Sajovic împotriva Sloveniei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 47868/06 Igor SAJOVIC împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 3 aprilie 2012 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, Președintele Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct, având în vedere cererea depusă la 11 septembrie 2006, Având în vedere observațiile prezentate de părți, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Igor Sajovic, este un național sloven care s-a născut în 1925 și trăiește în Ljubljana. El este reprezentat în fața Curții de către dna Mazi, un avocat care practică în Ljubljana. Guvernul sloven (“Guvernul”) sunt reprezentate de agentul lor.

La 14 martie 1997, reclamantul a depus o cerere guvernului Republicii Slovenia de recunoaștere a statutului de fost prizonier politic. La 11 septembrie 1997, Guvernul a desemnat o Comisie specială pentru tratarea acestor cazuri. La 16 noiembrie 1999, Comisia a emis o decizie care acordă reclamantului statutul solicitant, prin care a achiziționat dreptul de compensare. Plățile acestor compensații au fost legate de intrarea în vigoare a unei legi speciale privind Fondul de compensare pentru daune de război, cu condiția ca compensarea să fie plătită de Compania de compensare slovenă după 15 ianuarie 2002. La 23 iulie 2002, Compania de Compensare slovenă a emis o decizie cu privire la suma compensației care urmează să fie acordată reclamantului.

La 26 august 2002, reclamantul a instituit un litigiu administrativ pentru a contesta decizia, deoarece nu a fost satisfăcut cu suma atribuită. La 9 decembrie 2002, Curtea Administrativă Ljubljana a susținut decizia. La 13 ianuarie 2005, Curtea Supremă a respins recursul și a depus o plângere constituțională. La 15 iunie 2006, Curtea Constituțională și-a respins plângerea. Hotărârea a fost depusă reclamantului la 10 iulie 2006. Legea internă relevantă Pentru dreptul intern relevant, a se vedea cauza Blekić c. Slovenia (nr. 14610/02, 7 iulie 2009). COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în conformitate cu articolele 6 și 13 din Convenție cu privire la durata nejustificată a procedurii și lipsa unui remediu eficace în acest sens.

Prin bazarea pe articolele 1, 5, 6, 7, 8, 14 și 17 din Convenție, el și-a exprimat nemulțumirea cu valoarea compensației pe care le-a fost acordată. În urma notificării cauzei în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Curții, Guvernul a informat Curtea că Procurorul de Stat a refuzat să aplice art. 25 din Legea privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată („Legea 2006”) în cazul în cauză, declarând că dreptul reclamantului la un proces într-un timp rezonabil înaintea instanțelor interne nu a fost încălcat. Prin urmare, nici o propunere de soluționare nu a fost prezentată reclamantului. Guvernul a susținut, de asemenea, că plângerile privind presupusa lungime nejustificată a procedurii înaintea autorităților administrative ar trebui respinse pentru neepuizarea recourslor interne.

În ceea ce privește procedurile dinainte de autoritățile administrative, Curtea observă că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne disponibile și, prin urmare, această parte a plângerii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție (a se vedea Sirc c. Slovenia (dec.), nr. 44580/98, 16 mai 2002). În ceea ce privește procedurile în fața instanțelor interne, Curtea reamintește că lungimea procedurii „rațională” trebuie evaluată în conformitate cu circumstanțele cauzei și cu următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități) Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).

Curtea observă că timpul de luat în considerare în prezenta cauză a început la 26 august 2002 și s-a încheiat la 10 iulie 2006, data în care hotărârea Curții Constituționale a fost încheiată în favoarea reclamantului. Prin urmare, procedura a durat patru ani la trei niveluri de competență. Având în vedere toate informațiile prezentate și având în vedere jurisprudența Curții privind acest subiect (a se vedea Repar v. Slovenia nr. 40739/05, Felcser v. Ungaria, nr. 14093/06, 25 mai 2010 și Hornak v. Slovacia, nr. 43527/04, 24 noiembrie 2009), Curtea consideră că în cazul instant, durata procedurii nu a fost excesivă. Prin urmare, Curtea constată că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție.

În ceea ce privește plângerea privind lipsa de remedii eficace în fața instanțelor interne, Curtea reamintește că art. 13 cere statului să ofere un remediu juridic eficace pentru a face față substanței unei „puneri argumentale” în temeiul Convenției și pentru a acorda o soluție adecvată (a se vedea Sürmeli c. Germania) [GC], nr. 75529/01, § 98, 8 iunie 2006]. Având în vedere că plângerea cu privire la lungimea excesivă a procedurii este inadmisibilă, vădit nefondată, Curtea constată că reclamantul nu a avut o afirmație argumentabilă că dreptul său la o soluție eficace în sensul articolului 13 a fost încălcat. Prin urmare, această afirmație nu dezvăluie nici o aparență de încălcare a acestei dispoziții.

