GRISHAN v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
GRISHAN v. RUSSIA (CtEDO, 2008)
Prima secțiune decizia nr. 16285/05, de către Gennadiy GRISHAN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 12 februarie 2008 în calitate de Camera compusă de: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoli Kovler, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, judecători și Søren Nielsen grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 februarie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Gennadiy Adamovich Grishan, este un național rus care s-a născut în 1938 și locuiește în Obninsk în regiunea Kaluga. Guvernul contestat a fost reprezentat de dna V. Milinchuk, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a participat la operațiunea de curățare de la locul dezastrului centralelor nucleare de la Chernobyl. Ca urmare a expunerii la emisii radioactive, el a devenit dezactivat. La 6 iunie 2003, Curtea Orașului Obninsk din regiunea Kaluga a acordat reclamantului cererea împotriva Biroului de Securitate Socială din Obninsk în ceea ce privește alocația lunară de alimente nerambursate. Tribunalul a susținut că biroul ar trebui să-i plătească 2,830,88 ruble ruse (RUB) în ceea ce privește arridele pentru perioada din iunie 2002 până în aprilie 2003 și să-și majoreze alocația lunară la RUB 676.52. La 4 august 2003, Curtea Regională Kaluga a susținut hotărârea privind recursul. La 13 august 2003, reclamantul a fost emis scrieți de execuție. La 23 iulie 2003, Tribunalul Comunal din Obninsk a acordat reclamantului cererea împotriva Oficiului de Securitate Socială pentru sumele de compensare rămase pentru daunele asupra sănătății. Acesta a considerat că Oficiul ar trebui să plătească reclamantului RUB 995.53 în achiziții acumulate în 2002 și 2003. În septembrie 2003, Curtea Regională Kaluga a susținut hotărârea privind recursul. La 7 octombrie 2003, reclamantul a obținut o scrisoare de execuție. La 22 martie 2004, Tribunalul din Orașul Obninsk a permis acțiunea reclamantului împotriva Departamentului de Securitate Socială al Consiliului Comunal din Obninsk și a susținut că ar trebui să plătească reclamantului următoarele sume (errore aritmice corectate prin decizia intermediară din 17 mai 2004): RUB 11.506.44 în ceea ce privește compensarea lunară pentru daunele asupra sănătății; RUB 2.931.82 în ceea ce privește compensarea nerambursată în ianuarie și februarie 2004; RUB 775.29 în ceea ce privește alocația alimentară lunară; RUB 197.54 în ceea ce privește alocația alimentară nerambursată în ianuarie și februarie 2004; RUB 1.292.15 în ceea ce privește compensarea anuală pentru daunele asupra sănătății. La 28 mai 2004, reclamantul a obținut writs de execuție. Potrivit informațiilor prezentate de Guvern, în 2006 reclamantul a solicitat Curtea Municipală să redeschidă procedurile menționate mai sus din cauza unor circumstanțe noi descoperite. Prin hotărâri din 14 martie și 7 aprilie 2006, Tribunalul a acordat cererea sa, a anulat hotărârile din 26 mai, 6 și 23 iunie 2003 și 22 martie 2004 și a închis procedura de executare. La 19 aprilie 2006, Curtea Orașului a emis o nouă hotărâre, pe care a acordat-o reclamantului RUB 667.587.88 împotriva Ministerului Finanțelor, suma care cuprinde, în special, achizițiile nerambursate în temeiul hotărârilor anterioare. Hotărârea din 19 aprilie 2006 a fost executată în întregime la 19 decembrie 2006. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 și art. 1 13 din Convenția privind neexecuția hotărârilor în favoarea sa. HOTĂRÂREA Curții reamintește art. 37 din Convenția care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea remarcă că, prin scrisoarea din 25 iulie 2007, observațiile guvernamentale au fost transmise reclamantului care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru o just satisfacție în răspuns până la 26 În septembrie 2007 nu a fost primit niciun răspuns de la solicitant. Prin scrisoarea din 6 noiembrie 2007 trimisă prin corespondență înregistrată, reclamantul a fost recomandat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat și că nu a fost solicitat prelungirea timpului. Se atrage atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea va ataca o procedură din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reclamantul a primit scrisoarea la 16 noiembrie 2007, dar nu a răspuns niciodată. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. Prin urmare, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea plângerilor sale (art. 37 § 1 în amendă ). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se excludă cazul din lista cazurilor. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului