MECIAR AND OTHERS v. SLOVAKIA

RESPONDENT

SVK

HOTĂRÂRE

21.02.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partly admissible;Partly inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

MECIAR AND OTHERS v. SLOVAKIA (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

Decizia nr. 62864/09 Tibor MEČIAR și alții împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 21 februarie 2012 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii; având în vedere cererea depusă la 6 noiembrie 2009, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitanți, având în vedere că guvernele Belgiei, Poloniei și Elveția, ale căror resortisanți sunt unele dintre solicitanți, nu doresc să intervină în acest caz ca terță parte, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt douăzeci și trei de persoane fizice sau juridice ale căror informații apar în apendicele 1. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl J. Brichta, un avocat care practică în Bratislava, și dl M. Siman din EL Partners, s.r.o. în Bratislava. Guvernul Republicii Slovace (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna M. Pirošíková. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Informații generale privind controlul chiriei După 1948, atunci când regimul comunist a fost instalat în fosta Cehoslovacie, politica de locuințe a fost bazată pe o doctrină vizând restricția și abolirea proprietății private. Unele case rezidențiale au fost confiscate și unii proprietari de case rezidențiale au fost obligați să își transfere proprietatea în stat pentru o compensare nu sau inadecvată. Acei proprietari care nu au fost oficial privați de proprietatea locuințelor rezidențiale au fost supuși restricții în exercitarea drepturilor lor de proprietate. În ceea ce privește apartamentele din casele rezidențiale, locația a fost înlocuită cu „dreapta de utilizare durabilă”. Actul de gestionare a apartamentelor din 1964, care a fost în vigoare până la 1 ianuarie 1992, întemeiat de autoritățile publice să decidă despre dreptul de utilizare a apartamentelor. Regulamentele speciale reglementează sumele pe care utilizatorii au trebuit să le plătească. La 1 ianuarie 1992, „dreptul de utilizare durabilă” a fost transformat într-o locație cu chirie reglementată. După 1991, unele case rezidențiale au fost restaurate foștilor lor proprietari; totuși, apartamentele din aceste case au fost ocupate în principal de chiriași cu chiria reglementată. În temeiul legii relevante (pentru detalii, a se vedea „Legea și practica internă relevantă” de mai jos), proprietarii de case rezidențiale într-o poziție similară cu cea a reclamanților în acest caz au fost obligați să accepte că toate sau unele dintre apartamentele lor sunt ocupate de chiriași În ciuda creșterilor repetate ale închirierii maxime pe care legea internă îi dă drept proprietăților de locuințe în această poziție de a taxa, suma respectivă a rămas sub nivelul de închiriere în locații similare, care sunt lăsate pe baza principiilor unei economie de piață liberă. În situații similare cu cele ale reclamanților, proprietarii caselor rezidențiale nu au avut practic posibilitatea legală de a pune capăt inchirierilor și locaților de evacuare fără a le oferi „compensare de locație”. În plus, proprietarii nu au fost autorizați să transfere proprietatea unui apartament închiriat de un individ către o altă persoană decât un locatar. Guvernul Republicii Slovace a abordat problema controlului chiriei în mai multe ocazii (a se vedea, de asemenea, paragrafele 17 – 20 de mai jos). 10. Documentele Ministerului Construcției și Dezvoltării Regionale indică că formularele de înregistrare au fost prezentate de chiriași în ceea ce privește 923 apartamente în cazul în care se aplică controlul chiriei. 2.311 persoane au locuit în apartamentele ale căror suprafață medie este de 71.38 metri pătrați. Documentele indică că se prevede ca locuința de substituție să fie pusă la dispoziția persoanelor vizate de reforma planificată, în măsura în care acest lucru este justificat de situația lor socială. 