În cauza Bachas c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Peer Lorenzen, președinte, Khanlar hagiyev, Julia Laffranque, judecători, și Andrei Wampach, grefier adjunct de secțiune, După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 27 martie 2012, hotărârea a fost adoptată la această dată, la originea cauzei (n 54703/09) împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, dl Anastasios Bachas ( octombrie 2009 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 30 martie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. DE FAPT, CIRCONSTANCE DE LA LASPECE Reclamantul s-a născut în 1967 și locuiește în Atena.
În 1990 a fost internat la spitalul Ippokrateion. În cele din urmă, din cauza faptului că a prezentat complicații, reclamantul a fost internat la spitalul din apropiere, unde a fost operat de chirurgul D.V., dar conform reclamantului, cu încălcarea normelor fundamentale ale științei medicale, ceea ce a dus la agravarea stării sale de sănătate. Toate aceste operații au dus la o invaliditate permanentă și la o incapacitate totală de muncă. La 4 iunie 1996, reclamantul a introdus în fața instanței în instanță o acțiune în despăgubire împotriva chirurgului D.V. și a spitalului Athinaion. Prin hotărârea din 27 februarie 1997, Tribunalul a dispus o informare suplimentară și o expertiză. Raportul expertului a fost depus la 15 ianuarie 1998. La 17 mai 2001, instanța a fost suspendată din cauza unei greve.
La 18 mai 2001, reclamantul a solicitat stabilirea unei noi date în cușcă. La 13 decembrie 2002, instanța a respins acțiunea reclamantului (judecatul nr. 7205/2002). La 27 martie 2003, reclamantul a luat o decizie prin care a luat o decizie înainte de a pronunța dreptul din 13 mai 2004, instanța din statul membru în cauză a acordat un supliment la competența efectuată în primă instanță. 10. La 27 septembrie 2005, instanța de apel a amânat examinarea cauzei și a dispus, printr-o nouă decizie înainte de a pronunța dreptul, o nouă expertiză. 11. La 26 iulie 2007, instanța de apel l-a decăzut pe reclamant (hotărârea nr. 5196/2007). La 10 aprilie 2008, reclamantul s-a ocupat de casare. La 19 februarie 2009, a solicitat stabilirea unei date de încuviințare.
Procedura s-a încheiat la 30 martie 2011, cu publicarea hotărârii nr. 216/2011 a Curții de Casație. Astfel cum este prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 14. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 4 iunie 1996 cu sesizarea Tribunalului de Mare Instanță de către reclamant și s … Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz.
Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Pe fond 17. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII. 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior).
19. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței 6 alin. (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 20. Reclamantul se plânge și de faptul că în Grecia nu există nicio acțiune efectivă pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 21. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție.
Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 22. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audă cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI).
23. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu oferă persoanelor interesate o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permite să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia, nr 5340/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003 și Tsoukalas c. Grecia, 12286/08, §§ 37-43, 22 iulie 2010). Curtea nu face distincție în speță cu privire la niciun motiv de sailie în afara acestei jurisprudențe, cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre faptul că ordinul juridic elen a fost, între timp, dotat cu o astfel de cale de atac. 24. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza absenței în dreptul intern a unei căi de atac care ar fi permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție.
III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 25. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 26. Reclamantul solicită 30 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 27. Guvernul consideră că suma solicitată este excesivă și că o constatare a încălcării ar constitui o satisfacție echitabilă suficientă. 28. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 10 000 EUR pentru prejudiciul moral, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit.
Taxa și cheltuielile de judecată 29. Reclamantul solicită, de asemenea, 1 200 EUR, factură pe suport de hârtie, pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. 30. În acest sens, nu s-a luat nicio poziție. 31. Curtea amintește că, în temeiul articolului 41, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). Prin urmare, în speță, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde reclamantului suma solicitată în întregime, și anume 1 200 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată de acesta cu titlu de impozit pe această sumă.
Interese moratoriu 32. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA ÎN L că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume: 000 EUR (zece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii) 200 EUR (mii 200 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.
Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 aprilie 2012, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. André Wampach Peer Lorenzen Modululr Adjunct Președinte
AFFAIRE BACHAS c. GRÈCE ( Requête n o 54703/09) ARRÊT STRASBOURG 17 avril 2012 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Bachas c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de : Peer Lorenzen, président, Khanlar Hajiyev, Julia Laffranque, juges, et de André Wampach, greffier adjoint de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 27 mars 2012, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 54703/09) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet Etat, M. Anastasios Bachas (« le requérant »), a saisi la Cour le 1 er octobre 2009 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Le requérant est représenté par M e V. Chirdaris, avocat au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») a été représenté par les délégués de son agent, M me G. Papadaki, assesseure auprès du Conseil juridique de l’Etat, et M. D. Kalogiros, auditeur auprès du Conseil juridique de l’Etat.
3.Le 30 mars 2011, la requête a été communiquée au Gouvernement. EN FAIT
4. Le requérant est né en 1967 et réside à Athènes.
5.En 1990, il fut admis à l’hôpital « Ippokrateion » où il subit deux opérations de l’appendicite. Par la suite, et en raison du fait qu’il présenta des complications, le requérant fut admis à l’hôpital « Athinaion » où il fut opéré par le chirurgien D.V., mais d’après le requérant, au mépris des règles élémentaires de la science médicale, ce qui entraîna l’aggravation de son état de santé. Le requérant fut transféré à l’hôpital « Aretaieio » où il subit une quatrième opération. Toutes ces opérations entraînèrent une invalidité permanente et une incapacité totale de travail.
