Lupala împotriva Finlandei

CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 49676/11 Esa Samuli LUPALA împotriva Finlandiei depusă la 22 iulie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Esa Samuli LUPALA, este un național finlandez născut în 1953 și locuiește în Harjunpää. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Tomi Borgenström, avocat practicant în Tampere. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost suspectat de poliția de furt ( varkaus, stöld La 14 iunie 2011, poliția a efectuat o căutare la domiciliul reclamantului. Reclamantul nu a fost autorizat să fie prezent în timpul căutării. La 19 iulie 2011, reclamantul a primit procesul-verbal întocmit după căutare.

Constituția în conformitate cu art. 10 din Constituția Finlandeză (perustuslaki, grundlagen, Legea nr. 731/1999), santitatea casei fiecăruia este garantată. Măsurile care derogă la acest drept și care sunt necesare pentru garantarea drepturilor și libertăților de bază sau pentru investigarea crimei, trebuie stabilite de o Lege. Măsuri coercitive Capitolul 5 secțiunea 5. , subsecțiunea 1 din Legea privind măsurile coercitive (pakkokeinolaki, tvångsmedelslagen , Legea nr. 646/2003) prevede că poate fi efectuată o căutare, printre altele , dacă există motive de a suspecta că o infracțiune a fost comisă și prevedea pedeapsa maximă aplicabilă de peste șase luni de închisoare. Persoana a cărei domiciliu este căutată, sau în absența sa, trebuie să aibă posibilitatea de a fi prezentă la căutare și de a chema un martor, cu excepția cazului în care acest lucru nu cauzează întârziere.

Dacă niciuna dintre persoanele menționate mai sus nu a fost prezentă la căutare, persoana a cărei domiciliu a fost căutat trebuie informată imediat (capitolul 5, secțiunea 4, subsecțiunea 2). O căutare la domiciliu nu poate fi efectuată între ora 9:00 și ora 18:00, cu excepția cazului în care există motive speciale (capitolul 5, secțiunea 5, subsecțiunea 4). Mandatul de căutare este emis de organele de investigație în sine. Codul penal Conform capitolul 28, secțiunea 1, din Codul penal (Rikoslaki, strafflagen , astfel cum a fost modificat de Legea nr. 769/1990 , o persoană poate fi condamnată pentru furt la o amendă sau la închisoare la cel mult un an și șase luni.

În conformitate cu art. 118, subsecțiunea 3 din Constituție, oricine a suferit o încălcare a drepturilor sale sau pierderea susținută printr-un act ilegal sau omisiune de către un funcționar public sau o altă persoană care exercită o funcție publică are dreptul de a solicita ca funcționarul public sau o altă persoană responsabilă de funcție publică să fie condamnată la o pedeapsă și ca organizația publică, oficială sau o altă persoană responsabilă de o funcție publică să fie condamnată pentru daune, astfel cum este prevăzut mai detaliat de o lege.

Capitolul 40, secțiunea 9, subsecțiunea 1, din Codul penal (Legea nr. 604/2002) prevede că, dacă un funcționar public, în funcție, în mod intenționat, altul decât cel prevăzut mai sus în prezentul capitol, încălcă sau neglijește să își îndeplinească datoria oficială pe baza dispozițiilor sau reglementărilor care urmează să fie respectate în funcții oficiale, și actul, atunci când este evaluat în ansamblu, luând în considerare efectele sale dăunătoare și dăunătoare și celelalte circumstanțe legate de actul, nu este o infracțiune minoră, acesta este condamnat pentru încălcarea obligațiilor oficiale la o amendă sau la închisoarea timp de cel puțin un an.

Capitolul 40, secțiunea 10, din Codul Penal (Legea nr. 604/2002) prevede că, în cazul în care un funcționar public, în funcție, prin lipsa de îngrijire sau lipsa de precauție, într-un alt mod decât cel menționat în secțiunea 5, subsecțiunea 2, încalcă sau neglijează îndeplinirea sarcinii sale oficiale bazate pe dispozițiile sau reglementările care urmează să fie respectate în funcții oficiale, și actul, în cazul în care este evaluat în ansamblu, luând în considerare efectele sale dăunătoare și dăunătoare și celelalte circumstanțe legate de actul, nu este o infracțiune mică, acesta este condamnat pentru încălcarea negligente a sarcinilor oficiale la o amendă sau la o amendă. În conformitate cu capitolul 1, secțiunea 14, din Legea de procedură penală (laki oikeudenkäynnistä ricosasioissa, lagen om rättegång i brottmål, Legea nr. 689/1997), o parte rănită poate aduce o acuzație privată numai dacă procurorul public a hotărât să nu aplice acuzații.

