RUDOLFER v. SLOVAKIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly admissible;Partly inadmissible
RUDOLFER v. SLOVAKIA (CtEDO, 2012)
Decizia nr. 38082/07 Tomáš RUDOLFER împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 4 ianuarie 2012 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi, judecători și Santiago Quesada, secretarul secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 20 august 2007, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Tomáš Rudolfer, este un cetățen slovac născut în 1946 și trăiește în Bratislava. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Procházka, un avocat care practică în Bratislava. Guvernul Republicii Slovace (“Guvernul”) sunt reprezentate de agentul lor, dna Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Informații de fundal privind controlul chiriei După 1948, atunci când regimul comunist a fost instalat în fosta Cehoslovacie, politica de locuințe a fost bazată pe o doctrină vizată de restricția și abolirea proprietății private. Unele case rezidențiale au fost confiscate și unii proprietari de case rezidențiale au fost obligați să își transfere proprietatea în stat pentru o compensare nu sau inadecvată. Acei proprietari care nu au fost oficial privați de proprietatea locuințelor rezidențiale au fost supuși restricții în exercitarea drepturilor lor de proprietate. În ceea ce privește apartamentele din casele rezidențiale, locația a fost înlocuită cu „dreapta de utilizare durabilă”. Actul de gestionare a apartamentelor din 1964, care a fost în vigoare până la 1 ianuarie 1992, întemeiat de autoritățile publice să decidă despre dreptul de utilizare a apartamentelor. Regulamentele speciale reglementează sumele pe care utilizatorii au trebuit să le plătească. La 1 ianuarie 1992, „dreptul de utilizare durabilă” a fost transformat într-o locație cu chirie reglementată. După 1991, unele case rezidențiale au fost restaurate foștilor lor proprietari; totuși, apartamentele din aceste case au fost ocupate în principal de chiriași cu chiria reglementată. În temeiul legii relevante (pentru detalii, a se vedea „Legea și practica internă relevantă” de mai jos), proprietarii de case rezidențiale într-o poziție similară cu cea a reclamantului în acest caz au fost obligați să accepte că toate sau unele dintre apartamentele lor sunt ocupate de chiriași În ciuda creșterilor repetate ale închirierii maxime pe care legea internă îi dă drept proprietăților de locuințe în această poziție de a taxa, suma respectivă a rămas sub nivelul de închiriere în locații similare, care sunt lăsate pe baza principiilor unei economie de piață liberă. În situații similare cu cele ale reclamantului, proprietarii de case rezidențiale nu au avut practic posibilitatea legală de a pune capăt inchirierilor și de a expulsa chiriașii fără a le oferi „compensare de locație”. În plus, proprietarii nu au fost autorizați să transfere proprietatea unui apartament închiriat de un individ la o altă persoană decât un chiriaș. 10. Guvernul Republicii Slovace a abordat problema controlului chiriei în mai multe ocazii (a se vedea, de asemenea, paragrafele 19-22 de mai jos). 11. Documentele Ministerului Construcției și Dezvoltării Regionale indică că formularele de înregistrare au fost prezentate de chiriași în ceea ce privește 923 apartamente în cazul în care se aplică controlul chiriei. 2.311 persoane au locuit în apartamentele ale căror suprafață medie este de 71.38 metri pătrați. Documentele indică că se prevede ca locuința de substituție să fie pusă la dispoziția persoanelor vizate de reforma planificată, în măsura în care acest lucru este justificat de situația lor socială. 76,5% dintre chiriașii înregistrați astfel trăiesc în apartamente situate în Bratislava. 12. Pe baza acestor date, autoritățile au estimat că sistemul de control al închirierilor se referă în prezent la aproximativ 1.000 de apartamente, adică 0,24% din apartamentele de închiriere din casele care existau în 1991 și 0,06% din instalațiile locuite care erau disponibile în Slovacia în 2001. Părinții reclamantului au construit o casă în Bratislava-Ružinov în 1937. În a doua jumătate a anilor 1950 au fost obligați să doneze casa statului. În 1992 a fost restaurată mamei reclamantului (o cotă de 3⁄4) și reclamantului (o cotă de 1⁄4) în temeiul Legii din 1991 privind reabilitarea extrajuzială. Începând cu 30 noiembrie 1996, reclamantul a fost proprietarul său exclusiv. 14. Casa cuprinde zece apartamente din care nouă trebuiau să fie lăsate în cadrul schemei de închiriere-control la momentul restituirii acesteia către reclamant și către mama sa. În 1998 și 2000 doi dintre ele au devenit vacante, din cauza căreia schema de închiriere-control nu mai a fost aplicabilă în ceea ce privește acestea. 15. În cursul perioadei până la depunerea cererii, închirierea maximă pe care le-a permis reclamantului să o obțină, în total, în valoare de 32.551 EUR. 16. Pe baza metodologiei utilizate în cazuri similare în Republica Cehă, reclamantul a susținut că suma de 12,537 EUR trebuie cheltuită în fiecare an pentru întreținerea și repararea casei. Această sumă este mai mult decât dubla cea mai mare chirie anuală pe care reclamantul a putut obține pentru închirierea apartamentelor. 17. Potrivit reclamantului, apartamentele similare situate în aceeași zonă la care nu se aplică schema de control de închiriere sunt permise pentru sumele care sunt de nouă ori mai mari decât suma pe care reclamantul le poate impune. 18. Guvernul nu era de acord cu cifrele prezentate de solicitant, care se bazau pe avizul unui expert care indică faptul că prețul mediu de piață pentru închirierea de apartamente comparabile în Bratislava Municipiul Ružinov a fost între 5.054 EUR și 5.352 EUR pe metrou pătrat în funcție de numărul de camere. Închirierea reglementată pe metrou pătrat în apartamentele deținute de reclamant a fost de 1,57 EUR în ceea ce privește apartamentul de o singură cameră (cu o suprafață de 30 metri pătrați) și 1,23 EUR în ceea ce privește apartamentele de două și jumătate cameră (original 8, acum 6; cu o suprafață de 70 de metri pătrați) Guvernul s-a opus, de asemenea, metodei utilizate de reclamant pentru calcularea costurilor de întreținere pentru casa. Legea și practica interne relevante 19. Recapitularea dreptului și practicii interne relevante este stabilită în Krahulec c. Slovacia (dec.), nr. 19294/07, 7 iunie 2011). 20. În plus, la 15 septembrie 2011, a intrat în vigoare Legea privind încheierea și decontarea anumitor contracte de închiriere a apartamentelor (Legea nr. 260/2011). A fost adoptată în vederea eliminării restricțiilor de plată de închiriere în cazul proprietăților individuali. 21. Dispozițiile sale se aplică, în special, apartamentelor de persoane ale căror chirie a fost reglementată până acum. În aceste cazuri, proprietarii au dreptul să încheie un contract de locație până la 31 martie 2012. O astfel de încetare a locației este de a intra în vigoare după o perioadă de prealabil de 12 luni. Cu toate acestea, în cazul în care un chiriaș este expus la dificultăți materiale, el sau ea va fi capabil să continue să utilizeze apartamentul cu închiriere reglementată, chiar și după terminarea contractului, până când un nou contract de inchiriere cu un municipiu a fost înființat. Legea nr. 260/2011 îi dă în continuare drepturi proprietăților de a crește chiria cu 20% o dată pe an până în 2015. 22. Municipii sunt obligați să ofere unei persoane expuse la dificultate materiale cu închiriere a unui apartament municipal cu închiriere reglementată. Dacă un municipiu nu respectă această obligație până la 31 decembrie 2016 într-un caz anume, proprietarul poate solicita diferența dintre închirierea free-market și închirierea reglementată. COMPLAINTS 23. Reclamantul s-a plâns că drepturile sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 au fost încălcate ca urmare a punerii în aplicare a normelor care reglementează controlul chiriei în ceea ce privește proprietatea sa. 24. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu are niciun remediu intern eficace la dispoziția sa în ceea ce privește plângerea de mai sus. Reclamantul s-a plâns că s-au limitat să se bucure de proprietatea sa ca urmare a schemei de control al chiriei. El a susținut o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, care se menționează după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Argumentele părților (a) Guvernul 26. Guvernul a admis că schema de închiriere-control a avut ca rezultat o astfel de măsură a fost în conformitate cu legislația internă relevantă, care îndeplinește cerințele de accesibilitate și claritate, precum și ale căror efecte erau suficient de previzibile. 27. Ingerențele au urmărit un obiectiv legitim, și anume, de a proteja chiriașii împotriva creșterilor neaprobabile ale chiriei. Guvernul a susținut că, în principiu, autoritățile naționale au avut o cunoaștere mai directă a interesului general și că domeniile cum ar fi locuința, ca o principală necesitate socială, au solicitat adesea o formă de reglementare a statului. 28. În ceea ce privește cerința proporționalității, Guvernul a susținut că o dereglementare rapidă a chiriei ar fi avut implicații sociale nefavorabile și că, prin urmare, drepturile chiriașilor care au fost stabilite în mediul anterior nemercat trebuiau protejate în timp ce statul a găsit un mijloc de soluționare treptat a problemei. Schema de control al chiriei era, prin urmare, compatibilă cu interesul general în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. S-au înregistrat mai multe creșteri ale nivelurilor permisibile de închiriere și s-au luat alte măsuri în vederea soluționării problemei. 29. Guvernul a subliniat, de asemenea, faptul că mulți dintre chiriași erau în vârstă și că municipalitățile în cauză nu dispuneau de un stoc de locuințe suficient pentru persoanele care depend din punct de vedere social de schemele de închiriere reglementate. 