Mishyn împotriva Ucrainei

A cincea secțiune decizia nr. 16799/07 Yegor Vasilievich MISHYN împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așeză la 27 martie 2012 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 27 martie 2007, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Yegor Vasylyovych Mishyn, este un național ucrainean care s-a născut în 1935 și locuiește în Torez. În iunie 1995, reclamantul a instituít proceduri civile împotriva unei întreprinderi care solicită recuperarea unei anumite plăți. La 30 ianuarie 2007, procedurile au fost încheiate prin decizia finală a Curții Supreme.

Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lutkovska, a Ministerului Justiției. HOTĂRÂREA 1. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. După negocierile încheiate fără succes, prin scrisoare datată 10 Octombrie 2011, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale. I, Valeria Lutkovska, agentul guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei ofera să plătească ex gratie 2.600 (2 mii șase sute de euro în fața dlui Yegor Vasylyovych Mishyn.

Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor. Guvernul Ucrainei sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice socoteala din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. este de a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberat de orice impozite care ar putea fi aplicabile și convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamantul a contestat declarația Guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să se pună o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01, § 39-52, 6 septembrie 2005; și Moroz și alții c. Ucraina , nr. 36545/02, §§ 52-61, 21 decembrie 2006). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, valoarea compensației propusă care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare, ținând cont de faptul că procedura a durat, în cadrul competenței Curții ratione temporis timpuri timp de peste nouă ani și patru luni (în timp ce Convenția a intrat în vigoare în Ucraina la 11 septembrie 1997), Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii [art. 37 § 1 litera (c)]. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererii în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile (art. 37 § 1 amendă În consecință,

această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din lista în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) (2). Reclamantul s-a plângut, de asemenea, în baza articolului 13 din Convenție, despre rezultatul nefavorabil al procedurii interne și presupusul său privare de bunuri ca urmare. După examinarea atentă a acestor plângeri în funcție de tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 a) și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 16799/07 Yegor Vasilyevich MISHYN against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 27 March 2012 as a Committee composed of: Mark Villiger, President, Ganna Yudkivska, André Potocki, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 27 March 2007, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Yegor Vasylyovych Mishyn, is a Ukrainian national who was born in 1935 and lives in Torez. In June 1995 the applicant instituted civil proceedings against a company seeking recovery of a certain payment. On 30 January 2007 the proceedings were completed by a final decision of the Supreme Court.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms V. Lutkovska, of the Ministry of Justice. THE LAW 1. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings. After unsuccessful friendly-settlement negotiations, by letter dated 10 October 2011, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts.

I, Valeria Lutkovska, the Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay ex gratia 2,600 (two thousand six hundred) euros to Mr. Yegor Vasylyovych Mishyn. The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. The Government of Ukraine suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. This sum ex gratia is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case.” The applicant objected to the Government’s declaration. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of the right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Pavlyulynets v. Ukraine , no. 70767/01, §§ 39-52, 6 September 2005; and Moroz and Others v. Ukraine , no. 36545/02, §§ 52-61, 21 December 2006). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, the amount of compensation proposed which is consistent with the amounts awarded in similar cases, bearing in mind the fact that the proceedings lasted, within the Court’s competence ratione temporis , for over nine years and four months (as the Convention entered into force in respect of Ukraine on 11 September 1997), the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application in respect of the excessive length of the civil proceedings (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly,

this part of the application should be struck out of the list pursuant to Article 37 § 1(c). 2. The applicant also complained, relying on Article 13 of the Convention, about the unfavourable for him outcome of the domestic proceedings and his alleged deprivation of property as a result. Having carefully examined these complaints in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the excessive length of the civil proceedings; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Stephen Phillips Mark Villiger Deputy Registrar President