HORAKOVA AND OTHERS v. SLOVAKIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly admissible;Partly inadmissible
HORAKOVA AND OTHERS v. SLOVAKIA (CtEDO, 2012)
Decizia nr. 54831/07 Marcela HORÁKOVÁ și alții împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 4 ianuarie 2012 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 7 decembrie 2007, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: Reclamanții sunt trei resortisanți slovaci. Dna Marcela Horáková (prima reclamantă) s-a născut în 1943 și trăiește în Bratislava. Dl Milan Nemeček (a doua reclamantă) s-a născut în 1941 și trăiește în Bratislava. Dna Vilma Mikušová (a treia solicitantă) s-a născut în 1968 și trăiește în Bánovce nad Bebravou. Cererea lor a fost depusă la 7 Decembrie 2007. Acestea au fost reprezentate în fața Curții de către dl R. Procházka, avocat care practică în Bratislava. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna M. Priošíková. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. După 1948, când regimul comunist a fost instalat în fosta Cehoslovacie, politica de locuințe a fost bazată pe o doctrină care vizează restricția și abolirea proprietății private. Unele case rezidențiale au fost confiscate și unii proprietari de case rezidențiale au fost obligați să își transfere proprietatea în stat pentru o compensare nu sau inadecvată. Acei proprietari care nu au fost oficial privați de proprietatea locuințelor rezidențiale au fost supuși restricții în exercitarea drepturilor lor de proprietate. În ceea ce privește apartamentele din casele rezidențiale, locația a fost înlocuită cu „dreapta de utilizare durabilă”. Actul de gestionare a apartamentelor din 1964, care a fost în vigoare până la 1 ianuarie 1992, întemeiat de autoritățile publice să decidă despre dreptul de utilizare a apartamentelor. Regulamentele speciale reglementează sumele pe care utilizatorii au trebuit să le plătească. La 1 ianuarie 1992, „dreptul de utilizare durabilă” a fost transformat într-o locație cu chirie reglementată. După 1991, unele case rezidențiale au fost restaurate foștilor lor proprietari; totuși, apartamentele din aceste case au fost ocupate în principal de chiriași cu chiria reglementată. În temeiul legii relevante (pentru detalii, a se vedea „Legea și practica internă relevantă” de mai jos), proprietarii de case rezidențiale într-o poziție similară cu cea a reclamanților în acest caz au fost obligați să accepte că toate sau unele dintre apartamentele lor sunt ocupate de chiriași În ciuda creșterilor repetate ale închirierii maxime pe care legea internă îi dă drept proprietăților de locuințe în această poziție de a taxa, suma respectivă a rămas sub nivelul de închiriere în locații similare, care sunt lăsate pe baza principiilor unei economie de piață liberă. În situații similare cu cele ale reclamanților, proprietarii caselor rezidențiale nu au avut practic posibilitatea legală de a pune capăt inchiriaților și locaților de evacuare fără a le oferi „compensații de locație”. În plus, proprietarii nu au fost autorizați să transfere proprietatea unui apartament închiriat de un individ la o altă persoană decât un locatar. 10. Guvernul Republicii Slovace a abordat problema controlului chiriei în mai multe ocazii (a se vedea, de asemenea, paragrafele 19-22 de mai jos). 11. Documentele Ministerului Construcției și Dezvoltării Regionale indică că formularele de înregistrare au fost prezentate de chiriași în ceea ce privește 923 apartamente în cazul în care se aplică controlul chiriei. 2.311 persoane au locuit în apartamentele ale căror suprafață medie este de 71.38 metri pătrați. Documentele indică că se prevede ca locuința de substituție să fie pusă la dispoziția persoanelor vizate de reforma planificată, în măsura în care acest lucru este justificat de situația lor socială. 76,5% dintre chiriașii înregistrați astfel trăiesc în apartamente situate în Bratislava. 12. Pe baza acestor date, autoritățile au estimat că sistemul de control al închirierilor se referă în prezent la aproximativ 1.000 de apartamente, adică 0,24% din apartamentele de închiriere din casele care au existat în 1991 și 0,06% din instalațiile locuite care au fost disponibile în Slovacia în 2001. Reclamanții conțin o casă care cuprinde mai multe apartamente și este situată în comuna Bratislava-Staré Mesto. Două dintre apartamentele au fost folosite de chiriași în cadrul schemei de închiriere-control. 14. Casa a fost construită în 1921 și în anii 1950 a fost plasată sub administrație de stat pe motivul că mama primului și al doilea reclamant și bunica al treilea reclamant nu au putut asigura repararea. 15. La prima și a doua cerere a reclamanților, casa a fost eliberată din administrație de stat și restaurată la ei, în stare proastă, în 1992. Ele dețin fiecare o parte 14/16 din casă. Al treilea reclamant a moștenit o parte 13/180 din proprietatea casei în octombrie 2002. 