AFFAIRE LAMBADARIS c. GRÈCE

STRASBURG 17 aprilie 2012 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Lambadaris c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Anatoly Kovler, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Linos-Aleksandra Sicilianos, judecători și Andrei Wampach, grefier adjunct al secțiunii, După ce a intenționat în camera Consiliului la 27 martie 2012, se pronunță pronunțarea hotărârii, adoptat la această dată a procedurii A la origine a cauzei se află o cerere (n 47112/09) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, dl Petros Lambadaris ( La 7 august 2009, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( La 4 mai 2010, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L La 9 iunie 2008, tribunalul corecțional daltan l-a declarat vinovat pe reclamant și l-a condamnat la o sentință de șase luni de închisoare cu suspendare (judecata nr. 49691/2008). La 18 iunie 2008, reclamantul a interjetat apelul. La 6 martie 2009, instanța de apel din oficiu a redus pedeapsa aplicată reclamantului la 40 de zile de închisoare cu suspendare (hotărârea nr. 1906/2009). Această hotărâre a devenit irevocabilă. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. 10. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 26 mai 2003 cu urmărirea penală împotriva reclamantului și s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Pe fond 13. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre multe altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDH 1999-II) 14. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului din speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Pelioire și Sassi citată anterior).15 Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ÎNALT DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 16. Reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există nicio cale de atac eficientă pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 17. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 18. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audă cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). 19. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu oferă persoanelor interesate o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție care le permite să se plângă de durata unei proceduri penale (a se vedea mutatis mutandis Konti-Arvaniti c. Grecia, nr 53401/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003 și Tsoukalas c. Grecia, n 12286/08, §§ 37-43, 22 iulie 2010).În cazul de față, Curtea nu face distincție între niciun motiv de a se achita de această jurisprudență, cu atât mai mult cu cât nu a existat între timp o astfel de cale de atac. 20. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza absenței în dreptul intern a unei căi de atac care ar fi permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 21. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 22. Reclamantul solicită 15 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 23. Guvernul consideră că suma solicitată este excesivă. 24. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 3 000 EUR pentru prejudiciile morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 25. Reclamantul solicită, de asemenea, 500 EUR, factura pe suport, pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. 26. Curtea reamintește că achitarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia [GC], 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). Prin urmare, în speță, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde reclamantului suma solicitată în întregime, și anume 500 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată de acesta cu titlu de impozit pe această sumă. Interese moratoriu 28. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA ÎN L că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume 3 000 EUR (trei mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii) 500 EUR (cinci sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 aprilie 2012, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Anatoly Kovler Modululer Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

LAMBADARIS c. GRÈCE

(

Requête n

o

47112/09)

ARRÊT

STRASBOURG

17 avril 2012

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Lambadaris c. Grèce,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de

:

Anatoly Kovler,

président,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Linos-Alexandre Sicilianos,

juges,

et de André Wampach,

greffier adjoint

de section,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 27 mars 2012,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

47112/09) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet Etat, M.

Petros Lambadaris («

le requérant

»), a saisi la Cour le 7 août 2009 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le requérant est représenté par M

e

V. Chirdaris, avocat au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») est représenté par la déléguée de son agent, M

me

F. Dedousi, assesseure auprès du Conseil juridique de l’Etat.

3.

Le 4 mai 2010, la requête a été communiquée au Gouvernement.

EN FAIT

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4.

Le requérant est né en 1960 et réside à Athènes.

5.

Le 26 mai 2003, des poursuites pénales furent engagées à son encontre pour blessures corporelles par négligence. L’audience en première instance, fixée initialement au 1

er

mars 2006, fut ajournée à quatre reprises, dont une à la demande du requérant.

6.

Le 9 juin 2008, le tribunal correctionnel d’Athènes déclara le requérant coupable et le condamna à une peine de six mois d’emprisonnement avec sursis (jugement n

o

41691/2008).

7.

