenite în ultimii ani, anume intrarea în vigoare a noului Cod de executare a pedepselor în iulie 2005 și adoptarea modificărilor Codului penal și a Codului de procedură penală. În consecință, a avut loc o sporire a numărului de eliberări anticipate condiționate cât și o recurgere mai largă la pedepsele de substituire a închisorii și o aplicare mai selectivă a detenției provizorii de către tribunale.

În afară de aceasta, punerea în aplicare a „Concepției reformei sistemului penitenciar pentru perioada 2004-2013” a fost făcută printr-o mărire a alocației bugetare (de la 75,8 milioane de lei în 2004 la 166, 1 milioane lei în 2007), cât și prin aportul crescând al asistenței străine. Aceasta a permis, printre altele, ameliorarea alimentației deținuților și îngrijirilor medicale cât și începerea unor lucrări de renovare în mai multe instituții penitenciare (de exemplu nr.1 din Taraclia, nr. 7 din Rusca și nr. 17 din Rezina).

În sfârșit și mai ales, a avut loc o importantă schimbare de mentalitate datorită ameliorării procedurilor de recrutare și de formare a personalului. Delegația a fost informată că a avut loc schimbarea directorilor în numeroase instituții penitenciare cu un an înainte de vizită, în urma unui concurs și a unei perioade de încercare. În afară de aceasta, au fost concepute noi programe de instruire care pun în particular accentul pe problemele ce țin de drepturile omului (a se vedea de asemenea paragraful 100).

47.

CPT nu poate decât să salute măsurile menționate mai sus adoptate de autoritățile Republicii Moldova. Însă, informația colectată de delegația Comitetului în timpul vizitei din 2007 demonstrează că mai sunt multe de făcut. În special, suprapopularea continuă să fie o problemă; în ciuda faptului că toate unitățile vizitate funcționau cu mult sub capacitățile lor oficiale, iar spațiul locativ pentru fiecare deținut se reducea în medie la 2 m

2

, și nu la standardul de 4 m

2

prevăzut de legislația Republicii Moldova.

CPT este convins că singura cale viabilă de a controla suprapopularea și de a atinge standardul de 4 m

2

de spațiu locativ per deținut este adoptarea unor politici care să limiteze sau să moduleze numărul deținuților trimiși la închisoare. În legătură cu aceasta, Comitetul trebuie să sublinieze necesitatea unei strategii care să acopere atât admiterea cât și eliberarea din închisoare pentru a asigura că închisoarea este într-adevăr ultima soluție. Aceasta implică, în primul rând, punerea accentului pe măsurile neprivative de libertate care pot fi aplicate în perioada de dinaintea aplicării pedepsei cu închisoarea și, în al doilea rând, adoptarea unor măsuri care să faciliteze reintegrarea în societate a persoanelor care au fost private de libertate.

CPT are încredere că autoritățile Republicii Moldova vor continua eforturile lor în combaterea fenomenului suprapopulării, iar în acest proces se vor ghida de Recomandarea Rec(99)22 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei cu privire la suprapopularea închisorilor, precum și de Recomandarea Rec(2003)22 cu privire la eliberarea condiționată.”

ÎN DREPT

I.

PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 3 AL CONVENȚIEI

17.

Reclamantul s-a plâns de detenția sa

în condiții inumane, cu violarea

articolului 3 al Convenției, care prevede următoarele

:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

A.

Admisibilitatea

18.

Guvernul a susținut că pretenția reclamantului privind condițiile de detenție în timpul aflării sale inițiale la penitenciarul nr. 13 (între 17 octombrie și 27 noiembrie 2007) trebuie respinsă ca fiind depusă cu depășirea termenului de șase luni prevăzut de articolul 35 al Convenției. Acesta s-a bazat pe jurisprudența Curții, cum ar fi

Koval v.

Ukraine

((dec.), nr. 65550/01, 30 martie 2004) și

I.D. v.

Moldova

(nr.