16. Reclamanții au susținut că, între 1994 și 2007, reparațiile casei erau indispensabile, rezultând în cheltuielile corespunzătoare a aproximativ 65 000 EUR. Sumă pe care reclamanții și ceilalți coproprietenți au investit în repararea casei depășește de zece ori venitul pe care le-au putut obține de la lăsarea apartamentelor sub chirie Reclamanții au susținut că chiria pe care o au dreptul de a primi nici măcar nu le permite să acopere costurile de întreținere. 17. Potrivit reclamanților, în funcție de perioada și de legislația relevantă în vigoare, chiria maximă permisă a reprezentat între 5% și 13% din nivelul de închiriere aplicabil în ceea ce privește apartamentele comparabile în aceeași zonă care au fost închiriate fără interferențe de stat. 18. Guvernul nu era de acord cu cifrele prezentate de solicitanți și se bazau pe opinia unui expert care indică faptul că prețul mediu de piață pentru închirierea de apartamente comparabile în comuna Bratislava Staré Mesto era între 6,134 EUR și 6,476 EUR pe metrou pătrat, în funcție de numărul de camere. Guvernul s-a opus, de asemenea, metodei pe care reclamanții le-au folosit pentru calcularea costurilor de întreținere pentru domiciliu. Legea și practica interne relevante 19. Recapitularea legislației și practicii interne relevante este stabilită în Krahulec c. Slovacia (dec.), nr. 19294/07, 7 iunie 2011). 20. În plus, la 15 septembrie 2011, a intrat în vigoare Legea privind încheierea și decontarea anumitor contracte de închidere a apartamentelor (Legea nr. 260/2011). A fost adoptată în vederea eliminării restricțiilor de plată de închiriere referitoare la proprietarii individuali. 21. Dispozițiile sale sunt aplicabile, în special, apartamentelor de persoane ale căror chirie a fost reglementată până acum. În aceste cazuri, proprietarii au dreptul să încheie un contract de locație până la 31 martie 2012. Cu toate acestea, în cazul în care un chiriaș este expus la dificultăți materiale, el sau ea va fi capabil să continue să utilizeze apartamentul cu închiriere reglementată, chiar și după terminarea contractului, până când un nou contract de inchiriere cu un municipiu a fost înființat. Legea nr. 260/2011 îi dă în continuare drepturi proprietăților de a crește chiria cu 20% o dată pe an până în 2015. 22. Municipii sunt obligați să ofere unei persoane expuse la dificultate materiale cu închirierea unui apartament municipal cu închiriere reglementată. Dacă un municipiu nu respectă această obligație până la 31 decembrie 2016 într-un caz anume, proprietarul poate solicita diferența între închirierea pieței libere și închirierea reglementată. COMPLAINTE 23. Reclamanții se plângeau că drepturile lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 au fost încălcate ca urmare a punerii în aplicare a normelor care reglementează controlul chiriei în ceea ce privește proprietatea lor. 24. Reclamanții se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu aveau niciun remediu intern eficace la dispoziția lor în ceea ce privește plângerea de mai sus. 25. Reclamanții se plângeau că s-au limitat să își bucure de proprietatea ca urmare a schemei de control al chiriei și au susținut încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, care se menționează după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 1. Argumentele părților (a) Guvernul 26. Guvernul a admis că schema de închiriere-control a avut ca rezultat o astfel de măsură a fost în conformitate cu legislația internă relevantă, care îndeplinește cerințele de accesibilitate și claritate, precum și ale căror efecte erau suficient de previzibile. 27. Ingerențele au urmărit un obiectiv legitim, și anume, de a proteja chiriașii împotriva creșterilor neaprobabile ale chiriei. Guvernul a susținut că, în principiu, autoritățile naționale au avut o cunoaștere mai directă a interesului general și că domeniile cum ar fi locuința, ca o principală necesitate socială, au solicitat adesea o formă de reglementare a statului. 28. În ceea ce privește cerința proporționalității, Guvernul a susținut că o dereglementare rapidă a chiriei ar fi avut implicații sociale nefavorabile și că, prin urmare, drepturile chiriașilor care au fost stabilite în mediul anterior nemercat trebuiau protejate în timp ce statul a găsit un mijloc de soluționare treptat a problemei. Schema de control al chiriei era, prin urmare, compatibilă cu interesul general în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. S-au înregistrat mai multe creșteri ale nivelurilor permisibile de închiriere și s-au luat alte măsuri în vederea soluționării problemei. 29. Guvernul a subliniat, de asemenea, faptul că mulți dintre chiriași erau în vârstă și că municipalitățile în cauză nu dispuneau de un stoc de locuințe suficient pentru persoanele care depend din punct de vedere social de schemele de închiriere reglementate. 