Le 18 juin 2008, le requérant interjeta appel.

8.

Le 6 mars 2009, la cour d’appel d’Athènes réduisit la peine infligée au requérant à quarante jours d’emprisonnement avec sursis (arrêt n

o

1906/2009). Cet arrêt est devenu irrévocable.

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

9.

Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.

»

10.

Le Gouvernement n’a pas soumis d’observations.

11.

La période à considérer a débuté le 26 mai 2003 avec les poursuites pénales engagées contre le requérant et s’est terminée le 6 mars 2009 avec l’arrêt n

o

1906/2009 de la cour d’appel d’Athènes. Elle a donc duré cinq ans et neuf mois environ pour deux degrés de juridiction.

A.

Sur la recevabilité

12.

La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 (a) de la Convention. Elle relève en outre qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Sur le fond

13.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d’autres,

Pélissier et Sassi c. France

[GC], n

o

25444/94, § 67, CEDH 1999-II)

14.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article

6 §

1 de la Convention (voir

Pélissier et Sassi

précité).

15.

Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 13 DE LA CONVENTION

16.

Le requérant se plaint également du fait qu’en Grèce il n’existe aucun recours effectif pour se plaindre de la durée excessive de la procédure. Il invoque l’article 13 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.

»

A.

Sur la recevabilité

17.

La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs que celui-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Sur le fond

18.

La Cour rappelle que l’article 13 garantit un recours effectif devant une instance nationale permettant de se plaindre d’une méconnaissance de l’obligation, imposée par l’article 6 § 1, d’entendre les causes dans un délai raisonnable (voir

Kudła c. Pologne

[GC], n

o

30210/96, § 156, CEDH

2000

‑

XI).

19.

Par ailleurs, la Cour a déjà eu l’occasion de constater que l’ordre juridique hellénique n’offre pas aux intéressés un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention leur permettant de se plaindre de la durée d’une procédure pénale (voir

mutatis mutandis

Konti-Arvaniti c. Grèce

, n

o

53401/99, §§ 29-30, 10

avril

2003 et

Tsoukalas c. Grèce

, n

o

12286/08, §§

37-43, 22 juillet 2010). La Cour ne distingue en l’espèce aucune raison de s’écarter de cette jurisprudence, d’autant plus que le Gouvernement n’affirme pas que l’ordre juridique hellénique fût entre-temps doté d’une telle voie de recours.

20.

Dès lors, la Cour estime qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article

13 de la Convention en raison de l’absence en droit interne d’un recours qui aurait permis au requérant d’obtenir la sanction de son droit à voir sa cause entendue dans un délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.

III.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

21.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

22.

Le requérant réclame 15

000 euros (EUR) au titre du préjudice moral qu’il aurait subi.

23.

Le Gouvernement estime que la somme réclamée est excessive.

24.

La Cour estime qu’il y a lieu d’octroyer au requérant 3

000 EUR au titre du préjudice moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt.

B.

Frais et dépens

25.

Le requérant demande également 500 EUR, facture à l’appui, pour les frais et dépens engagés devant la Cour.

26.

Le Gouvernement n’a pas pris position à cet égard.

27.

La Cour rappelle que l’allocation de frais et dépens au titre de l’article 41 présuppose que se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et, de plus, le caractère raisonnable de leur taux (

Iatridis c. Grèce

[GC], n

o

31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). Dès lors, en l’espèce, compte tenu des éléments en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour estime raisonnable d’accorder au requérant le montant réclamé en entier, à savoir 500 EUR, plus tout montant pouvant être dû par lui à titre d’impôt sur cette somme.

C.

Intérêts moratoires

28.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

3.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention

;

4.

Dit

a)

que l’Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois, les sommes suivantes

:

i)

3 000 EUR (trois mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral

;

ii)

500 EUR (cinq cents euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant, pour frais et dépens

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

5.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 17 avril 2012, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

André Wampach

Anatoly Kovler

Greffier adjoint

Président