76,5% dintre chiriașii înregistrați astfel trăiesc în apartamente situate în Bratislava. 11. Pe baza acestor date, autoritățile au estimat că sistemul de control al închirierilor se referă în prezent la aproximativ 1.000 de apartamente, adică 0,24% din apartamentele de închiriere din casele care existau în 1991 și 0,06% din instalațiile locuite care erau disponibile în Slovacia în 2001. Reclamanții sunt proprietari de clădiri rezidențiale în diferite părți ale Bratislava și în Košice la care se aplică schema de închiriere-control (a se vedea apendicele 2). Acestea au susținut, cu privire la legea aplicabilă, că chiria la care au dreptul de a lăsa proprietatea lor este mult mai mică decât costurile de întreținere pentru casele lor și, în mod disproporționat, mai scăzut decât apartamentele similare la care nu se aplică schema de control al chiriei. Prin exemplu, au subliniat că închirierea controlată a unui apartament cu o suprafață de 72,56 de metri pătrați a fost de 71,5 EUR pe lună, care corespunde la 0,99 EUR pe metru pătrat. Cu toate acestea, închirierea gratuită a unui astfel de apartament a fost de aproximativ 830 EUR pe lună, de 11,4 EUR pe metru pătrat. 13. Reclamanții se bazau în continuare pe avizul unui expert elaborat la cererea lor la 19 iulie 2010. Acesta stabilește diferența dintre închirierea pieței libere și închirierea controlată în ceea ce privește o casă rezidențială situată la strada Trenčianska, Bratislava-Nivy, în perioada 1993-2010 (pentru detalii suplimentare a se vedea apendicele 3). 14. Guvernul nu era de acord cu cifrele prezentate de solicitanți, care au prezentat avizul unui expert diferit în conformitate cu care închirierea medie a pieței libere pe metrou pătrat pentru apartamente comparabile în diferitele zone în cauză a fost în cadrul următoarei game în funcție de numărul de camere (sumi indicate în euro): Bratislava-Staré mesto: 6.13 – 6.48; Bratislava-Nivy: 4.72 – 5.35; Bratislava-Nové mesto: 4.18 – 5.06; Bratislava-Dúbravka: 3.57 - 4.50; Košice-Staré mesto: 3.14 - 3.55. Legea și practicile interne relevante 15. În conformitate cu art. 20 § 1 din Constituție, dreptul de proprietate al tuturor persoanelor are același conținut juridic și beneficiază de aceeași protecție. 16. art. 124 din Codul Civil garantează aceleași drepturi și obligații tuturor proprietarilor. Echipa de protecție juridică trebuie acordată tuturor proprietarilor. 17. În Krahulec c. Slovacia (dec.), nr. 19294/07, 7 iunie 2011 se stabilește o recapitulare a legislației interne relevante. 18. În plus, la 15 septembrie 2011, a intrat în vigoare Legea privind încheierea și decontarea anumitor contracte de închiriere a apartamentelor (Legea nr. 260/2011). A fost adoptată în vederea eliminării restricțiilor de plată de închiriere în cazul proprietăților individuali. 19. Dispozițiile sale se aplică, în special, apartamentelor de persoane ale căror chirie a fost reglementată până acum. În aceste cazuri, proprietarii au dreptul să încheie un contract de locație până la 31 martie 2012. O astfel de încetare a locației este de a intra în vigoare după o perioadă de prealabil de 12 luni. Cu toate acestea, în cazul în care un chiriaș este expus la dificultăți materiale, el sau ea va fi capabil să continue să utilizeze apartamentul cu închiriere reglementată, chiar și după terminarea contractului, până când un nou contract de inchiriere cu un municipiu a fost înființat. Legea nr. 260/2011 îi dă în continuare drepturi proprietăților de a crește chiria cu 20% o dată pe an până în 2015. 