Prenko împotriva Ucrainei

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 7490/06 Vitaliy Savelliyovych PRENKO împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 25 septembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, André Potocki, Paul Lemmens, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 februarie 2006, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 22 aprilie 2011 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Vitaliy Saveliyovych Prinko, este un național ucrainean, care s-a născut în 1942 și locuiește în Tsarychanka în regiunea Dnipropetrovsk.

Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lutkovska, a Ministerului Justiției. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 1 din Convenția privind durata necorespunzătoare a procedurii; această plângere a fost comunicată guvernului. El a formulat, de asemenea, alte plângeri. Prin scrisoarea din 22 aprilie 2011, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei de lungime excesivă a procedurii civile formulate de cererea în legătură cu plângerea comunicată acestora și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prezentată după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale.

I, Valeria Lutkovska, Agent Guvernului în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei oferă să plătească ex gratie 700 (sette sute) de euro Vitaliy Saveliyovych Prinko. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 31 mai 2011, reclamantul a lăsat chestiunea la discreție a Curții. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să excludă o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01, § 39-52, 6 septembrie 2005; și Moroz și alții c. Ucraina , nr. 36545/02, §§ 52-61, 21 decembrie 2006). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în partea cu privire la durata procedurii interne (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) După examinarea cu atenție a restului cererii în funcție de toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale.

În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 7490/06 Vitaliy Saveliyovych PRENKO against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 25 September 2012 as a Committee composed of: Mark Villiger, President, André Potocki, Paul Lemmens, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 7 February 2006, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 22 April 2011 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Vitaliy Saveliyovych Prenko, is a Ukrainian national, who was born in 1942 and lives in Tsarychanka in the Dnipropetrovsk Region.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms V. Lutkovska, of the Ministry of Justice. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention of the unreasonable length of the proceedings; this complaint was communicated to the Government. He also formulated some other complaints. THE LAW 1. By letter dated 22 April 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue of the excessive length of the civil proceedings raised by the application in respect of the complaint communicated to them. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows: “The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts. I, Valeria Lutkovska, Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay ex gratia 700 (seven hundred) euros to Vitaliy Saveliyovych Prenko. The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. The sum ex gratia is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case.” By letter dated 31 May 2011 the applicant left the matter at the Court’s discretion. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of the right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Pavlyulynets v. Ukraine , no. 70767/01, §§ 39-52, 6 September 2005; and Moroz and Others v. Ukraine , no. 36545/02, §§ 52-61, 21 December 2006). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application in the part regarding the length of the domestic proceedings (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). 2. Having carefully examined the remainder of the application in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence,

the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the excessive length of the civil proceedings; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Stephen Phillips Mark Villiger Deputy Registrar President