YEDNORIG v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE nr. 50699/06, de către Bogdan Stepanovych YEDNORIG împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așezează la 6 decembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Ann Power-Forde, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 29 noiembrie 2006, Având în vedere declarația unilaterală prezentată de Guvernul contestat care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Bogdan Stepanovych Yednorig, este un național ucrainean care s-a născut în 1947 și trăiește în Lviv. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I.E. Gorpynyuk, un avocat practicant în Lviv. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lutkovska, al Ministerului Justiției. Cazul se referă în principal la durata procedurii într-un litigiu de proprietate între reclamant și o persoană privată care este încă în așteptare, precum și la procedurile aferente inițiate de reclamant împotriva autorităților de stat. De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 al acestuia cu privire la rezultatul procedurii care declară că instanța a evaluat în mod incorect faptele și a aplicat în mod incorect legea în cazul său, din cauza căreia a fost privat ilegal de proprietatea contestată. În plus, în temeiul articolelor 1 și 2 din Convenție, a plâns că fiica sa însărcinată a suferit un avort ca urmare a evenimentelor în cauză. În cele din urmă, el s-a plâns de o presupusă încălcare a vieții sale private în temeiul articolului 8 din Convenție ca urmare a expulzării presupuse ilegale din apartamentul contestat. Prin scrisoarea din 29 iulie 2011, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale. I, Valeria Lutkovska, agentul guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei oferă să plătească ex gratie 1.800 (1.000 de sute de euro) dlui Bogdan Stepanovych Yednorig. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor. Guvernul Ucrainei sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamantul a contestat declarația Guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să se pună o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01, § 39-52, 6 septembrie 2005 și Moroz și alții c. Ucraina , nr. 36545/02 , §§ 52-61, 21 decembrie 2006). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererii în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile (art. 37 § 1 în amendă) Prin urmare, această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din listă în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c). După examinarea cu atenție a restului cererii în funcție de toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no.

50699/06

by Bogdan Stepanovych YEDNORIG

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 6

December 2011 as a Committee composed of:

Boštjan M. Zupančič,

President,

Ann Power-Forde,

Angelika Nußberger,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 29 November 2006,

Having regard to the unilateral declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Bogdan Stepanovych Yednorig, is a Ukrainian national who was born in 1947 and lives in Lviv. He was represented before the Court by Mr I.E. Gorpynyuk, a lawyer practising in Lviv. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms

V.

Lutkovska, of the Ministry of Justice.

The case mainly concerns the length of the proceedings in a property dispute between the applicant and a private person which are still pending, as well as the related proceedings instituted by the applicant against the State authorities.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings. He also complained under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 thereto about the outcome of the proceedings stating that the courts had wrongfully assessed facts and had misapplied law in his case, as a result of which he had been unlawfully deprived of the disputed property. He further complained under Articles 1 and 2 of the Convention that his pregnant daughter had suffered a miscarriage as a result of the events in question. Finally, he complained of an alleged violation of his private life under Article 8 of the Convention as a result of the allegedly unlawful eviction from the disputed flat.

THE LAW

By letter dated 29 July 2011, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts.

I, Valeria Lutkovska, the Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay

ex gratia

1,800 (one

thousand eight hundred) Euros to Mr Bogdan Stepanovych Yednorig.

The Government therefore invites the Court to strike the application out of the list of cases. The Government of Ukraine suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

This sum is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.”

The applicant objected to the Government’s declaration.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment (Tahsin Acar v.

Turkey, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR

2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of the right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella v.

Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

V;

Pavlyulynets v. Ukraine

, no.

70767/01, §§ 39-52, 6 September 2005; and

Moroz and Others v.

Ukraine

, no. 36545/02, §§ 52-61, 21 December 2006).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application in respect of the excessive length of the civil proceedings (Article 37 § 1

in fine

).

Accordingly, this part of the application should be struck out of the list pursuant to Article 37 § 1(c).

Having carefully examined the remainder of the application in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the excessive length of the civil proceedings;

Decides

to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips

Boštjan M. Zupančič

Deputy Registrar

President