CtEDO 06.12.2011 Auto

WYSOCZANSKI v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
06.12.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
WYSOCZANSKI v. POLAND (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 35089/09 de Waldemar WYSOCZAשSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 6 decembrie 2011 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Nebojša Vučinić, Vincent A. De Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 iunie 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 25 iulie 2011 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Waldemar Wysoczański, este un național polonez născut în 1976 și este în prezent reținut în închisoarea Czarne. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Perioada de detenție a reclamantului La 5 iunie 2006, reclamantul s-a angajat la Jelenia Góra Remand Centre. În iunie 2009 a fost transferat la o altă instituție penitenciară. În noiembrie 2009 reclamantul a fost transferat înapoi la Jelenia Góra Remand Centre. În august 2011 reclamantul a fost transferat la închisoarea Czarne unde este în prezent reținut. Condiții de detenție a reclamantului Reclamantul a susținut că, pe parcursul deținerii sale în Jelenia Góra Remand Centre, el a fost deținut în celule suprapopulate în care nu a fost respectat standardul legal minim de 3 m2 pe persoană. Acțiunile reclamantului cu privire la condițiile deținerii sale Reclamantul a adus o acțiune civilă pentru a căuta 30.000 de zloti polonezi în compensație pentru încălcarea drepturilor sale personale. La 22 ianuarie 2009, Curtea de District Jelenia Góra ( Sād Rejonowy ) a respins acțiunea reclamantului. Curtea a stabilit că în momentul în care reclamantul a fost reținut în celule suprapopulate. Cu toate acestea, acesta a susținut că a suferit numai pagube minore nesemnificative ca urmare a suprapopulației în Jelenia Góra Remand Centre și, prin urmare, cerințele articolelor 23 și 24 din Codul Civil, coroborat cu art. 448 din Codul Civil, nu au fost satisfăcute și a continuat să spună că reclamantul nu a fost discriminat, deoarece toți deținuții au rămas în condiții comparabile. La 30 aprilie 2009, Curtea Regională Jelenia Góra ( Såd Okręgowy ) a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La o dată neespecificată, reclamantul a adus o altă acțiune civilă împotriva statului de trezorerie de stat Jelenia Góra Remand Centre pentru a solicita compensații pentru încălcarea drepturilor sale personale din cauza detenției sale în celule suprapopulate. La 30 iunie 2009, Curtea Regională Jelenia Góra a respins afirmația reclamantului care a afirmat că este în esență la fel ca cea care a fost deja examinată de instanțe interne și că hotărârea din 30 aprilie 2009 a fost finală. Acțiunea interlocutivă a reclamantului împotriva acestei decizii a fost respinsă pentru motive formale. O descriere detaliată a legislației și practicilor interne relevante privind normele generale de reglementare a condițiilor de detenție în Polonia și a remediilor interne disponibile pentru deținuți care susțin că condițiile de detenție au fost inadecvate sunt stabilite în hotărârile pilote din Curte, prezentate în cazurile Orchowski c. Polonia (nr. 17885/04) și Norbert Sikorski c. Polonia (nr. 17599/05) la 22 octombrie 2009 (a se vedea §§ 85 și, respectiv, §45-88). Evoluții mai recente sunt descrise în decizia Curții în cazul Čatak c. Polonia (nr. 52070/08) la 12 octombrie 2010 (a se vedea §§§ 25-54). Reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile de detenție, iar el se bazează pe art. 3 din Convenție, care prevede următoarele: art. 3 „Nimeni nu va fi supus torturii, nici unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” Prin scrisoarea din 21 iulie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea încălcării sistemice a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție a reclamantului, în special suprapopularea, astfel cum a fost identificată de Curte în hotărârea pilotă dată în cazul Orchowski c. Polonia (n. 17885/04) la 22 octombrie 2009 (a se vedea punctele 135 și 147 și următoarele). În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma PLN 10,500 (o sută de cinci sute de zloti polonezi) care consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârea luată de Curte în conformitate cu articolul § 1 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în cursul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curtea ca fiind „orice alt motiv” care justifică izbucnirea din cauza Lista de cazuri, astfel cum se menționează la art. 37 litera (c) din Convenție (...) Într-o scrisoare din 5 octombrie 2011, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 3 din cauza suprapopulației și condițiilor de detenție inadecvate (a se vedea, de exemplu, hotărârile pilot în cazul Orchowski v. Polonia , nr. 17885/04, CEDH 2009-... (extrageri) și Norbert Sikorski v. Polonia , nr. 17599/05, 22 octombrie 2009 și decizia inițială de urmărire în cazul Čatak c. Polonia (dec.), nr. 52070/08, 12 octombrie 2010). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 litera (c) din Convenția. David Thór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă