SMIRNOV v. RUSSIA
SMIRNOV v. RUSSIA (CtEDO, 2012)
Primă cerere nr. 13888/05 Aleksey Nikolayevich SMIRNOV împotriva Rusiei depusă la 31 martie 2005 DECLARAREA FACTELOR FACTULUI Reclamantul, dl Aleksey Nikolayevich Smirnov, este un național rus care s-a născut în 1978 și trăiește în Kostroma. El este în prezent condamnat la închisoare. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Ancheta preliminară La 28 ianuarie 2002, reclamantul a fost arestat sub suspiciune că a fost implicat în mai multe episoade de jaf agravat în perioada între noiembrie 2001 și ianuarie 2002 cu privire la care au fost înființate proceduri penale. La 31 ianuarie 2002 a fost ordonată detenția sa împotriva rezidenției. La 4 februarie și 4 iunie 2002 au fost acuzate oficiale împotriva reclamantului. Se pare că la un moment dat în cadrul anchetei preliminare, victima unuia dintre episoadele de jaf imputate reclamantului, dna K., a făcut declarații care îl incriminau în timpul interviului său de martor. Apoi a identificat reclamantul în timpul unei parade de identificare ca persoana implicată în jaf care a avut loc în apartamentul ei la 4 decembrie 2001. Se pare, de asemenea, că a fost organizată o confruntare față-în față între reclamant și dna K., cu participarea avocatului solicitant. În timpul confruntarei dna K. a confirmat din nou declarațiile ei incriminarea reclamantului. În timpul unui alt interviu martor care a avut loc la 13 iunie 2002, dna a renunțat la declarațiile sale anterioare și a solicitat autorităților investigatoare să considere rezultatele tuturor acțiunilor de investigație anterioare cu participarea ei ca fiind invalide. Ea a explicat, în special, că, în timpul acestor acțiuni de investigație, s-a simțit rău, deoarece a fost primul trimestru al sarcinii sale, și că, prin urmare, nu a fost în măsură să evalueze în mod corespunzător situația. De asemenea, ea a adăugat că recent a văzut într-un autobuz un om care de fapt a jefuit-o la 4 decembrie 2001. Ca răspuns la o întrebare a investigatorului responsabil, dacă orice presiune a fost pusă pe ea de către reclamant de când a raportat despre jaf la poliție, doamna K. a declarat că într-o ocazie în martie 2002 unii oameni au venit la locul ei în încercarea de a o cere să discute despre declarațiile ei și de a retrage plângerea ei despre jaf, dar ea nu le-a întâlnit în persoană, deoarece a fost soțul ei care a vorbit cu ei. La 26 iunie 2002, reclamantul a fost informat cu privire la încheierea anchetei preliminare. La 1 octombrie 2002, reclamantul a început să studieze materialele cazului său penal. La 20 ianuarie 2003, Curtea Regională Kostroma („Curtea Regională”) a ordonat ca reclamantul și o serie de alte co-acceptări să rămână în detenție prealabilă până la finalizarea studiului dosarului. La 27 martie 2003, Curtea Supremă a Rusiei a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 20 ianuarie 2003 și a susținut această decizie privind recursul. La 24 decembrie 2003, Curtea de District Leninskiy din Kostroma („Curtea de District”) a prelungit în continuare perioada de detenție a reclamantului în retragere până la 30 martie 2004. La 26 ianuarie 2004, Curtea de District a condamnat reclamantul și alte douăsprezece acuzați de mai multe conturi de jaf agravat. În special, reclamantul a fost condamnat pentru cinci episoade de jaf agravat și condamnat la unsprezece ani de închisoare. Reclamantul și-a recunoscut vina într-unul dintre episoadele i-a incriminat și-a recunoscut parțial vina în ceea ce privește un episod suplimentar imputat la el. Cu toate acestea, el a impus nedreptate în ceea ce privește cele trei episoade rămase. (a) Episodul de jaf al doamnei K. Curtea de judecată a considerat vina reclamantului în toate episoadele imputate la el dovedit. În special, în ceea ce privește jaful de la locul dnei K., instanța a bazat constatările sale relevante pe elementele de probă obținute în cursul anchetei preliminare, inclusiv declarațiile martorilor care incriminează reclamantul dat de dna K. la începutul anchetei preliminare; un raport privind identificarea