PAOLONI v. SAN MARINO

Decizia nr. 41045/10 Pier Marino PAOLONI împotriva San Marino ITMarkIntroducere Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 27 martie 2012 în calitate de comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 iunie 2010, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Reclamantul, dl Pier Marino Paoloni, este un național din San Marinse născut în 1935 și trăiește în San Marino. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Simoncini, un avocat practicant în Dogana. Guvernul din San Marinese (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucio Leopoldo Daniele. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile la care a fost parte. La 8 iunie 2011 și 13 iunie 2011, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva San Marino în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 26 500 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi eliberate de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Egbert Myjer Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 41045/10

Pier Marino PAOLONI

against San Marino

ITMarkIntroduction

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 27

March 2012 as a Committee composed of:

Egbert Myjer,

President,

Luis López Guerra,

Kristina Pardalos,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 8 June 2010,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The applicant, Mr Pier Marino Paoloni, is a San Marinese national who was born in 1935 and lives in San Marino. He was represented before the Court by Mr M. Simoncini, a lawyer practising in Dogana. The San Marinese Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Lucio Leopoldo Daniele.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the civil proceedings to which he was a party.

On 8 June 2011 and 13 June 2011 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against San Marino in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 26,500 euros to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Deputy Registrar

President