Krassas împotriva Greciei

SECȚIUNEA I Cererea nr. 45957/11 Dimitrios KRASSAS împotriva Greciei introdusă la 5 iulie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Dimitrios Krassas, este un resortisant grec, născut în 1965 și rezident în Pireu. El este reprezentat în fața Curții de către domnul H. Mylonas, avocat la Atena. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În cadrul unei anchete preliminare deschise ca urmare a unei plângeri formulate împotriva reclamantului de către soția sa (pentru viol și abuz sexual asupra fiicei lor minore de trei ani), din care era separat de corp, investigatorul a trimis reclamantului o citație în fața sa pentru a-și expune apărarea. Citatul menționa ca adresă a reclamantului numărul 26 sau 29 sau 19 rue Polydefkous, în Korydallos d attique.

Numărul 26 a fost subliniat. La ofițerul de poliție a adus citatul la 19 rue Polydefkous și nu l-a găsit pe solicitant, el a completat citatul pe ușă. Reclamantul nu s-a dus la data prevăzută pentru investigator. La 4 ianuarie 2010, anchetatorul a emis un mandat de arestare împotriva reclamantului și a pus capăt anchetei preliminare. Reclamantul nu a luat cunoștință de acest mandat. La 12 februarie 2010, dosarul a fost trimis procurorului adjunct la tribunalul corecțional care, la 15 septembrie 2010, l-a transmis procurorului în apropierea tribunalului judecătoresc.

La 5 octombrie 2010, dosarul a fost atribuit procurorului adjunct M S… La 18 ianuarie 2011, Comisia a adoptat decizia 100/2011 prin care îl repunea în fața instanței penale pe reclamant în fața instanței penale dalée în conformitate cu procedura de citație directă (pentru a răspunde acuzațiilor de viol și de decădere a demnității sexuale a minorilor mai mici de 12 ani), a dispus menținerea în vigoare a mandatului de arestare și, în cazul în care reclamantul ar fi fost arestat, menținerea acestuia în detenție până la examinarea definitivă a acuzațiilor. În aceeași zi, reclamantul a fost arestat la locul său de muncă. La 3 februarie 2011, reclamantul a depus, prin intermediul avocatului său, la grefa Curții Penale o cerere de eliberare condiționată.

El a negat că a comis infracțiunile care i-au fost reproșate și a susținut că aceste acuzații au fost inventate de soția sa pentru a pune capăt comunicării dintre el și fiica sa. El a denunțat faptul că notificarea citației a avut loc la o adresă greșită, ceea ce nu i-a permis să ia cunoștință de ele. În plus, acesta susținea o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție în sensul că acest articol prevedea că orice persoană arestată trebuie să fie adusă imediat în fața unui judecător.

Se prevalează de hotărârile Curții Medvedyev și de alte hotărâri ale Curții ([GC], n 3394/03, § 117-122, 29 martie 2010) și Moulin c. France 37104/06, § 46 și următoarele, 23 noiembrie 2010). Acesta a subliniat în special, referindu-se la aceste hotărâri, că art. 5 alineatul (3) urmărea să asigure că persoana arestată este imediat condusă fizic în fața unei autorități judiciare și că acest control judiciar rapid și automat asigură, de asemenea, o protecție apreciabilă împotriva comportamentelor arbitrare și a deținerii secretelor. Controlul jurisdicțional cu ocazia primei înfățișări a persoanei arestate trebuia să fie, în primul rând, rapid și perioade de detenție de patru zile și șase ore, fără a fi prezentat în fața unui judecător, încălcau acest articol.

În cele din urmă, controlul trebuia să fie automat și nu putea fi pus sub semnul unei cereri formulate de deținuți. Avocatul reclamantului a subliniat faptul că arestarea reclamantului a avut loc ulterior deciziei 100/2011 luată de președintele Tribunalului de apel, astfel încât reclamantul nu a fost adus în fața unui judecător care ar fi ascultat argumentele sale și ar fi controlat temeinicia detenției.

El a afirmat că a existat o lacună în Codul de procedură penală, care se mulțumea cu o viitoare rejudecare în judecată, ceea ce era contrar articolului 5 §, în cele din urmă, el susținea că circumstanțele prezentei cauze erau similare celor examinate de Curte în Hotărârea Piotr Nowak c. Polonia 7337/05, §§ 60-62, 7 decembrie 2010). La 9 martie 2011, Camera de Acuzare a Tribunalului de Primă Instanță a primit cererea de eliberare condiționată (interdicție de ieșire din teritoriu), dar nu a răspuns la acuzațiile de încălcare a articolului 5 alineatul (3) reținuți inițial la secția de poliție din Egalio, reclamantul a fost transferat la închisoarea Tripoli unde a fost deținut provizoriu până la 9 martie 2011. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost tradus în mod direct în fața unui judecător, din cauza unei lacune care există în această privință în dispozițiile Codului de procedură penală.

Invocând art. 5 alin. În ceea ce privește art. 5 alineatul (3) din convenție, are dreptul reclamantul de a susține că condiția de la alineatul (1) litera (a) nu este satisfăcută în speță, având în vedere faptul că a fost rejucată în conformitate cu procedura citatului direct Pe scurt termen scurt A fost respectat, în speță, în cadrul procedurii de examinare a cererii de eliberare a reclamantului din 3 februarie 2011, în conformitate cu art. 5 alineatul (4) din convenție?

