CtEDO 24.01.2012 Auto

CASE OF P.M. v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
24.01.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Remainder inadmissible;Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Effective investigation) (Procedural aspect);Non-pecuniary damage - award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF P.M. v. BULGARIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1977 și trăiește în Stara Zagora. Conform hotărârii din 30 noiembrie 2005 a Curții de districtul Stara Zagora, în după-amiază din 29 martie 1991, reclamantul, în vârstă de treisprezece ani, a fost invitat la o petrecere la casa domnului T.Z. În apartament au fost mai mulți tineri. După un timp, dl D.I., în vârstă de 17 ani, a dus reclamantul într-o cameră separată și a amenințat-o, după care a violat-o. Apoi a ieșit și dl T.Z., care avea 21 de ani, a intrat în cameră. A bătut reclamantul și a încercat să o violeze, dar a fost întrerupt de mama lui sunând la ușă. Dl T.Z. a cerut reclamantului și ceilalți oaspeți să plece. Reclamantul a spus părinților ei că a fost violată și au dus-o la doctor și au informat poliția. Într-un raport de experți medicali cu privire la aceeași dată doi experți din Institutul de Medicină Militar Stara Zagora au stabilit că a existat o leziune la himen-ul reclamantului și că ea a avut mai multe vânătăi pe cap. La 4 aprilie 1991, mama reclamantului a depus o plângere scrisă cu autoritățile de poliție împotriva dlui T.Z. și D.I.10. Poliția a efectuat o anchetă, în cursul căreia a luat declarații de la solicitant, dl T.Z. și D.I. Cei doi suspecți au dat adresele lor. 11. La 27 ianuarie 1992 procurorul districtului Stara Zagora a deschis proceduri penale împotriva dlui T.Z. și D.I. 12. La 9 aprilie 1992, dl T.Z. a fost acuzat de tentativă de viol agravat și a fost ordonat să nu părăsească orașul în așteptarea procedurii penale împotriva lui. În aceeași zi investigatorul l-a interogat, reclamantul și un martor. 13. Într-o scrisoare din 10 aprilie 1992, investigatorul a cerut poliției să stabilească numele și adresele complete ale patru martori. 14. La 28 aprilie 1992, investigatorul a stabilit că dl D.I. nu a apărut înaintea lui, deși a fost convocat în mod corespunzător, și că locul anumitor martori era necunoscut. El a propus să rămână procedura penală. Prin decret din 24 noiembrie 1992 procurorul de district a rămas la procedura penală împotriva dlui T.Z. Dl D.I., din cauza necunoscutului loc unde se afla aceasta din urmă. 15. Nu există nici o informație privind dacă autoritățile au luat măsuri pentru a găsi persoanele în cauză. 16. Într-un raport din 8 septembrie 2000 un ofițer de poliție a declarat că dl D.I. a fost găsit. Adresa specificată în raport este aceeași ca cea prezentată de dl D.I. în declarația sa scrisă din 1991. Într-o declarație din 8 septembrie 2000 dl D.I. a declarat că nu și-a schimbat locul de reședință și că nu a fost niciodată convocat de către investigator. 17. La 19 decembrie 2000, procurorul de district a reluat procedura penală împotriva dlui T.Z. și D.I. 18. Într-o scrisoare din 26 februarie 2001 investigatorul a cerut procurorului de district să prelungească perioada de anchetă cu șase luni, declarând că lucrările privind acest caz nu au fost încheiate la timp din cauza implicării sale în alte cazuri. La 19 martie 2001, procurorul de district a acordat o prelungire de două luni. 19. Într-o scrisoare din 28 iunie 2001 procurorul de district a ordonat investigatorului să ia măsuri urgente pentru a încheia ancheta, informand-l că cazul va fi supus unei monitorizări speciale. 