20. Municipii sunt obligați să ofere unei persoane expuse la dificultate materiale cu închiriere a unui apartament municipal cu închiriere reglementată. Dacă un municipiu nu respectă această obligație până la 31 decembrie 2016 într-un caz anume, proprietarul poate solicita diferența între închirierea pieței libere și închirierea reglementată. COMPLAINTS 21. Reclamanții se plângeau că drepturile lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 au fost încălcate ca urmare a punerii în aplicare a normelor care reglementează controlul chiriei în ceea ce privește proprietatea lor. În sfârșit, reclamanții se plângeau că au fost discriminate în comparație cu proprietarii de instalații de locuințe similare la care nu se aplică schema de închiriere-control. art. 1 din HOTĂRÂREA din Protocolul nr. 1 24. Reclamanții se plângeau că s-au limitat să își beneficieze de proprietatea ca urmare a schemei de control al chiriei și au susținut încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Argumentele părților (a) Guvernul 25. Guvernul a admis că schema de închiriere-control a avut ca rezultat o o astfel de măsură a fost în conformitate cu legislația internă relevantă, care îndeplinește cerințele de accesibilitate și claritate, precum și ale căror efecte erau suficient de previzibile. 26. Ingerențele au urmărit un obiectiv legitim, și anume, de a proteja chiriașii împotriva creșterilor neaprobabile ale chiriei. Guvernul a susținut că, în principiu, autoritățile naționale au avut o cunoaștere mai directă a interesului general și că domeniile cum ar fi locuința, ca o principală necesitate socială, au solicitat adesea o formă de reglementare a statului. 27. În ceea ce privește cerința proporționalității, Guvernul a susținut că o dereglementare rapidă a chiriei ar fi avut implicații sociale nefavorabile și că, prin urmare, drepturile chiriașilor care au fost stabilite în mediul anterior nemercat trebuiau protejate în timp ce statul a găsit un mijloc de soluționare treptat a problemei. Schema de control al chiriei a fost, prin urmare, compatibilă cu interesul general în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. S-au înregistrat mai multe creșteri ale nivelurilor permisibile de închiriere și au fost luate alte măsuri în vederea soluționării problemei. 28. Guvernul a subliniat, de asemenea, faptul că mulți dintre chiriași erau în vârstă și că municipalitățile în cauză nu dispuneau de un stoc de locuințe suficient pentru persoanele care depend din punct de vedere social de schemele de închiriere reglementate. 29. În ceea ce privește suma de închiriere taxabilă în cadrul schemei de închiriere-control, costurile de întreținere ar fi trebuit, de asemenea, să fie suportate de proprietari dacă apartamentele lor nu au fost închiriate deloc. Astfel, suma de închiriere și cele presupuse costuri mai mari de menținere a proprietății nu ar putea fi asociate automat. 30. Reclamanții nu au efectuat calcule detaliate ale costurilor de întreținere și alte costuri în perioada relevantă. Guvernul s-a opus estimării reclamanților cu privire la suma de închiriere pe care ar fi putut-o obține dacă schema de închiriere-control nu s-a aplicat apartamentelor din casele lor. 31. Deoarece schema de închiriere-control a afectat în prezent doar aproximativ 1000 locuințe, în valoare de 0,06% din numărul total de locuințe locuite permanent, s-a pus la îndoială dacă situația în cauză era „sistemică”. 32. Guvernul a concluzionat că schema de control al închirierilor a îndeplinit interesul general al societății și a fost compatibilă cu interesele proprietarilor de locuințe și de apartamente, deoarece nivelul maxim de închiriere percepabil a fost crescut în mod regulat și numărul de locuințe la care schema de control al închirierilor va fi aplicabilă după 2011 a fost redus, în timp ce a fost conceput un cadru juridic pentru încheierea sistemului de control al închirierilor. (b) Reclamanții 33. Reclamanții au susținut că ingerința în drepturile lor de proprietate este contrară articolului 1 din Protocolul nr. 1. În special, limitările impuse utilizării proprietăților lor și durata lor de aproape douăzeci de ani sunt excesive. Astfel, o sarcină disproporționată a fost impusă reclamanților pentru care nu există justificare relevantă. 