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 45957/11 Dimitrios KRASSAS contre la Grèce introduite le 5 juillet 2011

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT Le requérant, M. Dimitrios Krassas, est un ressortissant grec, né en 1965 et résidant au Pirée. Il est représenté devant la Cour par M e H. Mylonas, avocat à Athènes. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Dans le cadre d’une enquête préliminaire ouverte à la suite d’une plainte portée contre le requérant par son épouse (pour viol et attouchements sexuels sur leur fille mineure de trois ans), dont il était séparé de corps, l’enquêteur envoya au requérant une citation à comparaître devant lui afin exposer sa défense. La citation mentionnait comme adresse du requérant les numéros 26 ou 29 ou 19 rue Polydefkous, à Korydallos d’Attique.

Le numéro 26 était souligné. L’officier de police porta la citation au 19 rue Polydefkous et n’ayant pas trouvé le requérant, il colla la citation sur la porte. Le requérant ne se rendit pas à la date prévue chez l’enquêteur. Le 4 janvier 2010, l’enquêteur émit un mandat d’arrêt à l’encontre du requérant et mit fin à l’enquête préliminaire. Le requérant ne prit pas connaissance de ce mandat. Le 12 février 2010, le dossier fut envoyé au procureur adjoint près le tribunal correctionnel qui le 15 septembre 2010 le transmit au procureur près la cour d’appel d’Athènes.

Le 5 octobre 2010, le dossier fut attribué au procureur adjoint M me S. Considérant qu’il y avait des indices de culpabilité du requérant, cette dernière transmit le dossier à la présidente de la cour d’appel M me H. Le 18 janvier 2011, celle-ci prit la décision 100/2011 aux termes de laquelle elle renvoyait le requérant en jugement devant la cour criminelle d’Athènes selon la procédure de citation directe (pour répondre des accusations de viol et d’atteinte à la dignité sexuelle de mineur de moins de douze ans), elle ordonnait le maintien en validité du mandat d’arrêt et, au cas où le requérant serait arrêté, son maintien en détention jusqu’à l’examen définitif des accusations. Le même jour, le requérant fut arrêté sur son lieu de travail.

Le 3 février 2011, le requérant déposa, par l’intermédiaire de son avocat, au greffe de la cour criminelle une demande de mise en liberté sous condition. Il niait avoir commis les infractions qui lui étaient reprochées et soutenait que ces accusations étaient inventées par son épouse afin de mettre un terme à la communication entre lui et sa fille. Il dénonçait le fait que la notification de la citation à comparaître avait eu lieu à une adresse erronée, ce qui ne lui avait pas permis d’en prendre connaissance.

Il alléguait, en outre, une violation de l’article 5 § 3 de la Convention en ce que cet article prévoyait que toute personne arrêtée devait « être aussitôt traduite devant un juge ». Il se prévalait des arrêts de la Cour Medvedyev et autres c. France ([GC], n o 3394/03, §§ 117-122, 29 mars 2010) et Moulin c. France (n o 37104/06, §§ 46 et suivants, 23 novembre 2010). Il soulignait notamment, se référant à ces arrêts, que l’article 5 § 3 visait à assurer que la personne arrêtée soit aussitôt physiquement conduite devant une autorité judiciaire et que ce contrôle judiciaire rapide et automatique assurait aussi une protection appréciable contre les comportements arbitraires et les détentions au secret.

Le contrôle juridictionnel lors de la première comparution de la personne arrêtée devait avant tout être rapide et des périodes de détention de quatre jours et six heures sans comparution devant un juge emportaient violation de cet article. Enfin, le contrôle devait être automatique et ne pouvait pas être rendu tributaire d’une demande formée par le détenu. L’avocat du requérant soulignait que l’arrestation du requérant avait eu lieu postérieurement à la décision 100/2011 prise par la présidente de la cour d’appel, de sorte que le requérant n’avait pas été traduit devant un juge qui aurait entendu ses arguments et contrôlé le bien-fondé de la détention.

Il affirmait qu’il y avait là une lacune dans le code de procédure pénale, qui se contentait d’un futur renvoi en jugement, ce qui était contraire à l’article 5 § 3. Enfin, il prétendait que les circonstances de la présente affaire étaient similaires à celles examinées par la Cour dans l’arrêt Piotr Nowak c. Pologne (n o 7337/05, §§ 60-62, 7 décembre 2010). Le 9 mars 2011, la chambre d’accusation de la cour d’appel d’Athènes accueillit la demande de mise en liberté sous condition (interdiction de sortie du territoire) mais ne répondit pas aux allégations de violation de l’article 5 § 3. Initialement détenu au commissariat de police d’Egaleo, le requérant fut transféré à la prison de Tripoli où il fut détenu provisoirement jusqu’au 9 mars 2011. GRIEFS Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant se plaint qu’il n’a pas été « aussitôt traduit devant un juge » en raison d’une lacune qui existe à cet égard dans les dispositions du code de procédure pénale.

Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, le requérant se plaint que sa demande de mise en liberté sous condition n’a pas été examinée « à bref délai ».

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Se référant à l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant est-il fondé à soutenir que la condition « aussitôt traduit » posée par cet article ne s’est pas trouvée satisfaite en l’espèce, compte tenu du fait qu’il a été renvoyé en jugement selon la procédure de la citation directe ? 2. Le « bref délai » exigé par l’article 5 § 4 de la Convention a-t-il été respecté en l’espèce à l’occasion de l’examen de la demande de mise en liberté du requérant du 3 février 2011 ?