dnei K. a reclamantului ca persoana care a jefuit-o, și un raport privind rezultatele unei confruntații față în față între doamna K. și reclamantul. Reclamantul a insistat că a fost nevinovat și că doamna K. a fost înșelat atunci când l-a identificat ca fiind autorul. Curtea de judecată a evaluat critic acest argument; a examinat și a respins declarația dnei K. prezentată în cadrul anchetei preliminare în care ea a renunțat la declarațiile sale și la rezultatele altor acțiuni de investigație care incriminează reclamantul, cu referire la starea sa proastă de sănătate în acest moment. În avizul Curții de District, dna K. a făcut această ultimă declarație sub presiune exercitată de susținătorii reclamantului, menționând că, în cursul anchetei din februarie și martie 2002, dna K. nu s-a plâns niciodată de starea fizică, și nu a fost înainte de iunie 2002 că a menționat-o pentru prima dată. Curtea a subliniat, de asemenea, că confruntarea dintre dna K. și reclamantul a avut loc în prezența avocatului reclamantului, care a declarat, de asemenea, că declarațiile dnei K., pe care le-a refuzat mai târziu, au fost coerente, coerente și detaliate, și au corespuns la declarațiile de martor furnizate de una dintre celelalte declarații co-acusate. Dna K. nu a fost examinată la judecată; Curtea menționează că nu a reușit să apară pentru că are un copil și a fost în concediu de maternitate, care este un motiv valabil. Reclamantul se opune instanței să citească declarațiile dnei K. făcute în cadrul anchetei preliminare, dar instanța a respins această opoziție. (b) Episodul de jaf al dnei Ch. și dl Sh. Curtea de District a constatat de asemenea că reclamantul a fost vinovat de jefuit dna Ch. și dl Sh. la apartamentul lor. A bazat această concluzie plângerea dnei Ch. la poliție cu privire la jaf; declarațiile dlui Sh. și ale martorilor, un raport privind inspecția pe scena incidentului, documentele privind rezultatele altor etape de investigație și declarațiile mai multor martori. În special, instanța de judecată s-a bazat pe declarațiile martorilor T., nepoata victimelor, date de ea în timpul anchetei preliminare. Ea a declarat, printre altele, că ea a fost o prietenă apropiată a anumitor Z., care au vizitat-o la locul bunicilor ei în numeroase ocazii și a știut unde au păstrat banii. În declarațiile sale anterioare, dna T. a indicat, de asemenea, că Z. a fost cunoscută reclamantului. Dna T. nu a fost examinată la judecată; Curtea de District a declarat că nu poate apărea pentru că a trăit la Moscova, și că acest lucru a fost un motiv valabil. Se pare că reclamantul nu a contestat instanța citind declarațiile dnei T. furnizate în timpul anchetei preliminare. Curtea de judecată a citit, de asemenea, declarațiile unui anumit dl S. în sensul că a achiziționat de la reclamant un obiect furat de la dna Ch. și dl Sh. Dl S. a participat la audierea instanței, dar a declarat că în august 2003 a avut o leziune craniocerebrală gravă și-a pierdut parțial memoria; prin urmare, el nu a putut da nici o probă orală în fața instanței. Se pare că reclamantul nu a contestat cu privire la instanța de judecată citind declarațiile anterioare ale domnului S... Curtea de District a examinat în continuare o serie de martori, inclusiv un martor de apărare, respingând declarațiile acestui martor în sprijinul reclamantului ca fiind nesigur, declarând că martorul a fost sora reclamantului și încercând să-l ajute să evite responsabilitatea pentru infracțiunile imputate. (c) Episodul de jaf al domnului G. Curtea de judecată a examinat în continuare implicarea reclamantului în jaful și infligerea de leziuni corporale asupra dlui G. În acest sens, instanța a făcut trimitere la declarațiile dlui G. și o altă victimă a acestei infracțiuni, diverse probe documentare, inclusiv un raport privind inspecția pe scena incidentului și un raport medical privind rănile suferite de dl G., precum și declarațiile altor martori, inclusiv doi martori în numele reclamantului. Reclamantul a invocat nevinovat și s-a referit la declarații de martor care confirmă alibiul