ROMANYUTA v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 4390/09 Vasyl Yosypovych ROMANYUTA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 3 iulie 2012 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 iulie 2009, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Vasyl Yosypovych Romanyuta, este un național ucrainean care s-a născut în 1952 și locuiește în Poltava. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl O. V. Khrapach, avocat care practică în Poltava. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lutkovska, a Ministerului Justiției. În 1998 reclamantul a fost plasat pe o listă de așteptare pentru a primi un apartament care urmează să fie furnizat de angajatorul său. În 1999 el a fost exclus din listă prin decizia angajatorului. În aprilie 2002 reclamantul a instituit o procedură împotriva angajatorului, încercând să anuleze decizia privind excluderea, care s-a încheiat cu o decizie a Curții Supreme din 20 mai 2009. În temeiul art. 6 alin. (1) din Convenția cu privire la lungimea necorespunzătoare și la rezultatul procedurii, el s-a plâns, de asemenea, în fond, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, că i-a fost privat ilegal de dreptul la apartament. În sfârșit, reclamantul a făcut o trimitere la art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, plângând că a fost privat de dreptul la o soluție eficace de către tribunalele naționale competente pentru acte care își violă drepturile. Prin scrisoarea din 28 februarie 2011, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea privind plângerea comunicată cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prezentată după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale. I, Valeria Lutkovska, Agentul Guvernului în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei oferă să plătească ex gratie 1.300 (1 mii trei sute) Euro-uri dlui Vasyl Yosypovych Romanyuta. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. este de a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberat de orice impozite care ar putea fi aplicabile și convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Într-o scrisoare din 5 aprilie 2011 reclamantul a contestat declarația Guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să elimine o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01, § 39-52, 6 septembrie 2005; și Moroz și alții c. Ucraina , nr. 36545/02, §§ 52-61, 21 decembrie 2006). Curtea constată că perioada care urmează să fie luată în considerare a început în aprilie 2002 și s-a încheiat la 20 mai 2009, durand astfel aproximativ șapte ani pentru trei niveluri de competență. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) După examinarea cu atenție a restului cererii în funcție de toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 43900/09

Vasyl Yosypovych ROMANYUTA

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 3

July

2012 as a Committee composed of:

Mark Villiger,

President,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 28 July 2009,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Vasyl Yosypovych Romanyuta, is a Ukrainian national who was born in 1952 and lives in Poltava. He was represented before the Court by Mr O. V. Khrapach, a lawyer practising in Poltava. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms

V.

Lutkovska, of the Ministry of Justice.

In 1998 the applicant was placed on a waiting list to receive a flat to be provided by his employer. In 1999 he was excluded from the list by an employer’s decision. In April 2002 the applicant instituted proceedings against the employer, seeking to annul the decision about the exclusion, which ended with a decision of the Supreme Court of 20 May 2009.

COMPLAINTS

The applicant complained

under Articles 6

§

1 of the Convention of the unreasonable length and the outcome of the proceedings. He also in substance complained under Article 1 of Protocol No. 1 that he had been unlawfully deprived of his entitlement to the flat. Lastly, the applicant made a reference to Article 8 of the Universal Declaration of Human Rights, complaining that he had been deprived of the right to an effective remedy by competent national tribunals for acts violating his rights.

THE LAW

1.

By letter dated 28 February 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application in respect of the complaint communicated to them about the unreasonable length of the proceedings. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts.

I, Valeria Lutkovska, the Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay

ex gratia

1,300 (one thousand three hundred) Euros

to Mr Vasyl Yosypovych Romanyuta.

The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sum

ex gratia

is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.”

In a letter of 5 April 2011 the applicant objected to the Government’s declaration.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of the right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Pavlyulynets v.

Ukraine

, no. 70767/01, §§ 39-52, 6 September 2005; and

Moroz and Others v. Ukraine

, no. 36545/02, §§ 52-61, 21 December 2006).

The Court notes that the period to be taken into consideration began in April 2002 and ended on 20 May 2009, thus lasting around seven years for three levels of jurisdiction.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

2.

Having carefully examined the remainder of the application in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the excessive length of the civil proceedings;

Decides

to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips

Mark Villiger

Deputy Registrar

President