20. La 5 noiembrie 2002, dl D.I. a fost acuzat de viol agravat și a fost ordonat să nu părăsească orașul în așteptarea procedurii penale împotriva lui. La 14 noiembrie 2002, el a fost interogat în fața unui judecător. 21. În perioada între 7 noiembrie și 5 decembrie 2002, investigatorul a interogat 12 martori și a numit doi experți pentru a face o evaluare psihiatrica și psihologică a dlui T.Z., dl D.I. și reclamantul, precum și un expert medical, care, pe baza documentelor din dosar, a confirmat concluziile raportului medical din 29 martie 1991. 22. Rezultatele anchetei preliminare au fost comunicate dlui T.Z. și D.I. la 4 martie 2003. 23. La 6 martie 2003, investigatorul a încheiat ancheta și a trimis dosarul procurorului de district cu recomandarea ca cei doi acuzați să fie judecați. 24. Într-un decret din 30 septembrie 2003 procurorul de district a încheiat procedura penală în ceea ce privește D.D.I. ca timp interzis. El a constatat că o perioadă de prescripție mai scurtă este aplicabilă pentru el, deoarece el a fost sub vârsta la momentul infracțiunii. 25. Într-un decret din 29 martie 2004, procurorul de district a încheiat procedura penală în ceea ce privește dl T.Z., constatând că acuzațiile împotriva lui nu au fost dovedite și că ar fi practic imposibil să se adune orice nouă dovadă în funcție de perioada care a trecut de la evenimente. 26. După apelul reclamantului, la 20 aprilie 2004, Curtea de district Stara Zagora a anulat decretul din 29 martie 2004 și a reluat procedurile cu privire la dl T.Z. Acesta a constatat că procurorul de district ar fi trebuit să fi ordonat confruntarea martorilor. 27. La 30 aprilie 2004, procurorul de district a trimis cazul înapoi la investigator pentru o examinare suplimentară. 28. În perioada cuprinsă între 7 și 11 iunie 2004, investigatorul a efectuat patru confruntații cu martori. 29. Un al doilea raport psihiatric și psihologic a fost prezentat în legătură cu reclamantul la 22 iunie 2004. Acesta a confirmat că a fost în măsură să înțeleagă evenimentele din 29 martie 1991 și că nu a fost în măsură să reziste efectiv la violența mentală și fizică împotriva ei. La 9 iunie 2004, investigatorul a ordonat o examinare expertă a hainelor care se presupunea purtate de reclamant în ziua incidentului, precum și a altor elemente. În perioada cuprinsă între 16 și 22 iunie 2004 au fost elaborate mai multe rapoarte de experți. 31. La 25 iunie 2004, rezultatele anchetei preliminare au fost prezentate dlui T.Z. În aceeași dată, investigatorul a încheiat ancheta și a trimis dosarul procurorului de district cu recomandarea ca domnul T.Z. să fie judecat pentru tentativă de viol. 32. La 19 iulie 2004, procurorul de district a încheiat din nou procedura penală împotriva dlui T.Z. La 25 august 2004, biroul procurorului regional Stara Zagora a susținut decretul din 19 iulie 2004. Într-un decret din 21 septembrie 2004, procurorul Plovdiv apelează la procurorul public, care a anulat decretele din 25 august 2004, 19 iulie 2004 și 30 septembrie 2003 (a se vedea punctul 24 de mai sus) și a trimis cazul înapoi procurorului de district pentru investigații suplimentare. Procurorul de district a fost ordonat să monitorizeze cazul și să se asigure de încheierea legală și în timp util a anchetei în termen de două luni. În plus, decizia a afirmat că contul reclamantului cu privire la evenimente a fost confirmat de numeroase elemente de probă circumstanțială și că perioada de prescripție pentru urmărirea dlui D.I. nu a expirat deoarece există dovezi de complicitate între cei doi acuzați care au afectat caracterizarea juridică a acuzațiilor. 