Dziedzic împotriva Poloniei

CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 62637/11 Tomasz DZIEDZIC împotriva Poloniei depusă la 24 iulie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Tomasz Dziedzic, este un național polonez, care s-a născut în 1969 și trăiește în Cracovia. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Detenția soției reclamantului La 24 noiembrie 2006 soția reclamantului (Ms Skowronska Dziedzic, care a depus o cerere, nr. 32420/07) a fost arestat. În acest moment, soția reclamantului a fost nouă luni însărcinată. La 27 noiembrie 2006, reclamantul a solicitat posibilitatea de a vizita soția sa în centrul de detenție. Procurorul a refuzat. O cerere ulterioară a fost refuzată la 5 decembrie 2006. La 6 decembrie 2006, reclamantul a decis să ia o călătorie la centrul de detenție (550 km) pentru a aduce unele elemente necesare pentru soția și copilul său.

El a fost informat că soția sa a fost de muncă la spital. El a mers la spital; totuși, ofițerii prezenti l-au împiedicat să-și vadă soția. La 7 decembrie 2006, când reclamantul a sunat la centrul de detenție, el a fost informat că fiica sa s-a născut. El a solicitat din nou posibilitatea de a vizita soția și fiica sa. El a fost informat că nimic nu s-a schimbat și procurorul va refuza încă cererea sa, cu toate că se pare că procurorul a fost de acord cu directorul centrului de detenție că reclamantul va fi autorizat să-și vadă fiica timp de o oră și să-i dea poza. La 8 decembrie 2006, reclamantul a călătorit din nou la centrul de detenție, unde i s-a permis să petreacă doar 30 de minute cu fiica sa, deoarece se pare că copilul trebuia examinat de către medic.

Vizita a fost supravegheată de un ofițer. El a fost informat că nu a existat posibilitatea de a avea o poză cu copilul. Se pare că a fost permis să-și mai vadă fiica doar o dată. La 30 ianuarie 2007, soția reclamantului a fost eliberată din detenție. În timpul detenției, reclamantul nu a fost niciodată autorizat să-și vadă soția. Scrisori adresate Ombudsmanului și Procurorului de Stat La 8 ianuarie 2007, reclamantul a trimis o scrisoare Ombudsmanului Polonez informand-o despre situația dificilă a soției sale și despre faptul că nu a fost autorizat să o viziteze. La 23 ianuarie 2007, Ombudsmanul a răspuns și a făcut trimitere la declarațiile procurorului de stat. Ombudsmanul a informat reclamantul că procurorul de stat nu a găsit măsurile aplicate în ceea ce privește soția reclamantului necesar.

În plus, Procurorul de stat și-a exprimat opinia că refuzul vizitelor în familie este în întregime nefondat. La 2 februarie 2007, Biroul Procurorului de Stat a trimis o scrisoare reclamantului. El a dat opinia că decizia de a refuza vizitele în familie nu a fost justificată. În ceea ce privește dreptul reclamantului de a vedea fiica sa, el a fost informat că această întrebare nu are competența procurorului. La 25 februarie 2007, Ombudsmanul a trimis o altă scrisoare reclamantului. În temeiul acestei scrisori, reclamantul a fost informat că în dosarul soției sale exista un procuror care spune că procurorul nu va împiedica contactele între copil și alte persoane.

Cu toate acestea, Ombudsmanul a explicat că restricțiile confruntate de reclamant ar fi putut fi cauzate de probleme administrative, cum ar fi necesitatea de a găsi o persoană responsabilă pentru a pregăti o cameră adecvată și de a aduce copilul legislația internă relevantă Legea și practicile interne relevante privind vizitele familiilor deținute la centrele de detenție sunt descrise în hotărârea Curții în Mazgaj v. Polonia , nr. 41656/02, §§ 36, 21 septembrie 2010. Procedura de admitere a copiilor la centrele de detenție este prevăzută de Ordonanța ministrului de Justiție din 17 septembrie 2003. Ordonanța ministrului de Justiție din 17 septembrie 2003 Secțiunea 3 „5. Poziția copilului în [centrul de detenție] necesită consimțământul tatălui, cu excepția cazului în care el este privat de drepturile sale parentale.