34. Obiectivul urmărit, și anume asigurarea locuințelor pentru persoanele care au nevoie, ar fi putut fi atins prin diferite mijloace, cum ar fi asigurarea alocațiilor de locuință pentru aceste persoane. Continuarea punerii în aplicare a schemei de control al chiriei a fost contrară interesului general, deoarece a împiedicat dezvoltarea unei piețe libere în domeniul locuințelor de închiriere, inclusiv întreținerea adecvată a instalațiilor de locuințe existente și construcția unor noi. 35. În ciuda mai multor creșteri ale închirierii maxime permise în cadrul schemei de control al închirierii, chiria controlată a corespuns la aproximativ 10-20 % din chiria de piață liberă în perioada 1993-2010. Sumele în cauză nu au fost chiar suficiente pentru a acoperi costurile de întreținere asociate inerent cu casele la care schema de control al închirierii aplicate. Cifrele prezentate de Guvern nu au permis atingerea unei concluzii diferite. În plus, amendamentele privind chiria maximă controlată nu au permis automat reclamanților să acuze sumele corespunzătoare în conformitate cu practicile instanțelor interne, deoarece orice creștere a chiriei trebuie să fie supusă unui acord între proprietar și chiriași. Evaluarea 36. Curtea consideră, în funcție de argumentele părților, că plângerea ridică chestiuni serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondurilor. Prin urmare, Curtea concluzionează că această plângere nu este manifestament nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu s-a stabilit nici un alt motiv pentru declararea inadmisibilă a acestuia, prin urmare, trebuie declarat admisibil. art. 13 din Convenția, însoțit de art. 1 din Protocolul nr. 1 37. Reclamanții se plângeau în continuare că nu aveau niciun remediu eficace în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” 38. Guvernul a declarat că presupusa încălcare rezultă din legea relevantă în conformitate cu legislația respectivă. 39. Curtea Constituțională a confirmat și nu a fost contestată între părți, că presupusa încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 rezultă din cadrul juridic care reglementează sistemul de control al chiriei în Slovacia. 40. În acest sens, Curtea reiterează că art. 13 nu poate fi interpretat ca fiind necesară o soluție împotriva statului de drept intern (a se vedea Iordachi și alții c. Moldova , nr. 25198/02 , § 56, 10 februarie 2009, sau Leander c. Suedia , 26 martie 1987 , § 77 litera (d), Seria A nr. 116) 41. Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§§ 3 și 4 din Convenție. art. 14 din Convenția, însoțită împreună cu art. 1 din Protocolul nr. 1 42. Reclamanții au susținut că restricțiile impuse de schema de control al chiriei constituie un tratament discriminatoriu și au susținut o încălcare a articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. „Ocuparea drepturilor și libertăților prevăzute în [] Convenția este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau o altă opinie, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” 43. Guvernul a susținut că situația reclamanților nu este în mod relevant similară cu cea a altor proprietari de locuințe ale căror proprietăți nu se aplică schema de control al chiriei. În special, persoanele ca reclamanții, la care casele au fost restaurate la începutul anilor 1990, au fost conștienți că persoanele care locuiesc în apartamentele în cauză vor păstra dreptul de a le utiliza. Spre deosebire de apartamentele de proprietate publică, acei locuitori nu aveau dreptul de a achiziționa apartamentele din casele care au fost restaurate proprietarilor inițiali. Prin urmare, a existat o cerință de a asigura protecția juridică acestor persoane prin intermediul schemei de închiriere-control. 44. Reclamanții nu sunt de acord. Ei au susținut că Constituția garantează drepturi egale și protecție tuturor proprietarilor. Pur și simplul fapt că proprietatea a fost restaurată reclamanților de stat nu presupune că poziția lor este diferită de celelalte proprietăți și nu justifică tratamentul lor diferit în ceea ce privește domeniul de aplicare al drepturilor lor de proprietate. 