MASYUTENKO v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MASYUTENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2012)
A cincea secțiune DECIZIE Nr. 42914/10 Lidiya Mikhaylovna MASYUTENKO împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A cincea secțiune), care așeză la 25 septembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, André Potocki, Paul Lemmens, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 iulie 2010, Având în vedere declarația oficială a Guvernului care propune o soluționare prietenoasă a cazului și acordul reclamantului cu propunerea, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Lidiya Mikhaylovna Masyutenko, este un național ucrainean, care s-a născut în 1957 și trăiește în Gorlivka. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, inițial de dna V. Lutkovska și mai târziu de dl Kulchytskyy, Ministerul Justiției. Considerând articolele 2, 13 și 17 din Convenție, reclamantul s-a plâns de faptul că autoritățile nu au efectuat o investigație eficace asupra decesului fiicei sale, dna G., la 6 aprilie 2008. Investigațiile penale, pe care autoritățile au început a doua zi, nu au fost încă încheiate. Autoritățile suspectează cumnatul reclamantului că a rănit grav doamna G. și că l-au invitat să se sinucidă. La 25 august 2011, președintele Secțiunii a V-a hotărât să anunț cererea Guvernului. La 17 noiembrie 2011, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „I, Valeria Lutkovska, Agent Guvern în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei ofera să plătească ex-grația 10 000 de euro către doamna Lidiya Mikhailivna Masyutenko, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Suma de 10 000 EUR, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. La 6 iunie 2012, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului, în care a exprimat acordul de a rezolva cazul în ceea ce privește termenii declarației guvernului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Deși în declarația menționată de Guvernul la art. 37 § 1 din Convenție, cazul ar trebui eliminat din listă pe baza art. 39 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenția. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului