SOGUKPINAR v. TURKEY

DECIZIE DE DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 3505/05 Murat SOδUKPINAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 14 februarie 2012 în calitate de comitet compus din: Isabelle Berro-Lefèvre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 2 septembrie 2005, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Murat Soğukpınar, este un cetățean turc născut în 1979 și locuiește în Izmir. El este reprezentat în fața Curții de către dl G.A. Yolyapan, un avocat practicant în Izmir. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 din Convenție. Plânsul reclamantului privind executarea deciziei fără să devină final a fost comunicat guvernului, care a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritul, precum și poziția lor cu privire la o soluționare prietenoasă a cazului. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Prin scrisoarea din 14 septembrie 2011, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 23 noiembrie 2010 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Potrivit informațiilor obținute de pe site-ul oficial al Serviciului Postal turc, la 26 septembrie 2011, prezenta scrisoare a fost transmisă adresei indicate de reprezentant. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se excludă cazul din lista. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 35005/05

Murat SOĞUKPINAR

against

Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 14

February 2012 as a Committee composed of:

Isabelle Berro-Lefèvre,

President,

Guido Raimondi,

Helen Keller,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 2 September 2005,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Murat Soğukpınar, is a Turkish national who was born in 1979 and lives in Izmir. He is represented before the Court by Mr G.A. Yolyapan, a lawyer practising in İzmir. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant complained under Article 6 of the Convention.

The applicant’s complaint concerning the execution of the decision without becoming final was communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits as well as their position concerning a friendly settlement of the case. The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter.

By letter dated 14 September 2011, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 23 November 2010 and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. According to the information obtained from the official website of the Turkish Postal Service, on 26 September 2011 this letter has been delivered to the address indicated by the representative. However, no response has been received.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Isabelle Berro-Lefèvre

Deputy Registrar

President