30. În ceea ce privește suma de închiriere taxabilă în cadrul schemei de închiriere-control, costurile de întreținere ar fi trebuit, de asemenea, să fie suportate de proprietari dacă apartamentele lor nu au fost închiriate deloc. Astfel, suma de închiriere și cele presupuse costuri mai mari de menținere a proprietății nu ar putea fi asociate automat. 31. Reclamantul nu a efectuat calcule detaliate cu privire la întreținerea și alte costuri pe parcursul perioadei relevante. Guvernul s-a opunet la exemplul calculului costurilor de întreținere pe baza metodelor utilizate în Republica Cehă și la estimarea reclamantului cu privire la suma de închiriere pe care ar fi putut-o obține dacă schema de control al chiriei nu s-a aplicat la apartamentele din locuința lor. 32. Deoarece schema de control al chiriei a afectat în prezent doar aproximativ 1.000 de locuințe, în valoare de 0,06% din numărul total de instalații locuite permanent, s-a dus la conflict dacă situația în cauză a fost „sistemică”. 33. Guvernul a concluzionat că schema de control al închirierilor a îndeplinit interesul general al societății și a fost compatibilă cu interesele proprietarilor de locuințe și de apartamente, deoarece nivelul maxim de închiriere percepabil a fost crescut în mod regulat și numărul de locuințe la care schema de control al închirierilor va fi aplicabilă după 2011 a fost redus, în timp ce în prezent s-a conceput un cadru juridic pentru încheierea sistemului de control al închirierilor. (b) Reclamantul 34. Reclamantul a afirmat că ingerința în dreptul său la bucuria pașnică a proprietății sale era ilegală și că nu a urmărit niciun scop legitim. Acesta i-a impus o sarcină disproporționată, pentru care nu exista nicio justificare relevantă. 35. În special, reclamantul a susținut că amploarea limitelor impuse asupra utilizării proprietăților sale și a duratei acestora erau capabile să echivaleze la o privare de facto a proprietăților. 36. Ingerențele se plângea că nu aveau o bază legală suficientă. Normele relevante lipseau de coerență și nu erau suficient de previzibile. Reclamantul a subliniat faptul că un număr mare de planuri, măsuri și măsuri au fost anunțate în cursul ultimilor douăzeci de ani în vederea rezolvării problemei. Cu toate acestea, singurul rezultat tangibile a fost o ligare minimă a nivelurilor de închiriere reglementate, care nu a schimbat poziția proprietarilor apartamentului într-un grad substanțial. 37. În ciuda indicilor menționate mai sus, interferența a continuat să fie disproporționată față de obiectivul urmărit. Chiria pe care o avea dreptul de a primi nici măcar nu a fost suficientă pentru costurile de întreținere asociate inerent cu casa. Cifrele prezentate de Guvern nu au permis să se ajungă la o concluzie diferită. Evaluarea Curții 38. Prin urmare, Curtea concluzionează că această plângere nu este, în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, necesită o examinare a fondului. Prin urmare, nu s-a stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă a acestuia, care trebuie declarat admisibil. art. 13 din Convenția adoptată împreună cu art. 1 din Protocolul nr. 1 39. Reclamantul se plânge că nu are niciun remediu eficace în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. El a susținut o încălcare a articolului 13 din Convenția, care prevede: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” 40. Guvernul a declarat că presupusa încălcare rezultă din legea relevantă în conformitate cu legislația respectivă. 41. Curtea Constituțională a confirmat și nu a fost contestat între părți că presupusa încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 rezultă din cadrul juridic care reglementează schema de control al chiriei în Slovacia. 42. În acest sens, Curtea reiterează că art. 13 nu poate fi interpretat ca fiind necesară o soluție împotriva statului de drept intern (a se vedea Iordachi și alții c. Moldova , nr. 25198/02 , § 56, 10 februarie 2009, sau Leander c. Suedia , 26 martie 1987 , § 77 litera (d), Serie A nr. 116) 43 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin comunicarea cererii la Guvern, Curtea a hotărât, din propria sa propunere, să pună o întrebare privind dacă reclamantul a fost discriminat, în contravenție cu art. 14 din Convenție, în exercitarea drepturilor sale de proprietate. 45. Întrucât reclamantul nu a răspuns la această întrebare în observațiile sale, Curtea consideră că nu este necesară o examinare suplimentară a acestei chestiuni. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate admisibil, fără prejudecarea fondului, plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind restricțiile pe care schema de control de închiriere i-a impus dreptul de a se bucura pacific de bunurile sale; declara inadmisibil plângerea în temeiul articolului 13 din Convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1; decide că nu mai este necesar să se examineze dacă faptele cazului reprezintă o încălcare a articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Santiago Quesada Josep Casadevall Grefier Președintele