30. În ceea ce privește suma de închiriere taxabilă în cadrul schemei de închiriere-control, costurile de întreținere ar fi trebuit, de asemenea, să fie suportate de proprietari dacă apartamentele lor nu au fost închiriate deloc. Astfel, suma de închiriere și cele presupuse costuri mai mari de menținere a proprietății nu ar putea fi asociate automat. 31. Reclamanții nu au efectuat calcule detaliate a costurilor de întreținere și a altor costuri pe parcursul perioadei relevante. Guvernul s-a opus unui exemplu de calcul al costurilor de întreținere pe baza metodelor utilizate în Republica Cehă, iar la estimarea reclamanților a sumei de închiriere pe care le-ar fi putut obține schema de control al chiriei nu s-a aplicat la apartamentele din locuința lor. 32. Deoarece schema de control al chiriei a afectat în prezent doar aproximativ 1.000 de locuințe, în valoare de 0,06% din numărul total de instalații locuite permanent, s-a dus la conflict dacă situația în cauză a fost „sistemică”. 33. Guvernul a concluzionat că schema de control al închirierilor a îndeplinit interesul general al societății și a fost compatibilă cu interesele proprietarilor de locuințe și de apartamente, deoarece nivelul maxim de închiriere percepabil a fost crescut în mod regulat și numărul de locuințe la care schema de control al închirierilor va fi aplicabilă după 2011 a fost redus, în timp ce în prezent s-a conceput un cadru juridic pentru încheierea sistemului de control al închirierilor. (b) Reclamanții 34. Reclamanții au susținut că ingerința în dreptul lor la bucuria pașnică a proprietăților lor era ilegală și că nu a urmărit niciun scop legitim. Acesta le-a impus o sarcină disproporționată, pentru care nu exista nicio justificare relevantă. 35. În special, reclamanții au susținut că amploarea limitărilor impuse utilizării proprietăților lor și durata acestora erau capabile să se ridice la o privare de facto a proprietăților. 36. Ingerențele se plângea că nu aveau o bază legală suficientă. Normele relevante lipseau de coerență și nu erau suficient de previzibile. Reclamanții au subliniat faptul că un număr mare de planuri, măsuri și măsuri au fost anunțate în cursul ultimilor douăzeci de ani, în vederea soluționării problemei. Cu toate acestea, singurul rezultat tangibile a fost un rezultat tangibile. ligarea indicelor minime a nivelurilor de închiriere reglementate, care nu a schimbat poziția proprietarilor apartamentului într-un grad substanțial. 37. În ciuda indicilor menționate mai sus, interferența a continuat să fie disproporționată față de obiectivul urmărit. Chiria pe care reclamanții aveau dreptul să o primească nu a fost chiar suficientă pentru a acoperi costurile de întreținere asociate inerent cu casa. Cifrele prezentate de Guvern nu au permis atingerea unei concluzii diferite. 2. Evaluarea Curții 38. Prin urmare, Curtea concluzionează că această plângere nu este, în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, necesită o examinare a fondului. Nu s-a stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă a acestuia, prin urmare, trebuie declarat admisibil.B. art. 13 din Convenție, însoțit de art. 1 din Protocolul nr. 1 39. Reclamanții se plângeau în continuare că nu aveau niciun remediu eficace în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” 40. Guvernul a declarat că presupusa încălcare rezultă din legea relevantă în calitate de stat. Curtea Constituțională a confirmat că nu a fost contestată între părți că presupusa încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 rezultă din cadrul juridic care reglementează schema de control al chiriei în Slovacia. 41. În acest sens, Curtea reiterează că art. 13 nu poate fi interpretat ca fiind necesară o soluție împotriva statului de drept intern (a se vedea Iordachi și alții c. Moldova , nr. 25198/02 , § 56, 10 februarie 2009, sau Leander c. Suedia , 26 martie 1987 , § 77 litera (d), Serie A nr. 116) 42. Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§§ 3 și 4 din Convenție. C. art. 14 din Convenție, adoptat împreună cu art. 1 din Protocolul nr. 1 43. Prin comunicarea cererii la Guvern, Curtea a hotărât, din propria sa propunere, să pună o întrebare privind dacă reclamanții au fost discriminați, în contravenție cu art. 14 din Convenție, în asigurarea drepturilor lor de proprietate. 44. Întrucât reclamanții nu au răspuns la această întrebare în observațiile lor, Curtea consideră că nu este necesară o examinare suplimentară a acestei chestiuni. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate admisibil, fără prejudecarea fondului, plângerea reclamanților în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind restricțiile pe care schema de control de închiriere le-a impus dreptul de a se bucura în mod pașnic de bunurile lor; declară inadmisibilă plângerea în temeiul articolului 13 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1; hotărăște că nu mai este necesar să se examineze dacă faptele cazului reprezintă o încălcare a articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Santiago Quesada Josep Casadevall Grefier Președintele