GOZ c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 20572/10 Alain GOZ și Suna GOZ împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 7 februarie 2012 într-un comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potoki, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată anterior la 10 martie 2010, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie: PROCEDURA Reclamanții, dl Alain Goz și dl Suna Goz, sunt resortisanți francezi, născuți în 1958 și, respectiv, 1963 și reședința la Chalon pe Saône. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl V. Corneloup, avocat la Dijon. Guvernul francez ( În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană fizică sau o face sau o persoană fizică, o persoană fizică sau o face sau o persoană fizică sau o face sau o face sau o persoană sau o face, o persoană sau o face sau o face, o persoană sau o persoană sau o face, o face sau o face sau o face sau o face, o face sau o face, o persoană sau o persoană sau o face, o face, o face, o face, o face sau o face sau o face sau o face sau o face ori ori care, o face, o face sau o face sau o face sau o face sau o face, o face ori ori ori ori sau o face, o face sau o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face sau o face sau o face sau o face, o face sau o face, o face, o face, o face, o face sau o face sau o face sau o face sau o face, sau o face sau o face, sau o face sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face sau o face, sau o face sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, sau o face, 31465/96, 21 decembrie 2001), reclamanții se plâng de refuzul autorităților franceze de a elibera o viză de lungă ședere celor două nepoate ale lor în pofida hotărârii Tribunalului din Tunceli din Turcia de a pronunța adoptarea simplă a celor două fetițe în privința lor și susțin că acest refuz aduce atingere disproporționat vieții lor de familie. Invocând, de asemenea, articolele 8 și 14 din Convenția combinată, acestea invocă discriminarea între copiii încredințați unor terțe părți în temeiul La 5 și 14 decembrie 2011, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de către părți. Prin aceste declarații, Ö Õ este angajat să elibereze o viză de lungă ședere la Yaprak și la Yagmur Goz născute Akdeniz și să plătească reclamanților suma de 3 000 EUR (EUR). Suma respectivă, care va acoperi toate prejudiciile suferite, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției]. În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Mark Villiger Grefier Adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

20572/10

Alain GOZ et Suna GOZ

contre la France

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 7 février 2012 en un comité composé de :

Mark Villiger,

président,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

juges,

et de Stephen Phillips,

greffier adjoint

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 10 mars 2010,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

PROCÉDURE

Les requérants, M. Alain Goz et M

me

Suna Goz, sont des ressortissants français, nés respectivement en 1958 et 1963 et résidant à Chalon

‑

sur

‑

Saône. Ils sont représentés devant la Cour par M

e

V. Corneloup, avocat à Dijon. Le gouvernement français («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M

me

E. Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.

Invoquant l’article 8 de la Convention et se fondant sur la jurisprudence

Sen c. Pays-Bas

(n

o

31465/96, 21 décembre 2001), les requérants se plaignent du refus des autorités françaises de délivrer un visa long séjour à leurs deux nièces malgré le jugement du tribunal de Tunceli en Turquie prononçant l’adoption simple des deux fillettes à leur égard. Ils allèguent que ce refus porte une atteinte disproportionnée à leur vie familiale. Invoquant également les articles 8 et 14 de la Convention combinés, ils invoquent une discrimination entre les enfants confiés à des tiers au titre de la «

kafala

» et les enfants adoptés, puisque les premiers se voient automatiquement accorder un visa en vertu d’une jurisprudence constante du Conseil d’Etat.

Les 5 et 14 décembre 2011, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à délivrer un visa de long séjour à Yaprak et à Yagmur Goz nées Akdeniz et à verser aux requérants la somme de 3 000 euros (EUR). Ladite somme, qui couvrira tous les préjudices subis, sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

EN DROIT

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article

37 § 1

in fine

de la Convention).

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Stephen Phillips

Mark Villiger

Greffier adjoint

Président