În consecință, această plângere este evident nefondată și trebuie declarată inadmisibilă în sensul articolului 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Alte plângeri având în vedere toate elementele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea consideră că această parte a cererii nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a Convenția. Rezultă că aceaceasta este inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 3 litera (a) ca fiind evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Ann-Power Forde Președintele Adjunct Registrul

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 47868/06 Igor SAJOVIC against Slovenia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 3 April 2012 as a Committee composed of: Ann Power-Forde, President , Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judges , and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 11 September 2006, Having regard to the comments submitted by the parties, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Igor Sajovic, is a Slovenian national who was born in 1925 and lives in Ljubljana. He is represented before the Court by Ms J. Mazi, a lawyer practising in Ljubljana. The Slovenian Government (“the Government”) are represented by their Agent.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 14 March 1997 the applicant lodged a request with the Government of the Republic of Slovenia for the recognition of the status of a former political prisoner. On 11 September 1997 the Government appointed a special Commission to deal with these cases. On 16 November 1999 the Commission issued a decision granting the applicant the requested status, whereby he acquired the entitlement for compensation. The payments of such compensation were linked to the coming into force of a special law on the War Damage Compensation Fund, providing that compensation will be paid by the Slovenian Compensation Company after 15 January 2002. On 23 July 2002 the Slovenian Compensation Company issued a decision on the amount of compensation to be awarded to the applicant.

On 26 August 2002 the applicant instituted an administrative dispute to challenge the decision, since he was not satisfied with the amount awarded. On 9 December 2002 the Ljubljana Administrative Court upheld the decision. The applicant appealed. On 13 January 2005 the Supreme Court rejected the appeal. He lodged a constitutional complaint. On 15 June 2006 the Constitutional Court rejected his complaint. The decision was served on the applicant on 10 July 2006. B. Relevant domestic law For relevant domestic law see case Blekić v. Slovenia (no. 14610/02, 7 July 2009). COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 and 13 of the Convention about the undue length of the proceedings and the lack of an effective remedy in that regard.

By relying on Articles 1, 5, 6, 7, 8, 14 and 17 of the Convention he expressed his dissatisfaction with the amount of compensation he had been awarded. THE LAW 1. Complaints under Articles 6 and 13 of the Convention Further to the notification of the case under Rule 54 § 2 (a) of the Rules of Court, the Government informed the Court that the State Attorney’s Office had refused to apply section 25 of the Act on the Protection of the Right to a Trial without undue Delay (“the 2006 Act”) to the present case, stating that the applicant’s right to a trial within a reasonable time before the domestic courts had not been infringed. As a result, no settlement proposal was submitted to the applicant.

The Government also argued that the complaints regarding the alleged undue length of proceedings before the administrative authorities should be rejected for non-exhaustion of domestic remedies. The applicant contested these arguments.

As to the proceedings before the administrative authorities the Court observes that that the applicant did not exhaust the available domestic remedies and thus this part of the complaint must be rejected under Article 35 § 4 of the Convention (see Sirc v. Slovenia (dec.), no. 44580/98, 16 May 2002). As to the proceedings before the domestic courts the Court recalls that the “reasonable” length of proceedings must be assessed in accordance with the circumstances of the case and the following criteria: the complexity of the case, the behaviour of the applicant and that of the competent authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see, among many other authorities , Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).

The Court observes that the time to be taken in consideration in the present case started on 26 August 2002 and ended on 10 July 2006, the date when the Constitutional Court’s decision was served on the applicant. The proceedings therefore lasted four years at three levels of jurisdiction. Having regard to all the material submitted to it and having regard to the Court’s case-law on the subject (see Repar v. Slovenia , no. 40739/05, Felcser v. Hungary, no. 14093/06, 25 May 2010 and Hornak v. Slovakia, no. 43527/04, 24 November 2009) the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was not excessive. The Court therefore finds that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected under Article 35 § 4 of the Convention.

As to the complaint regarding the lack of effective remedies before the domestic courts the Court recalls that Article 13 requires the State to provide an effective legal remedy to deal with the substance of an “arguable complaint” under the Convention and to grant appropriate relief (see Sürmeli v. Germany [GC], no. 75529/01, § 98, 8 June 2006). Considering that the complaint about the excessive length of the proceedings is inadmissible as manifestly ill-founded, the Court finds that the applicant did not have an arguable claim that his right to an effective remedy within the meaning of Article 13 was violated. Therefore, this claim does not reveal any appearance of violation of this provision.

Accordingly, this complaint is manifestly ill-founded and must be declared inadmissible in the meaning of Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. 2. Other complaints Having regard to all material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court considers that this part of the application does not disclose any appearance of a violation of the Convention. It follows that it is inadmissible under Article 35 § 3 (a) as manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Declares the application inadmissible. Stephen Phillips Ann-Power Forde Deputy Registrar President