6.Le 4 juin 1996, le requérant introduisit devant le tribunal de grande instance d’Athènes une action en dommages-intérêts contre le chirurgien D.V. et l’hôpital « Athinaion ». L’audience fut fixée au 14 novembre 1996.
7.Par un jugement avant dire droit du 27 février 1997, le tribunal ordonna un supplément d’information et une expertise. Le rapport de l’expert fut déposé le 15 janvier 1998. Le 17 mai 2001, l’audience fut ajournée en raison d’une grève. Le 18 mai 2001, le requérant demanda la fixation d’une nouvelle date d’audience.
8.Le 13 décembre 2002, le tribunal rejeta l’action du requérant (jugement no 7205/2002).
9.Le 27 mars 2003, le requérant interjeta appel. Par une décision avant dire droit du 13 mai 2004, la cour d’appel d’Athènes ordonna un complément de l’expertise réalisée en première instance.
10.Le 27 septembre 2005, la cour d’appel ajourna l’examen de l’affaire et ordonna, par une nouvelle décision avant dire droit, une nouvelle expertise.
11.Le 26 juillet 2007, la cour d’appel débouta le requérant (arrêt no 5196/2007).
12.Le 10 avril 2008, le requérant se pourvut en cassation. Le 19 février 2009, il demanda la fixation d’une date d’audience. La procédure prit fin le 30 mars 2011 avec la publication de l’arrêt n o 216/2011 de la Cour de cassation. EN DROIT I.
13. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »
14.Le Gouvernement n’a pas soumis d’observations.
15.La période à considérer a débuté le 4 juin 1996 avec la saisine du tribunal de grande instance d’Athènes par le requérant et s’est terminée le 30 mars 2011 avec l’arrêt n o 216/2011 de la Cour de cassation. Elle a donc duré quatorze ans et dix mois environ pour trois degrés de juridiction. A. Sur la recevabilité
16.La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 (a) de la Convention. Elle relève en outre qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable. B. Sur le fond
17.La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres, Frydlender c. France [GC], n o 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII).
18.La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article 6 § 1 de la Convention (voir Frydlender précité).
19.Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable ». Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1. II.
20. Le requérant se plaint également du fait qu’en Grèce il n’existe aucun recours effectif pour se plaindre de la durée excessive de la procédure. Il invoque l’article 13 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles. » A. Sur la recevabilité
21.La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs que celui-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable. B. Sur le fond
22.La Cour rappelle que l’article 13 garantit un recours effectif devant une instance nationale permettant de se plaindre d’une méconnaissance de l’obligation, imposée par l’article 6 § 1, d’entendre les causes dans un délai raisonnable (voir Kudła c. Pologne [GC], n o 30210/96, § 156, CEDH 2000 ‑ XI).
23.Par ailleurs, la Cour a déjà eu l’occasion de constater que l’ordre juridique hellénique n’offre pas aux intéressés un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention leur permettant de se plaindre de la durée d’une procédure ( Konti-Arvaniti c. Grèce , n o 53401/99, §§ 29-30, 10 avril 2003 et Tsoukalas c. Grèce , n o 12286/08, §§ 37-43, 22 juillet 2010). La Cour ne distingue en l’espèce aucune raison de s’écarter de cette jurisprudence, d’autant plus que le Gouvernement n’affirme pas que l’ordre juridique hellénique fût entre-temps doté d’une telle voie de recours.
24.Dès lors, la Cour estime qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 13 de la Convention en raison de l’absence en droit interne d’un recours qui aurait permis au requérant d’obtenir la sanction de son droit à voir sa cause entendue dans un délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention. III.
25. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
26.Le requérant réclame 30 000 euros (EUR) au titre du préjudice moral qu’il aurait subi.
27.Le Gouvernement estime que la somme réclamée est excessive et qu’un constat de violation constituerait une satisfaction équitable suffisante.
28.La Cour estime qu’il y a lieu d’octroyer au requérant 10 000 EUR au titre du préjudice moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt. B. Frais et dépens
29.Le requérant demande également 1 200 EUR, facture à l’appui, pour les frais et dépens engagés devant la Cour.
30.Le Gouvernement n’a pas pris position à cet égard.
31.La Cour rappelle que l’allocation de frais et dépens au titre de l’article 41 présuppose que se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et, de plus, le caractère raisonnable de leur taux ( Iatridis c. Grèce [GC], n o 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). Dès lors, en l’espèce, compte tenu des éléments en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour estime raisonnable d’accorder au requérant le montant réclamé en entier, à savoir 1 200 EUR, plus tout montant pouvant être dû par lui à titre d’impôt sur cette somme. C. Intérêts moratoires
32.La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR À L’UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable ; 2. Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention ; 3. Dit qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention ; 4. Dit a) que l’Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois, les sommes suivantes : i) 10 000 EUR (dix mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral ; ii) 1 200 EUR (mille deux cents euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant, pour frais et dépens ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 5. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 17 avril 2012, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. André Wampach Peer Lorenzen Greffier adjoint Président