Matviyets împotriva Ucrainei

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 24352/07 de Volodymyr Ivanovich MATVIYETS împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așeză la 20 septembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Isabelle Berro-Lefèvre, Ann Power, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 mai 2007, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Volodymyr Ivanovych Matviyets, este un național ucrainean care s-a născut în 1963 și trăiește în Donetsk. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Valeria Lutkovska. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 cu privire la durata procedurii referitoare la litigiul său de muncă și, de asemenea, a plâns în temeiul articolului 2 că angajatorul său nu i-a furnizat o condiție de lucru adecvată.

Prin scrisoarea din 9 martie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de reclamație. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale. I, Valeria Lutkovska, agentul guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei oferă să plătească ex gratie 900 (nouă sute) de euro Volodymyr Ivanovych Matviyets. Prin urmare, Guvernul Ucrainei invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.

este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamantul a contestat declarația Guvernului. Curtea reimite că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să facă o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind această chestiune, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu trebuie să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din listă în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c). După examinarea cu atenție a restului cererii în lumina tuturor materialelor în posesia sa, și în măsura în care chestiunea reclamată este de competența sa, Curtea constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale.

În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 24352/07 by Volodymyr Ivanovych MATVIYETS against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 20 September 2011 as a Committee composed of: Mark Villiger, President, Isabelle Berro-Lefèvre, Ann Power, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 May 2007, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Volodymyr Ivanovych Matviyets, is a Ukrainian national who was born in 1963 and lives in Donetsk. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Valeria Lutkovska. The applicant complained under Article 6 § 1 about the length of the proceedings concerning his labour dispute.

He also complained under Article 2 that his employer had failed to provide him with appropriate working condition. THE LAW A. Length of proceedings complaint By letter dated 9 March 2011, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the complaint. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts. I, Valeria Lutkovska, the Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay ex gratia 900 (nine hundred) euros to Volodymyr Ivanovych Matviyets.

The Government of Ukraine therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c ) of the Convention. This sum ex gratia is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this amount within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case.” The applicant objected to the Government’s declaration. The Court reitirates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also reiterates that, in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objection) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI)..

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in the light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the matter, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, this part of the application should be struck out of the list pursuant to Article 37 § 1(c). B. Remainder of the complaints Having carefully examined the remainder of the application in the light of all the material in its possession, and in so far as the matter complained of is within its competence, the Court finds that it does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the excessive length of the civil proceedings; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Stephen Phillips Mark Villiger Deputy Registrar President