său; instanța a respins acest argument susținând că alibiul reclamantului a fost fals și a urmărit un obiectiv de a-l ajuta să evite responsabilitatea. Ianuarie 2004. Reclamantul s-a plâns, în special, în ciuda unui conflict clar în declarațiile anterioare ale dnei K., Curtea de District nu a sunat și examinat-o la judecată pentru a soluționa acest conflict, cu o simplă referință că a avut un copil. Reclamantul s-a plâns în continuare că, pentru a stabili implicarea sa în jaf a dnei Ch. și dlui Sh., instanța de judecată a invocat, printre altele , cu privire la declarațiile formulate de dna T. și dl S. în cadrul anchetei preliminare; cu toate acestea , aceste declarații nu corespund circumstanțele reale ale incidentului . Reclamantul se plânge de asemenea că instanța de judecată a evaluat în mod incorect dovezile aduse și a calificat acțiunile sale și că a respins declarațiile martorilor care demonstrează alibiul său . La 30 noiembrie 2004, Curtea Regională a susținut condamnarea reclamantului în apel și a declarat că vina reclamantului în toate episoadele de jaf incriminate de el a fost dovedit de un organism de dovezi, inclusiv declarații de martor, pe care instanța de judecată le-a abordat și evaluat în mod corespunzător. Curtea de apel a rămas tăcută în ceea ce privește argumentul reclamantului cu privire la incapacitatea instanței de judecată de a apela și de a examina martorul K. Evoluții suplimentare La 20 octombrie 2006, Presidium al Curții Regionale Kostroma, în cadrul procedurii de revizuire a controlului, a redus condamnarea reclamantului la zece ani de nouă luni de închisoare. Prin decizia finală din 19 iulie 2011, Curtea Regională a redus în continuare perioada de închisoare a reclamantului la zece ani și opt luni cu privire la anumite modificări ale dreptului penal. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 5 din Convenție că detenția sa în perioada 17 mai până la 24 decembrie 2003 a fost ilegală. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție că, atunci când își stabilește vina pentru infracțiunile imputate lui, instanța judecătorească se bazează pe declarații de martor care îl incrimina și respinge declarațiile de martor în numele său, care au încălcat dreptul la un proces echitabil. Reclamantul plânge în temeiul articolului 6 § 3 litera (d) că instanța judecătorului a refuzat să apeleze și să examineze martorul K. și a stabilit implicarea sa în jaful ei pe baza declarațiilor sale anterioare care l-au incriminat, chiar dacă mai târziu ea a renunțat la aceste declarații. Reclamantul se plânge de asemenea că instanța de judecată a stabilit implicarea sa în jaful dnei Ch. și dl Sh., în principal pe baza declarațiilor martorilor T. și S. în cadrul anchetei preliminare și a citit la proces. Reclamantul susține că aceste declarații nu corespund circumstanțele reale ale incidentului imputat lui. El plânge, de asemenea, că dna T. nu a fost examinată la proces, în timp ce dl S. nu a putut confirma aceste declarații la proces. În cele din urmă, reclamantul se referă la art. 6 din Convenție care se plângea că nu a putut să studieze în mod corespunzător transcrierea ședințelor în fața instanței de primă instanță, din cauza scrisului ilegibil în care a fost scris, care a încălcat dreptul său la o apărare, deoarece el nu a fost în măsură deplină să pregătească cererile de recurs. Reclamantul a avut un proces echitabil în determinarea acuzațiilor de jaf, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special în ceea ce privește episodul de jaf al dnei Kozlova, reclamantul a fost în măsură să examineze dna Kozlova, în conformitate cu art. 6 § 3 litera (d) din Convenție? A fost făcut orice efort rezonabil pentru a asigura participarea dnei Kozlova la proces? Guvernul este invitat să prezinte copii ale transcripcionelor tuturor interviurilor martorilor efectuate de dna Kozlova în cadrul anchetei preliminare, precum și copii ale dosarului în ceea ce privește identificarea de către dna Kozlova a reclamantului și a dosarului în ceea ce privește confruntarea dintre dna Kozlova și solicitant.