DZIEDZIC v. POLAND
DZIEDZIC v. POLAND (CtEDO, 2012)
CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 62637/11 Tomasz DZIEDZIC împotriva Poloniei depusă la 24 iulie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Tomasz Dziedzic, este un național polonez, care s-a născut în 1969 și trăiește în Cracovia. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Detenția soției reclamantului La 24 noiembrie 2006 soția reclamantului (Ms Skowronska Dziedzic, care a depus o cerere, nr. 32420/07) a fost arestat. În acest moment, soția reclamantului a fost nouă luni însărcinată. La 27 noiembrie 2006, reclamantul a solicitat posibilitatea de a vizita soția sa în centrul de detenție. Procurorul a refuzat. O cerere ulterioară a fost refuzată la 5 decembrie 2006. La 6 decembrie 2006, reclamantul a decis să ia o călătorie la centrul de detenție (550 km) pentru a aduce unele elemente necesare pentru soția și copilul său. El a fost informat că soția sa a fost de muncă la spital. El a mers la spital; totuși, ofițerii prezenti l-au împiedicat să-și vadă soția. La 7 decembrie 2006, când reclamantul a sunat la centrul de detenție, el a fost informat că fiica sa s-a născut. El a solicitat din nou posibilitatea de a vizita soția și fiica sa. El a fost informat că nimic nu s-a schimbat și procurorul va refuza încă cererea sa, cu toate că se pare că procurorul a fost de acord cu directorul centrului de detenție că reclamantul va fi autorizat să-și vadă fiica timp de o oră și să-i dea poza. La 8 decembrie 2006, reclamantul a călătorit din nou la centrul de detenție, unde i s-a permis să petreacă doar 30 de minute cu fiica sa, deoarece se pare că copilul trebuia examinat de către medic. Vizita a fost supravegheată de un ofițer. El a fost informat că nu a existat posibilitatea de a avea o poză cu copilul. Se pare că a fost permis să-și mai vadă fiica doar o dată. La 30 ianuarie 2007, soția reclamantului a fost eliberată din detenție. În timpul detenției, reclamantul nu a fost niciodată autorizat să-și vadă soția. Scrisori adresate Ombudsmanului și Procurorului de Stat La 8 ianuarie 2007, reclamantul a trimis o scrisoare Ombudsmanului Polonez informand-o despre situația dificilă a soției sale și despre faptul că nu a fost autorizat să o viziteze. La 23 ianuarie 2007, Ombudsmanul a răspuns și a făcut trimitere la declarațiile procurorului de stat. Ombudsmanul a informat reclamantul că procurorul de stat nu a găsit măsurile aplicate în ceea ce privește soția reclamantului necesar. În plus, Procurorul de stat și-a exprimat opinia că refuzul vizitelor în familie este în întregime nefondat. La 2 februarie 2007, Biroul Procurorului de Stat a trimis o scrisoare reclamantului. El a dat opinia că decizia de a refuza vizitele în familie nu a fost justificată. În ceea ce privește dreptul reclamantului de a vedea fiica sa, el a fost informat că această întrebare nu are competența procurorului. La 25 februarie 2007, Ombudsmanul a trimis o altă scrisoare reclamantului. În temeiul acestei scrisori, reclamantul a fost informat că în dosarul soției sale exista un procuror care spune că procurorul nu va împiedica contactele între copil și alte persoane. Cu toate acestea, Ombudsmanul a explicat că restricțiile confruntate de reclamant ar fi putut fi cauzate de probleme administrative, cum ar fi necesitatea de a găsi o persoană responsabilă pentru a pregăti o cameră adecvată și de a aduce copilul legislația internă relevantă Legea și practicile interne relevante privind vizitele familiilor deținute la centrele de detenție sunt descrise în hotărârea Curții în Mazgaj v. Polonia , nr. 41656/02, §§ 36, 21 septembrie 2010. Procedura de admitere a copiilor la centrele de detenție este prevăzută de Ordonanța ministrului de Justiție din 17 septembrie 2003. Ordonanța ministrului de Justiție din 17 septembrie 2003 Secțiunea 3 „5. Poziția copilului în [centrul de detenție] necesită consimțământul tatălui, cu excepția cazului în care el este privat de drepturile sale parentale. [...]” Ordonanța nu conține nici o dispoziție privind drepturile părinților de a vizita copiii plasați în centrele de detenție cu mamele lor. Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2008 privind situația specifică a femeilor în închisoare și impactul încarcerării părinților asupra vieții sociale și familiale (2007/2116(INI) „25. [Parlamentul European] [...] recomandă, de asemenea, ca, în cazul minorilor care locuiesc în închisoare, celălalt părinte să fie în măsură să își exercite autoritatea parentală.” Recomandarea Adunării Parlamentare 1469(2000) Mame și copii în închisoare. „5. Având în vedere efectele negative ale încarcerării mamelor asupra copiilor, Adunarea recomandă ca Comitetul de Miniștri să invite statele membre: [...] v. să se asigure că părinții au drepturi de vizită mai flexibile, astfel încât copilul să poată petrece puțin timp cu părinții săi;” COMPLAINTE Reclamantul se plânge că dreptul la viața de familie nu a fost respectat deoarece el a fost privat de posibilitatea de a vizita soția sa reținută și copilul său nou nascut. Reclamantul se plânge, de asemenea, în conformitate cu art. 13 că nu a existat un remediu eficace împotriva deciziilor procurorului privind vizitele familiale. Restricțiile impuse reclamantului contactelor cu soția și fiica sa au încălcat dreptul de a respecta viața sa de familie, garantat de art. 8 din Convenție, în special restricțiile contactelor reclamantului cu fiica sa, în conformitate cu legea prevăzută la art. 8 alineatul (2) din Convenția?