În conformitate cu capitole 3 și 4 din Legea privind răspunderea Tort (vahingonkorvauslaki, skadeståndslagen , Legea nr. 412/1974 poate fi interzisă împotriva statului în ceea ce privește daunele care rezultă din vina sau neglijența de către angajații săi în îndeplinirea sarcinilor lor. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 8 și 13 din Convenție că nu a avut posibilitatea, în orice etapă a procedurii, de a contesta căutarea în fața unei instanțe. Prin urmare, nu a existat un remediu eficace disponibil pentru el. A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului de a respecta domiciliul său în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? În cazul în care a fost astfel, această interferență în conformitate cu legea și este necesară în temeiul articolului 8 § 2? Reclamantul a avut la dispoziție un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din Convenție?

FOURTH SECTION

Application no. 49676/11 Esa Samuli LUPALA against Finland lodged on 22 July 2011

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS The applicant, Mr Esa Samuli Lupala, is a Finnish national who was born in 1953 and lives in Harjunpää. He was represented before the Court by Mr Tomi Borgenström, a lawyer practising in Tampere. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant was suspected by the police of theft ( varkaus, stöld ). On 14 June 2011 the police conducted a search at the applicant’s domicile. The applicant was not allowed to be present during the search. On 19 July 2011 the applicant received the minutes drawn up after the search. B. Relevant domestic law 1. Constitution According to Article 10 of the Finnish Constitution ( perustuslaki, grundlagen , Act no. 731/1999), the sanctity of everyone’s home is guaranteed.

Measures derogating from this right, and which are necessary for the purpose of guaranteeing basic rights and liberties or for the investigation of crime, must be laid down by an Act. 2. Coercive Measures Act Chapter 5, section 1 , subsection 1, of the Coercive Measures Act ( pakkokeinolaki, tvångsmedelslagen , Act no. 646/2003) provides that a search may be conducted, inter alia , if there is reason to suspect that an offence has been committed and provided the maximum sentence applicable exceeds six months’ imprisonment. The person whose domicile is being searched, or in his or her absence someone else, must be given the opportunity to be present at the search and to call a witness, unless this causes delay.

If none of the above-mentioned persons were present at the search, the person whose domicile has been searched must be informed immediately (Chapter 5, section 4, subsection 2). A search at domicile cannot be conducted between 9 p.m. and 6 a.m. unless there are special reasons (Chapter 5, section 5, subsection 4). The search warrant is issued by the investigative organs themselves. 3. Penal Code According to Chapter 28, section 1, of the Penal Code ( rikoslaki, strafflagen , as modified by Act no. 769/1990), a person can be sentenced for theft to a fine or to imprisonment for at most one year and six months.

4. Remedies According to section 118, subsection 3, of the Constitution everyone who has suffered a violation of his or her rights or sustained loss through an unlawful act or omission by a civil servant or other person performing a public function shall have the right to request that the civil servant or other person in charge of the public function be sentenced to a punishment and that the public organisation, official or other person in charge of a public function be held liable for damages, as provided in more detail by an Act.

Chapter 40, section 9, subsection 1, of the Penal Code (Act no. 604/2002) provides that if a public official, when acting in office, intentionally in a manner other than that provided above in this Chapter violates or neglects to fulfil his official duty based on the provisions or regulations to be followed in official functions, and the act, when assessed as a whole, taking into consideration its detrimental and harmful effect and the other circumstances connected with the act, is not a petty offence, he shall be sentenced for violation of official duties to a fine or to imprisonment for at most one year.

Chapter 40, section 10, of the Penal Code (Act no. 604/2002) provides that if a public official, when acting in office, through carelessness or lack of caution, in a manner other than that referred to in section 5, subsection 2, violates or neglects to fulfil his or her official duty based on the provisions or regulations to be followed in official functions, and the act, when assessed as a whole, taking into consideration its detrimental and harmful effect and the other circumstances connected with the act, is not a petty offence, he shall be sentenced for negligent violation of official duties to a warning or to a fine. According to Chapter 1, section 14, of the Criminal Procedure Act ( laki oikeudenkäynnistä rikosasioissa, lagen om rättegång i brottmål, Act no. 689/1997), an injured party may bring a private prosecution only if the public prosecutor has decided not to press charges.

Under Chapters 3 and 4 of the Tort Liability Act ( vahingonkorvauslaki, skadeståndslagen , Act no. 412/1974) proceedings may be brought against the State in respect of damage resulting from fault or negligence by its employees in the performance of their duties. COMPLAINTS The applicant complains under Articles 8 and 13 of the Convention that he did not have a possibility, at any stage of the proceedings, to challenge the search before a court. There was thus no effective remedy available to him.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his home within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2? 2. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 8, as required by Article 13 of the Convention?