47203/06, § 31, 30 noiembrie 2010) și consideră că cele două perioade ale detenției reclamantului în penitenciarul nr. 13 erau situații distincte și nu reprezintă o “situație continuă”.

19.

De asemenea, Guvernul a susținut că pretenția formulată în temeiul articolului 3 al Convenției trebuie respinsă din cauza neepuizării căilor interne de recurs disponibile. Reclamantul nu s-a plâns autorităților închisorii de condițiile sale de detenție și nu a intentat o acțiune civilă pentru a solicita compensarea prejudiciului care el pretinde că i-a fost cauzat. Guvernul s-a referit la jurisprudența internă în cauzele

Drugaliov

și

Griștiuc

și altele (a se vedea paragraful 14 de mai sus).

20.

În privința primei obiecții formulate de Guvern, Curtea face referință la principiile elaborate în cadrul jurisprudenței sale cu privire la noțiunea “situației continue”, care se aplică domeniului specific al condițiilor de detenție (a se vedea

I.D. v. Moldova

, §§ 25-31, citată mai sus, și jurisprudența citată aici). În această cauză, ea constată că reclamantul nu s-a axat pe diferite aspecte ale detenției sale în prima și cea de-a doua perioadă a detenției sale în penitenciarul nr. 13, dar a descris condițiile de detenție în general. Într-adevăr, această cauză este similară cauzei

Guliyev v.

Russia

(nr. 24650/02, 19

iunie 2008), în care Curtea a concluzionat că cele două perioade diferite de detenție au reprezentat o “situație continuă”, deoarece principalele caracteristici ale celor două perioade de detenție au fost supraaglomerarea celulelor (a se vedea de asemenea

Haritonov v. Moldova

, nr.

15868/07

, § 24, 5

iulie 2011). În această cauză, transferul reclamantului pentru o perioadă de trei săptămâni într-un spital de psihiatrie cu scopul examinării acestuia a fost mai degrabă o întrerupere relativ scurtă a detenției sale, decât două perioade distincte de detenție care puteau fi examinate separat. Prin urmare, obiecția Guvernului trebuie respinsă.

21.

În privința celei de-a doua obiecții, Curtea observă că ea a constatat deja o violare a articolului 13 al Convenției, ca urmare a lipsei căilor efective de recurs în Moldova împotriva condițiilor de detenție inumane și degradante, în cauzele

Malai v. Moldova

(nr. 7101/06, §§

45-46, 13

noiembrie 2008),

I.D. v. Moldova

, citată mai sus, § 50, și

Rotaru v.

Moldova

(nr. 51216/06, § 47, 15

februarie 2011). De asemenea, ea observă că remediul invocat de către Guvern nu putea avea un efect preventiv în sensul îmbunătățirii condițiilor de detenție ale reclamantului, dar numai un efect compensator (a se vedea, spre exemplu,

Holomiov v.

Moldova

, nr.

30649/05, § 107, 7

noiembrie 2006). Prin urmare, acesta nu este efectiv în cazul persoanelor care continuă să fie deținute în asemenea condiții la momentul depunerii cererii lor la Curte (a se vedea, spre exemplu,

Oprea v. Moldova

, nr.

38055/06, § 33, 21 decembrie 2010), și aceasta a fost și continuă să fie situația reclamantului.

Prin urmare, această obiecție trebuie respinsă în mod egal.

22.

Curtea observă că pretenția formulată în temeiul articolului 3 al Convenției nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 (a) al Convenției. Prin urmare, ea notează că aceasta nu este inadmisibilă sub nici un alt temei și trebuie declarată admisibilă.

B.

Fondul

23.

Reclamantul s-a referit la descrierea făcută de el a condițiilor de detenție, în special în penitenciarul nr. 13, inclusiv supraaglomerarea celulelor, ventilația insuficientă, și calitatea insuficientă a hranei servite (a se vedea paragraful

11 de mai sus).

24.

Guvernul a argumentat că reclamantul a fost deținut în condiții corespunzătoare. Celulele ofereau suficient spațiu locativ. Fiecare celulă era bine iluminată, avea fereastră, ventilația funcțională, chiuvetă și un veceu separat de restul celulei printr-un perete. Mâncarea era pregătită în conformitate cu regulamentele existente și calitatea acesteia era verificată în mod regulat de către medicul închisorii. Încălzirea era asigurată prin utilizarea generatorului termal independent al închisorii. Fumatul era interzis în celule și era permis doar în locuri special amenajate în acest scop. Fiecare deținut era asigurat cu un set de lenjerie de pat (care se schimba odată pe săptămână), săpun și hârtie de veceu. De asemenea, deținuții aveau dreptul la o oră de plimbare zilnică. În penitenciarul nr. 13 exista o bibliotecă care oferea literatură pentru citit și deținuților li se permitea să dețină aparate de radio și televizoare în celule.

25.

În această cauză, Curtea observă că părțile nu erau de acord cu majoritatea chestiunilor de fapt privind condițiile de detenție ale reclamantului. Cu toate acestea, Guvernul a oferit informații detaliate cu privire la spațiul locativ disponibil în fiecare celulă în care a fost deținut reclamantul, împreună cu rata oficială de ocupație în fiecare din aceste celule (a se vedea paragraful

12 de mai sus). Din această informație rezultă că reclamantul beneficia de un spațiu între 1.51 și 2.5 metri pătrați în majoritatea celulelor în care el a fost deținut, cu excepția celulei nr. 28, în care el a beneficiat de 3.83

metri pătrați de spațiu locativ. Aceste cifre sunt mult sub minimum limitei de patru metri pătrați de spațiu locativ stabilite de legislația națională, la care face referință CPT în raportul său din anul 2007 cu privire la Republica Moldova (a se vedea paragrafele 13 și 16 de mai sus).

26.

Curtea a constatat deja că supraaglomerarea ridică în sine o problemă în temeiul articolului 3 al Convenției (a se vedea

Kadiķis v. Latvia (nr. 2)

, nr.

62393/00, § 52, 4 mai 2006, și

Modarca v. Moldova

, nr.

14437/05, §

64, 10 mai 2007). De asemenea, ea notează că reclamantul a fost nevoit să petreacă douăzeci și trei de ore pe zi în asemenea condiții înghesuite timp de câțiva ani.

27.

Argumentele menționate mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să conchidă că a avut loc o violare a articolului 3 al Convenției.

II.

PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 AL CONVENȚIEI

28.

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 §§ 1, 2 și 3 al Convenției, că procuratura și instanțele de judecată nu au verificat toate circumstanțele și probele acestei cauze în mod corespunzător, nu au audiat doi martori și l-au condamnat pe reclamant în mod ilegal.

29.

Examinând materialele acestei cauze, Curtea nu vede nicio indicație asupra caracterului arbitrar al hotărârilor pronunțate de instanțele naționale. Prin urmare, ea nu are nici un temei să pună la îndoială aceste hotărâri, și nici nu are rolul de o „a patra instanță” în a decide în privința vinovăției sau nevinovăției unei persoane, ceea ce a fost solicitat de către reclamant. Prin urmare, această pretenție trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată, în conformitate cu articolul 35 §§ 3 și 4 al Convenției.

III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI

„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenției sau protocoalelor sale și dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă”.

31.

Reclamantul nu a formulat careva pretenții cu privire la satisfacția echitabilă, invocând că își dorește doar eliberarea sa din închisoare pentru a avea grijă de părinții săi. În consecință, Curtea a decis să nu-i acorde nici o sumă cu titlu de satisfacție echitabilă.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

admisibilă pretenția reclamantului formulată în temeiul articolului 3 al Convenției și inadmisibil restul cererii;

2.

Hotărăște

că a avut loc violarea articolului 3 al Convenției.

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 13 noiembrie 2012, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte

[1]

Instituția la care se face referință în această parte din raport este penitenciarul nr. 3 din Leova.