KHRISTOV v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 53565/07 Petr Stepanovich KHRISTOV împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 17 ianuarie 2012 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Mark Villiger, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 noiembrie 2007, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Petr Stepanovich Khristov, este un național ucrainean care s-a născut în 1953 și trăiește în Odessa. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Valeria Lutkovska, din Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În septembrie 2000, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva fostului său angajator într-un litigiu de muncă între ei. Aceste proceduri s-au încheiat cu hotărârea finală a Curții de Apel Regionale Kharkiv, care, la 6 iunie 2007, acționând ca instanță de casă, au permis în parte cererea reclamantului și i-au acordat anumite sume în compensare pentru prejudiciu moral. În cursul procedurii, reclamantul a solicitat în mod eșuat instanțelor interne să depună la Curtea Constituțională o supunere de neconstituționalitate a anumitor dispoziții din legislația muncii. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. De asemenea, el s-a plâns în temeiul aceleiași dispoziții cu privire la nedreptatea și rezultatul nefavorabil al procedurii, la prejudecățile instanțelor și la refuzul acestora de a trimite problema presupusei inconstituționalitate a anumitor dispoziții din legislația muncii la Curtea Constituțională. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza rezultatelor procedurii. În cele din urmă, el a susținut o încălcare a articolelor 1, 4, 14, 15 și 17 din Convenție. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. Prezenta plângere este examinată numai în temeiul articolului 6 § 1, care prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." La 9 februarie 2011, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de reclamație și a solicitat Curții să pună în aplicare cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația se citește după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale. Eu, Valeria Lutkovska, agentul guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei oferă să plătească ex gratie 900 (nouă sute de euro pe Petro Stepanovych Khristov [ [1] Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma ex gratie este de a acoperi orice nerespectator. prejudiciu material, precum și costuri și cheltuieli, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului”. Reclamantul nu este de acord cu declarația care declară că nu și-a acoperit celelalte plângeri și a solicitat Curtea să continue examinarea cauzei. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. În special, articolul (c) permite Curtea să scoată un caz din lista sa dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii” Aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele împotriva Ucrainei (de exemplu, Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01, §§§ 52-53, 6 septembrie 2005; Moroz și alții v. Ucraina , nr. 36545/02 , §§ 61-62, 21 decembrie 2006; și Golovko v. Ucraina , nr. 39161/02 , §§ 64-65, 1 februarie 2007), practica sa privind plângerile privind încălcăria dreptului la o audiere într-un timp rezonabil. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și compensația oferită, care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare de către Curte, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii. Curtea este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv de politică publică care să justifice o examinare continuă a acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, aceaceasta ar trebui să fie eliminată din listă. Având în vedere cu atenție restul plângerilor reclamantei, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației unilaterale ale guvernului contestat în ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la lungimea excesivă a procedurii; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului [1] Președintele prenume și patronimic al reclamantului (Petro Stepanovych) sunt spelt în declarația în versiunea ucraineană de transliterare în limba engleză.

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 53565/07

Petr Stepanovich KHRISTOV

against

Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 17

January 2012 as a Committee composed of:

Boštjan M. Zupančič,

President,

Mark Villiger,

Angelika Nußberger,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 24 November 2007,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Petr Stepanovich Khristov, is a Ukrainian national who was born in 1953 and lives in Odessa. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Valeria Lutkovska, of the Ministry of Justice.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In September 2000 the applicant instituted civil proceedings against his former employer in a labour dispute between them.

These proceedings ended with the final ruling of the Kharkiv Regional Court of Appeal, which on 6 June 2007, acting as a court of cassation, allowed the applicant’s claim in part and awarded him certain amounts in compensation for non-pecuniary damage.

In the course of the proceedings the applicant unsuccessfully requested the domestic courts to refer the issue of the alleged unconstitutionality of certain provisions of the labour legislation to the Constitutional Court.

COMPLAINTS

The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the excessive length of the proceedings.

He also complained under the same provisions about the unfairness and unfavourable outcome of the proceedings, the courts’ bias and their refusal to refer the issue of the alleged unconstitutionality of certain provisions of the labour legislation to the Constitutional Court. The applicant further complained under Article 1 of Protocol No.

1 on account of the outcome of the proceedings. Finally, he alleged a breach of Articles 1, 4, 14, 15 and 17 of the Convention.

THE LAW

1.

The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the excessive length of the proceedings. The complaint falls to be examined solely under Article 6 § 1 which provides, in so far as relevant, as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

On 9 February 2011 the Government submitted a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the complaint and requested the Court to strike the application out in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration read as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts.

I, Valeria Lutkovska, the Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay

ex gratia

900 (nine hundred) euros to Petro Stepanovych Khristov [

[1]

].

The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sum

ex gratia

is to cover any non

‑

pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case”.

The applicant disagreed with the declaration stating that it had not covered his other complaints and requested the Court to continue the examination of the case.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under paragraph 1 (a), (b) or (c) of that Article. In particular, Article

37

§

1

(c) enables the Court to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”

.

It also recalls that, in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law (see, for instance,

Tahsin Acar v.

Turkey

(preliminary objection) [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

The Court has established in a number of cases, including those against Ukraine (see, for instance,

Pavlyulynets v. Ukraine

, no.

70767/01, §§ 52-53, 6 September 2005;

Moroz and Others v. Ukraine

, no. 36545/02, §§ 61-62, 21 December 2006; and

Golovko v. Ukraine

, no.

39161/02, §§ 64-65, 1

February 2007), its practice concerning complaints about violations of the right to a hearing within a reasonable time.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the compensation offered, which is consistent with the amounts awarded in similar cases by the Court, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application.

The Court is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of this part of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). Accordingly, it should be struck out of the list.

2.

Having carefully examined the remainder of the applicant’s complaints, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s unilateral declaration in respect of the applicant’s complaint about the excessive length of the proceedings;

Decides

to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips

Boštjan M. Zupančič

Deputy Registrar

President

[1]

.

The applicant’s first name and patronymic (Petro Stepanovych) are spelt in the declaration in the Ukrainian version of transliteration into English.