KRASSAS c. GRECE
KRASSAS c. GRECE (CtEDO, 2012)
SECȚIUNEA I Cererea nr. 45957/11 Dimitrios KRASSAS împotriva Greciei introdusă la 5 iulie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Dimitrios Krassas, este un resortisant grec, născut în 1965 și rezident în Pireu. El este reprezentat în fața Curții de către domnul H. Mylonas, avocat la Atena. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În cadrul unei anchete preliminare deschise ca urmare a unei plângeri formulate împotriva reclamantului de către soția sa (pentru viol și abuz sexual asupra fiicei lor minore de trei ani), din care era separat de corp, investigatorul a trimis reclamantului o citație în fața sa pentru a-și expune apărarea. Citatul menționa ca adresă a reclamantului numărul 26 sau 29 sau 19 rue Polydefkous, în Korydallos d attique. Numărul 26 a fost subliniat. La ofițerul de poliție a adus citatul la 19 rue Polydefkous și nu l-a găsit pe solicitant, el a completat citatul pe ușă. Reclamantul nu s-a dus la data prevăzută pentru investigator. La 4 ianuarie 2010, anchetatorul a emis un mandat de arestare împotriva reclamantului și a pus capăt anchetei preliminare. Reclamantul nu a luat cunoștință de acest mandat. La 12 februarie 2010, dosarul a fost trimis procurorului adjunct la tribunalul corecțional care, la 15 septembrie 2010, l-a transmis procurorului în apropierea tribunalului judecătoresc. La 5 octombrie 2010, dosarul a fost atribuit procurorului adjunct M S. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 18 ianuarie 2011, Comisia a adoptat decizia 100/2011 prin care îl repunea în fața instanței penale pe reclamant în fața instanței penale dalée în conformitate cu procedura de citație directă (pentru a răspunde acuzațiilor de viol și de decădere a demnității sexuale a minorilor mai mici de 12 ani), a dispus menținerea în vigoare a mandatului de arestare și, în cazul în care reclamantul ar fi fost arestat, menținerea acestuia în detenție până la examinarea definitivă a acuzațiilor. În aceeași zi, reclamantul a fost arestat la locul său de muncă. La 3 februarie 2011, reclamantul a depus, prin intermediul avocatului său, la grefa Curții Penale o cerere de eliberare condiționată. El a negat că a comis infracțiunile care i-au fost reproșate și a susținut că aceste acuzații au fost inventate de soția sa pentru a pune capăt comunicării dintre el și fiica sa. El a denunțat faptul că notificarea citației a avut loc la o adresă greșită, ceea ce nu i-a permis să ia cunoștință de ele. În plus, acesta susținea o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție în sensul că acest articol prevedea că orice persoană arestată trebuie să fie adusă imediat în fața unui judecător. Se prevalează de hotărârile Curții Medvedyev și de alte hotărâri ale Curții ([GC], n 3394/03, § 117-122, 29 martie 2010) și Moulin c. France 37104/06, § 46 și următoarele, 23 noiembrie 2010). Acesta a subliniat în special, referindu-se la aceste hotărâri, că art. 5 alineatul (3) urmărea să asigure că persoana arestată este imediat condusă fizic în fața unei autorități judiciare și că acest control judiciar rapid și automat asigură, de asemenea, o protecție apreciabilă împotriva comportamentelor arbitrare și a deținerii secretelor. Controlul jurisdicțional cu ocazia primei înfățișări a persoanei arestate trebuia să fie, în primul rând, rapid și perioade de detenție de patru zile și șase ore, fără a fi prezentat în fața unui judecător, încălcau acest articol. În cele din urmă, controlul trebuia să fie automat și nu putea fi pus sub semnul unei cereri formulate de deținuți. Avocatul reclamantului a subliniat faptul că arestarea reclamantului a avut loc ulterior deciziei 100/2011 luată de președintele Tribunalului de apel, astfel încât reclamantul nu a fost adus în fața unui judecător care ar fi ascultat argumentele sale și ar fi controlat temeinicia detenției. El a afirmat că a existat o lacună în Codul de procedură penală, care se mulțumea cu o viitoare rejudecare în judecată, ceea ce era contrar articolului 5 §, în cele din urmă, el susținea că circumstanțele prezentei cauze erau similare celor examinate de Curte în Hotărârea Piotr Nowak c. Polonia 7337/05, §§ 60-62, 7 decembrie 2010). La 9 martie 2011, Camera de Acuzare a Tribunalului de Primă Instanță a primit cererea de eliberare condiționată (interdicție de ieșire din teritoriu), dar nu a răspuns la acuzațiile de încălcare a articolului 5 alineatul (3) reținuți inițial la secția de poliție din Egalio, reclamantul a fost transferat la închisoarea Tripoli unde a fost deținut provizoriu până la 9 martie 2011. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost tradus în mod direct în fața unui judecător, din cauza unei lacune care există în această privință în dispozițiile Codului de procedură penală. Invocând art. 5 alin. În ceea ce privește art. 5 alineatul (3) din convenție, are dreptul reclamantul de a susține că condiția de la alineatul (1) litera (a) nu este satisfăcută în speță, având în vedere faptul că a fost rejucată în conformitate cu procedura citatului direct Pe scurt termen scurt A fost respectat, în speță, în cadrul procedurii de examinare a cererii de eliberare a reclamantului din 3 februarie 2011, în conformitate cu art. 5 alineatul (4) din convenție?