35. La 5 octombrie 2004, procurorul de district a trimis cazul înapoi la investigator cu instrucțiuni de a colecta dovezi suplimentare în termen de treizeci de zile. La 8 noiembrie 2004, acest termen a fost prelungit cu treizeci de zile. 36. Într-o scrisoare din 3 ianuarie 2005, procurorul de district a instruit investigatorul să-i trimită dosarul cât mai curând posibil. Într-o notă din 12 ianuarie 2005, procurorul de district a declarat că a ajuns la un acord cu investigatorul că dosarul va fi trimis până la 31 ianuarie 2005. 37. O confruntare între reclamant și dl T.Z. a fost efectuată la 17 ianuarie 2005. 38. La 18 ianuarie 2005, reclamantul a fost interogat în fața judecătorului. 39. La 21 ianuarie 2005, dl D.I. și dl T.Z. au fost acuzați de viol agravat și a încercat viol agravat, respectiv, comis în complicitate, și au fost ordonate să nu părăsească orașul în așteptarea procedurii penale. Ei au fost interogat în aceeași zi. 40. O confruntare între reclamant și domnul D.I. a fost efectuată și doi martori au fost interogați în fața unui judecător între 24 și 26 ianuarie 2005. 41. Un raport de experți privind o lacrimă în blugii care se presupunea purtat de reclamant la data incidentului a fost depus la 31 ianuarie 2005. 42. Rezultatele anchetei preliminare au fost comunicate dlui D.I. și dlui T.Z. la 2 și, respectiv, 3 februarie 2005. 43. La 9 februarie 2005, investigatorul a încheiat ancheta și a trimis dosarul procurorului de district cu recomandarea ca domnul D.I. și domnul T.Z. să fie judecați pe acuzații. 44. Acuzația împotriva celor două acuzate a fost depusă la Curtea de District Stara Zagora la 22 februarie 2005. 45. Două audieri programate pentru 14 aprilie și 22 iunie 2005 au fost amânate deoarece unul dintre acuzați și avocatul celorlalți acuzați au căzut bolnavi. 46. O audiere a avut loc la 11 iulie 2005. Reclamantul a aderat la procedura ca procuror privat. Ea nu a luat o acțiune civilă. 47. La 12 octombrie și 30 noiembrie 2005, Curtea de District a organizat audieri. În hotărârea din 30 noiembrie 2005, Curtea de District a condamnat dl D.I. de violare agravată, dar l-a eliberat de răspundere și de pedeapsă. Acesta a raționat că, deși dl D.I. nu a invocat statutul de limită, acesta a fost totuși un obstacol absolut pentru pedeapsa sa. Acesta a condamnat, de asemenea, dl T.Z. de tentativă de viol agravat și l-a condamnat la trei ani de închisoare. A constatat că termenul de timp lung de la viol a reprezentat un factor atenuant care trebuie luat în considerare în determinarea pedepsei sale. Curtea a achitat cele două acuzate de complicitate. 49. Prin apeluri efectuate de reclamant, procurorul de district și dl T.Z., la 20 octombrie 2006, Curtea Regională Stara Zagora a susținut hotărârea din 30 noiembrie 2005 privind dl D.I. Această parte a hotărârii nu a fost supusă recursului și a devenit finală. 50. Curtea Regională a încheiat în continuare procedura penală împotriva dlui T.Z. la 18 mai 2007, avocatul reclamantului a fost informat de hotărârea și de dreptul reclamantului de a face recurs împotriva încheierii procedurii penale împotriva dlui T.Z. În conformitate cu codul de procedură penală din 1974, în vigoare la momentul respectiv și până în 2006, precum și cu jurisprudența constantă a Curții Supreme de Cassare, instanța a trebuit să pună capăt procedurilor penale la expirarea termenului legal de limitare. Cu toate acestea, acuzatul ar putea solicita continuarea (art. 21). În acest caz, instanța l-ar putea găsi vinovat, dar nu l-ar putea pedepsi (art. 303).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă