BILSKA v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE nr. 11595/08 de către Dina Semenivna BILSKA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 15 noiembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Karel Jungwiert, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 februarie 2008, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot adoptată în cazul Yuriy Nikolayevich Ivanov c. Ucraina (n. 40450/04, CEDH 2009 ... (extrase)), având în vedere declarația unilaterală prezentată de Guvernul în cauză care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, suplimentul acesteia și răspunsurile reclamantului, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Dina Semenivna Bilska, este un național ucrainean născut în 1941 și locuiește în Zhytomyr. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Yury Zaytsev, al Ministerului Justiției. Prin hotărârea din 23 aprilie 2001, instanța internă a ordonat autorităților locale să plătească anumite sume reclamantului. Hotărârea a devenit finală, dar rămâne neexecutată. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecutarea hotărârii de mai sus. Prin scrisoarea din 13 septembrie 2010, Guvernul a informat Curtea cu privire la declarația lor unilaterală, semnată la aceeași dată, în vederea soluționării cazului reclamantului. Prin prezenta declarație, Guvernul a recunoscut durata excesivă a executării hotărârii reclamantului și s-a angajat să-i plătească datoria în curs în conformitate cu această hotărâre, precum și ex gratia Sumă de 1.665 euro. Restul declarației se citește după cum urmează: „Guvernul invită, prin urmare, Curtea să ia [depunerea] din lista cauzelor. Ele sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică izbucnirea din cazul din lista cauzelor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. [sum] ex gratie [este] să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli și va fi eliberat de orice impozite care ar putea fi aplicabile. [Ea] va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care [acești sume] nu au fost plătite în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe [e] de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada neîndeplinită plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a [cazului]”. Prin scrisoarea din 9 decembrie 2010, Guvernul a completat declarația de mai sus cu dispoziția că suma ex gratie ar fi „transformată în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare”. Reclamantul a convenit atât cu declarația, cât și cu suplimentul acesteia. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alin. (1) lit. (a), (b) sau (c) din acest articol. art. 37 § 1 din amenzi: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și protocoalele sale, necesită acest lucru”. Curtea reamintește în continuare că, în hotărârea sa pilotă (Yuriy Nikolayevich Ivanov , citată mai sus), a solicitat Ucrainei „În termen de un an de la data în care prezenta hotărâre [a devenit] finală, au fost comunicate tuturor reclamanților [...] a căror plângeri privind neexecuția prelungită a deciziilor interne [au fost] comunicate guvernului contestat”. Având în vedere acordul reclamantului cu declarația Guvernului, Curtea consideră că art. 37 § 1 litera (b) din convenție este relevant în cazul în cauză. Curtea ia act de faptul că părțile au convenit modalități de soluționare a cazului. Acest lucru este, de asemenea, în conformitate cu hotărârea pilotă (Yuriy Nikolayevich Ivanov , citată mai sus, §) 99 și punctul 6 din partea operativă) și Curtea nu constată motive pentru a justifica o examinare continuă a cauzei. În consecință, aceaceasta ar trebui să fie eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenii declarației guvernului contestat, de suplimentul acesteia și de răspunsurile reclamantului la acest subiect; de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 11595/08

by Dina Semenivna BILSKA

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 15

November 2011 as a Committee composed of:

Mark Villiger,

President,

Karel Jungwiert,

André Potocki,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 26 February 2008,

Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure taken in the case of

Yuriy Nikolayevich Ivanov v. Ukraine

(no. 40450/04, ECHR 2009

‑

... (extracts)),

Having regard to the unilateral declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases, the supplement to it and the applicant’s replies thereon,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mrs Dina Semenivna Bilska, is a Ukrainian national who was born in 1941 and lives in Zhytomyr. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Yuriy Zaytsev, of the Ministry of Justice.

By a judgment of 23 April 2001, the domestic court ordered the local authorities to pay the applicant certain amounts. The judgment became final, but remains unenforced.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about non-enforcement of the above judgment.

THE LAW

By a letter dated 13 September 2010, the Government informed the Court of their unilateral declaration, signed on the same date, with a view to settling the applicant’s case. By this declaration, the Government acknowledged the excessive duration of the enforcement of the applicant’s judgment and undertook to pay her the outstanding debt according to that judgment as well as the

ex gratia

sum of 1,665 euros. The remainder of the declaration read as follows:

“The Government therefore invite the Court to strike the [application] out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The [sum]

ex gratia

[is] to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. [It] will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay [this sum] within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on [it] from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the [case]”.

By a letter dated 9 December 2010, the Government supplemented the above declaration with the provision that the

ex gratia

sum would “be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement”. The applicant agreed both with the declaration and with the supplement to it.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified in paragraph 1 (a), (b) or (c) of that Article. Article 37 § 1

in fine

states:

“However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires”.

The Court further recalls that in its pilot judgment (

Yuriy Nikolayevich Ivanov

, cited above) it required Ukraine to

“grant adequate and sufficient redress within one year from the date on which the present judgment [became] final, to all applicants [...] whose complaints about the prolonged non-enforcement of domestic decisions [had] been communicated to the respondent Government”.

In the light of the applicant’s agreement with the Government’s declaration, the Court considers that Article 37 § 1 (b) of the Convention is relevant in the present case. The Court takes note that the parties have agreed terms for settling the case. This is also in line with the pilot judgment (

Yuriy Nikolayevich Ivanov

, cited above, §

99 and point 6 of the operative part) and the Court finds no reasons to justify a continued examination of the case. Accordingly, it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration, the supplement to it and the applicant’s replies thereon;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (b) of the Convention.

Stephen Phillips

Mark Villiger

Deputy Registrar

President