CtEDO 08.02.2012 Auto

TORAN ET SCHYMIK c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
08.02.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TORAN ET SCHYMIK c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 43873/10 Adrian TORAN și Albert Ernest SHYMIK împotriva României, introdusă la 20 iulie 2010, EXPOSAT DE FAPTE ÎN FAVOAREA recurentelor, dnii Adrian Toran și Albert Ernst Schymik, sunt cetățeni germani, născuți în 1979 și, respectiv, 1978. Ei sunt în prezent întemnițați în închisoarea Rahova. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către M. A. Fanu-Moca, avocat în Timișoara. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamanților La 10 noiembrie 2007, recurentele au fost reținute la sediul poliției departamentale din Timiș, în cadrul unui caz de trafic de droguri, iar după 24 de ore, arestarea lor a fost transformată în arest provizoriu. Printr-un rechizitoriu din 6 martie 2008, cei doi reclamanți au fost trimiși înapoi la tribunalul departamental din Timiș al șefului traficului de droguri și au fost acuzați că au vândut o anumită cantitate de droguri către A.N., un agent sub acoperire, în valoare de 35 000 EUR. În fața tribunalului judicios din Timiș, reclamanții au invocat provocarea polițienească. În sprijinul acestora, au invocat jurisprudența Curții în această privință (Teixeira de Castro c. Portugalia, 9 iunie 1998, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1998 IV, Ramanauskas c. Lituania [GC], n 74420/01, CEDH 2008 și Constantin și Stoian c. România, n 23782/06 și 46629/06, 29 septembrie 2009). Astfel, au denunțat S.R.B., o terță persoană acuzată de trafic de droguri, care a acceptat, de comun acord cu anchetatorii, să contacteze membri ai unei rețele internaționale de trafic de droguri pentru a-i aduce în fața justiției. ar fi fost influențată de promisiunea făcută de anchetatori de a-l face să beneficieze de o reducere a pedepsei în acest caz. Reclamanții au pretins că au primit, prin telefon, de la S.R.B., o comandă de droguri în numele A.N. (agent sub acoperire) pentru o sumă inițială de 40 S.R.B., însoțită de agenți ai poliției din Timiș și de trei agenți infiltrați, inclusiv A.N., C.L. și D.D., i-a condus pe reclamanți într-un loc echipat cu camere de supraveghere, ales în prealabil de investigatori. Prin hotărârea din 19 martie 2009, tribunalul departamental din Timiș i-a condamnat pe solicitanți la 15 ani de închisoare fermă pentru trafic de droguri. Instanța a solicitat, printre altele, înregistrările interceptărilor telefonice ale convorbirilor reclamanților cu S.R.B., înregistrările video realizate în ziua comiterii infracțiunii flagrante de către ofițerii poliției din Timiș, precum și declarațiile S.R.B. și ale agentului sub acoperire A.N. Din dosar reiese că acuzatul S.R.B. a declarat în fața primilor judecători că au fost obligați, de către ofițerii de poliție, să organizeze flagrantul delict, fiind chiar eliberat temporar în acest scop. Tribunalul a considerat că, având în vedere modalitățile utilizate de solicitanți pentru a ascunde drogurile, acestea au demonstrat o anumită experiență în traficul internațional de droguri și au căutat să obțină un profit important, fără ca flagrantul delict organizat să poată fi considerat o provocare polițienească. Prin decizia din 21 octombrie 2009, Tribunalul de apel din Timișoara a confirmat temeinicia hotărârii de condamnare. În fața Curții Supreme de Casație și Justiție, reclamanții au susținut provocarea polițienească realizată cu ajutorul celui acuzat S.R.B., care a fost forțat de investigatori, sub jurământul unei reduceri a pedepsei, să-i provoace să vândă droguri. De asemenea, au demascat utilizarea agentului sub acoperire A.N. care a solicitat, prin intermediul unor acuzații S.R.B., achiziționarea de droguri. (11) Prin hotărârea din 28 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a acordat parțial dreptul la acțiunile reclamanților în sensul în care pedeapsa lor a fost redusă la șapte ani de închisoare fermă, din cauza absenței acestora din urmă. Instanța supremă a confirmat că S.R.B., interesat de reducerea pedepsei sale, a colaborat cu ofițerii de poliție și a contactat reclamanții pentru a cumpăra droguri, dar a considerat că aceștia aveau posibilitatea de a refuza tranzacția propusă de acesta. Prin urmare, instanța supremă a considerat că motivele reclamanților care decurg din provocarea polițienească nu erau întemeiate. Condițiile de detenție 12. După 10 noiembrie 2007, data la care au fost reținuți, reclamanții au continuat să fie reținuți provizoriu în aceleași incinte ale poliției departamentale din Timiș până la 6 martie 2008, data la care au fost transferați la închisoarea din Timișoara și apoi la închisoarea din Rahova. Ei susțin că au fost obligați să împartă cu mai mulți deținuți celule mai mici de 7 m2, cu posibilitatea de a face duș cu apă caldă foarte rar. Invocând art. 3 din convenție, reclamanții se plâng de tratamente inumane sau degradante pe care le-ar fi suferit în diferitele penitenciare române (locațiile poliției din Timiș și închisorile din Timișoara și Rahova) din cauza condițiilor materiale de detenție. Ele reduc suprapopularea (celulele de până la 7 m2) fără condiții de igienă (fără apă caldă pentru dușuri) și temperaturi foarte ridicate în timpul verii și foarte scăzute în timpul iernii. Reclamanții se plâng de caracterul inechitabil al procedurii penale îndreptate împotriva lor. Ei denunță condamnarea lor de către instanțele interne ca urmare a unei provocari polițienești de către colaboratorul S.R.B. și agentul sub acoperire A.N., primul fiind eliberat temporar de către investigatori, în scopul de a-i provoca să vândă droguri, al doilea fiind un agent de poliție care se dă drept cumpărător. Au epuizat reclamanții căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, în special în ceea ce privește Õ art. 3 din Convenția privind tratamentele inumane sau degradante pe care le-au aplicat ca urmare a condițiilor lor materiale de detenție la sediul poliției municipale din Timiș și în închisorile din Timișoara și Rahova În temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, reclamanții au fost supuși unor tratamente inumane sau degradante în temeiul articolului 3 din Convenție ca urmare a condițiilor lor de detenție în instituțiile de detenție în cauză Guvernul este invitat să furnizeze detalii privind condițiile în care reclamanții au fost reținuți la sediul poliției municipale din Timiș și în închisorile din Timișoara și Rahova (dimensiunea celulelor acestora și numărul de deținuți, condițiile de igienă etc.). Acuzațiile penale împotriva reclamanților au fost examinate în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție În special, acțiunile poliției au provocat din partea reclamanților o activitate infracțională care, în caz contrar, nu ar fi fost comisă și condamnarea lor a fost întemeiată pe elemente colectate ca urmare a unei provocari polițienești, cu încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție? S.R.B. ar putea fi calificat în cazul de față ? Ce greutate au acordat instanțele penale care i-au judecat pe reclamanți rolul jucat de S.R.B. în speță și declarațiile sale în cadrul procedurii penale Guvernul este invitat să prezinte copii ale înscrisurilor din dosar pe baza cărora instanțele au examinat temeinicia cheltuielilor prezentate de Parchet împotriva reclamanților.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă