Khikhlya împotriva Rusiei

Primă secțiune DECIZIE nr. 2059/05 Boris Ivanovich KHIKHLYA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 10 aprilie 2012 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, președinte, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 decembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată-pilot luată în cazul Burdov v. Rusia (nr. 2) (nr. 33509/04, CEDH 2009 (extracte)), după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Boris Ivanovich Khikhlya, este un național rus care s-a născut în 1947 și trăiește în Orenburg. Guvernul Rus („Guvernul”) este reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este dezactivat ca urmare a participării la operațiunile de curățare de urgență de la locul catastrofei centralelor nucleare din Chernobyl. Prin hotărârea din 7 august 2002, Curtea de District Leninskiy din Orenburg („Curtea de District”) a recuperat în favoarea sa din partea comisarului militar al regiunii Orenburg a indemnității sociale nedemne și a ordonat reclamantului să plătească reclamantului, începând din septembrie 2002, alocația socială lunară în valoare de 30.000 de ruble ruse (RUB) cu ajustarea anuală ulterioară în conformitate cu salariile vii. Prin hotărârea din 13 august 2003, Curtea de District a recuperat în favoarea reclamantului achizițiile în ceea ce privește alocația alimentară în valoare totală de RUB 26,208.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2003 a fost ajustată în conformitate cu hotărârea din 7 august 2002. Curtea a recuperat achizițiile din suma RUB 125.700 și a stabilit noua sumă a plăților lunare la RUB 48.450. De asemenea, a precizat că plățile lunare ar trebui să fie ajustate anual, în conformitate cu salariile vii ale pensionaților din regiunea Orenburg și, în cazul modificărilor legislației ruse, în conformitate cu legislația respectivă. La 15 ianuarie 2004, reclamantul a fost plătit acordul de sumă forfetară acordat în hotărârea din 20 octombrie 2003. Reclamantul a susținut, de asemenea, că în iunie 2004, autoritățile au redus valoarea alocației sociale lunare cu 38,1%.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 că autoritățile au întârziat executarea hotărârii din 13 august 2003 și nu au ajustat plățile lunare în conformitate cu procedura prevăzută în hotărârea din 20 octombrie 2003. Prin o serie de scrisori, cea mai recentă din care a fost datată de 25 ianuarie 2012, reclamantul a informat Curtea că hotărârea din 13 august 2003 a fost pusă în aplicare la 1 martie 2005 și-a retras plângerea în ceea ce privește hotărârea de mai sus. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul nu mai dorește să își continue cererea în această parte, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție.

În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care ar necesita o examinare continuă a acestei plângeri. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se întâmpine cazul în ceea ce privește prezenta plângere din lista. II. Reclamantul s-a plâns că, prin neajustarea plăților lunare în conformitate cu instrucțiunile instanței după ianuarie 2004 și prin reducerea cuantumului plăților lunare, autoritățile nu au pus în aplicare integral hotărârea din 20 octombrie 2003 în favoarea sa.

Curtea va examina această plângere în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1, care în partea relevantă se citește după cum urmează: art. 6 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.

Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni.” Guvernul nu este de acord cu plângerea, susținând că hotărârea a fost pe deplin executată la 15 ianuarie 2004. Curtea observă că, la 15 ianuarie 2004, reclamantul a primit plata forfetară din cauza sa în temeiul hotărârii din 20 octombrie 2003. Această întârziere nu poate fi considerată excesivă. În ceea ce privește plângerea privind reducerea ulterioară a indemnității lunare și presupusul neregulament al autorităților, Curtea consideră că acest lucru nu se referă, ca atare, la executarea hotărârii din 20 octombrie 2003, ci la punerea în aplicare practică a unei condiții specifice stabilite în această hotărâre.

În orice caz, reclamantul a putut contesta acțiunile autorităților sau nu a acționat în ceea ce privește plățile ulterioare în fața unei instanțe interne, dar pare că nu a făcut acest lucru. Prin urmare, această plângere este evident nefondată și ar trebui respinsă în conformitate cu art. 35 §§§ 3 litera (a) și 4 din convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în partea privind executarea hotărârii din 13 august 2003; declară restul cererii inadmisibil. André Wampach Peer Lorenzen Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 2059/05 Boris Ivanovich KHIKHLYA against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 10 April 2012 as a Committee composed of: Peer Lorenzen, President, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 20 December 2004, Having regard to the decision to apply the pilot judgment procedure taken in the case of Burdov v. Russia (no. 2) (no. 33509/04, ECHR 2009 (extracts)), Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Boris Ivanovich Khikhlya, is a Russian national who was born in 1947 and lives in Orenburg. The Russian Government (“the Government”) are represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant is disabled as a result of participation in the emergency clean-up operations at the site of the nuclear plant disaster in Chernobyl. By a judgment of 7 August 2002 the Leninskiy District Court of Orenburg (“the District Court”) recovered in his favour from the military commissariat of the Orenburg Region unpaid social allowance and ordered the respondent to pay the applicant, starting from September 2002, monthly social allowance in the amount of 30,000 Russian roubles (RUB) with subsequent yearly adjustment in accordance with the living wages. By a judgment of 13 August 2003 the District Court recovered in the applicant’s favour the arrears in respect of the food allowance in the amount totalling RUB 26,208.

By a judgment of 20 October 2003 the applicant’s monthly allowance was adjusted in accordance with the judgment of 7 August 2002. The court recovered the arrears in the amount of RUB 125,700 and set the new amount of monthly payments at RUB 48,450. It also specified that the monthly payments should be further adjusted on a yearly basis in accordance with the living wages of the pensioners in the Orenburg Region and, in case of changes in Russian law, in accordance with the relevant legislation. On 15 January 2004 the applicant was paid the lump-sum award made in the judgment of 20 October 2003. The applicant further submitted that in June 2004 the authorities reduced the amount of his monthly social allowance by 38.1 per cent.

COMPLAINTS The applicant complained under Articles 6 and 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 that the authorities had delayed enforcement of the judgment of 13 August 2003 and had not adjusted the monthly payments in accordance with the procedure laid down in the judgment of 20 October 2003. THE LAW I.

ALLEGED DELAY IN THE ENFORCEMENT OF THE JUDGMENT OF 13 AUGUST 2003

By a number of letters, the most recent of which dated 25 January 2012, the applicant informed the Court that the judgment of 13 August 2003 had been enforced on 1 March 2005 and withdrew his complaint in respect of the above judgment. The Court considers that in these circumstances the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application in this part, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which would require continued examination of this complaint. In view of the above, it is appropriate to strike the case in respect of the present complaint out of the list.

II.

ALLEGED DELAY IN THE ENFORCEMENT OF THE JUDGMENT OF 20 OCTOBER 2003

The applicant complained that by failing to adjust his monthly payments in line with the court’s instructions after January 2004 and by reducing the amount of his monthly payments, the authorities had failed to enforce in full the judgment of 20 October 2003 in his favour. The Court will examine this complaint under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1, which in the relevant part read as follows: Article 6 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” The Government disagreed with the complaint, arguing that the judgment had been fully enforced on 15 January 2004. The Court observes that on 15 January 2004 the applicant received the lump-sum payment due to him under the judgment of 20 October 2003. This delay cannot be considered excessive. As far as the complaint concerns the subsequent reduction of the monthly allowance and the authorities’ alleged failure to adjust them in the prescribed manner, the Court considers that this does not, as such, concern the enforcement of the judgment of 20 October 2003 but the practical implementation of a specified condition set out in that judgment.

In any event, it was open for the applicant to challenge the authorities’ actions or failure to act in respect of the subsequent payments before a domestic court, but he does not appear to have done so. Therefore, this complaint is manifestly ill-founded and should be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases in the part concerning enforcement of the judgment of 13 August 2003; Declares the remainder of the application inadmissible. André Wampach Peer Lorenzen Deputy Registrar President