45. Prin urmare, Curtea concluzionează că această plângere nu este, în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, necesită o examinare a fondului. Nu s-a stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă a acesteia, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate admisibil, fără prejudecarea fondului, plângerea reclamanților în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, luată singur și coroborat cu art. 14 din Convenție, privind restricțiile pe care schema de închiriere-control le-a impus dreptul de a se bucura în mod pașnic de bunurile lor; declara inadmisibil restul cererii. Santiago Quesada Josep Casadevell Grefier Dl. Vladimír Kalvoda, născut în 1943 și locuiește în Bratislava. 3. Dl. Adriana Kalvodová, născut în 1945 și locuiește în Bratislava. 4. Dl. Eberhard Borsig, născut în 1936 și locuiește în Bratislava. 5. Dl. Mária Borsigová, născut în 1941 și locuiește în Bratislava. 6. Dl Richard Kalmár, care s-a născut în 1969 și trăiește în Bratislava. 7. Dl Rudolf Kaprás, care s-a născut în 1944 și trăiește în Bratislava. 8. Dna Emília Kaprá 11. Dl Marián Kubeš, născut în 1953 și locuiește în Bratislava. 12. Dl Rudolf Krchniak, născut în 1956 și trăiește în Bratislava. 13. Dl Vladimír Šindelár, născut în 1929 și locuiește în Bratislava. 14. Dna Krystyna Šindelárová, născut în 1944 și trăiește în Bratislava. 15. Dl Ján Godáň, născut în 1944 și trăiește în Bratislava. 16. Habitat, spol. sr.o., a. Dl. Vlastimil Kátlovský, care s-a născut în 1939 și locuiește în Brezová. 18. Dl. Ctibor Michalovský, care s-a născut în 1948 și locuiește în Košice. 19. Dl. Miloš Taranza, care s-a născut în 1952 și trăiește în Bratislava. 20. Lybed, s.r.o., o companie de răspundere limitată cu sediul social în Bratislava, reprezentată de dl S. Čermák. 21. Dl Zdenko Pinkava, care s-a născut în 1941 și locuiește în Bratislava. Reclamanții care sunt persoane fizice sunt resortisanți slovaci, cu excepția dnei K. Šindelárová, care este un național polonez. Dl J. Godáň este, de asemenea, un național al Elveției și Belgiei. Apendicele 2 Case rezidențiale deținute de solicitanți Adresa casei rezidențiale Intrare în Registrul de Teren Mečiar Tibor Panenská 6, Bratislava 905 Kalvoda Vladimír Vysoká 25, Bratislava 4125 Kalvodová Adriana Vysoká 25, Bratislava 4125 Borsig Eberhard Vysoká 25, Bratislava 4125 Borsigová Mária Vysoká 25, Bratislava 4125 Kalmár Richard Mýtna 39, Bratislava 4494 Kapráפ Rudolf Kvačalova 23, Bratislava 1360 Kapráδová Emília Kvačalova 23, Bratislava 1360 Holocsy Zoltán Kvačalova 23, Bratislava 1360 10. Kubeš Miroslav Banskobystrická 16, Bratislava 1129 11. Kubeš Marián Banskobystrická 16, Bratislava 1129 12. Krchniak Rudolf Moskovská 16, Bratislava 4201 Sasinkova 19, Bratislava 4201 13. Šindelár Vladimír Mudroňova 33, Bratislava 4598 14. Šindelárova Krystyna Mudroňova 33, Bratislava 4598 15. Godáň Ján Mudroňova 33, Bratislava 4598 16. HABITAT, spol. s.o. Saratovská 4, Bratislava 2407 17. Kátlovský Vlastimil Blumentálska 6, Bratislava 4294 18. Michalovský Ctibor Masarykova 12, Košice 11703 19. Taranza Miloš Francisciho 11, Bratislava 4451 20. Lybed, s.r.o. Česká 100/9, Bratislava 2019 21. Pinkava Zdenko Šancová 2, Bratislava 4287 22. Gašparíková Oδga Medená 35, Bratislava 212 23. Diferența dintre închirierea pe piață liberă și închirierea controlată, astfel cum a stabilit un expert la cererea reclamanților Perioada de închiriere pe piață liberă (preț lunar în euro pentru metru pătrat) Închiriere controlată (preț lunar în euro pentru metru pătrat) 1993 3.18 0.06 1994 4.18 0.06 1995 4.72 0.06 1996 4.9 0.06 1997 4.75 0.06 1998 5.14 0.06 1999 5.9 0.06 2000 6.78 0.2 Până la 31 ianuarie 2001 7.61 0.2 De la 1 februarie 2001 7,61 0,28 2002 7,6 0,28 până la 28 februarie 2003 7,4 0,28 De la 1 martie 2003 7,4 0,54 până la 9 ianuarie 2004 8,12 0,54 De la 10 ianuarie 2004 8,12 0,86 2005 7,2 0,86 2006 6,98 0,86 2007 9,02 0,86 Până la 30 aprilie 2008 9,07 0,86 De la 1 mai 2008 9,07 0,86 2009 7,02 0,86 2010 5,99 0,86