[...]” Ordonanța nu conține nici o dispoziție privind drepturile părinților de a vizita copiii plasați în centrele de detenție cu mamele lor. Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2008 privind situația specifică a femeilor în închisoare și impactul încarcerării părinților asupra vieții sociale și familiale (2007/2116(INI) „25. [Parlamentul European] [...] recomandă, de asemenea, ca, în cazul minorilor care locuiesc în închisoare, celălalt părinte să fie în măsură să își exercite autoritatea parentală.” Recomandarea Adunării Parlamentare 1469(2000) Mame și copii în închisoare. „5.

Având în vedere efectele negative ale încarcerării mamelor asupra copiilor, Adunarea recomandă ca Comitetul de Miniștri să invite statele membre: [...] v. să se asigure că părinții au drepturi de vizită mai flexibile, astfel încât copilul să poată petrece puțin timp cu părinții săi;” COMPLAINTE Reclamantul se plânge că dreptul la viața de familie nu a fost respectat deoarece el a fost privat de posibilitatea de a vizita soția sa reținută și copilul său nou nascut. Reclamantul se plânge, de asemenea, în conformitate cu art. 13 că nu a existat un remediu eficace împotriva deciziilor procurorului privind vizitele familiale. Restricțiile impuse reclamantului contactelor cu soția și fiica sa au încălcat dreptul de a respecta viața sa de familie, garantat de art. 8 din Convenție, în special restricțiile contactelor reclamantului cu fiica sa, în conformitate cu legea prevăzută la art. 8 alineatul (2) din Convenția?

FOURTH SECTION

Application no. 62637/11 Tomasz DZIEDZIC against Poland lodged on 24 July 2007

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Tomasz Dziedzic, is a Polish national, who was born in 1969 and lives in Krakow. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. Detention of the applicant’s wife On 24 November 2006 the applicant’s wife (Ms Skowronska ‑ Dziedzic, who lodged an application, no. 32420/07) was arrested. At this time the applicant’s wife was nine months pregnant. On 27 November 2006 the applicant asked for a possibility to visit his wife in detention centre. The prosecutor refused. A subsequent request was refused on 5 December 2006. On 6 December 2006 the applicant decided to take a trip to the detention centre (550 km away) in order to bring some necessary items for his wife and his baby.

He was informed that his wife was labour in hospital. He went to the hospital; however the officers present prevented him from seeing his wife. On 7 December 2006 when the applicant called the detention centre, he was informed that his daughter had been born. He applied again for the possibility to visit his wife and daughter. He was informed that nothing had changed and the prosecutor would still refuse his request, however apparently the prosecutor agreed with the principal of the detention centre that the applicant would be allowed to see his daughter for one hour and to be given her picture. On 8 December 2006 the applicant again travelled to the detention centre, where he was allowed to spend only 30 minutes with his daughter because allegedly the baby was to be examined by the doctor.

The visit was supervised by an officer. He was informed that there was no possibility to have a picture of the baby. Apparently he was allowed to see his daughter only once more. On 30 January 2007 the applicant’s wife was released from detention. In the course of the detention, the applicant was never allowed to see his wife. 2. Letters to the Ombudsman and State Prosecutor On 8 January 2007 the applicant sent a letter to the Polish Ombudsman informing him about his wife’s ordeal and about the fact that he was not allowed to visit her. On 23 January 2007 the Ombudsman replied and referred to the statements of the State Prosecutor. The Ombudsman informed the applicant that the State Prosecutor did not find the measures applied in respect of the applicant’s wife necessary.

Additionally the State Prosecutor expressed his opinion that refusal of family visits was entirely unfounded. On 2 February 2007 the Office of the State Prosecutor sent a letter to the applicant. He gave the opinion that the decision to refuse family visits was unfounded. As to the applicant’s rights to see his daughter, he was informed that this question was outside the prosecutor’s competence. On 25 February 2007 the Ombudsman sent another letter to the applicant. By virtue of this letter the applicant was informed that in his wife’s file there was a prosecutor’s memo that the prosecutor would not prevent contacts between the baby and other persons.

However the Ombudsman explained that the restrictions encountered by the applicant might have been caused by administrative problems such as the necessity of finding a person to be responsible for the arrangements of preparing a suitable room and bringing the baby . B. Relevant domestic law The relevant domestic law and practice concerning visits by detainees’ families to detention centres are described in the Court’s judgment in Mazgaj v. Poland , no. 41656/02, §§ 33 ‑ 36, 21 September 2010. The procedure on admitting children to detention centres is provided for by the Ordinance of the Minister of Justice of 17 September 2003. 1. The Ordinance of Minister of Justice of 17 September 2003 Section 3 “5.

Child’s placement in the [detention centre] requires father’s consent, unless he is deprived of his parental rights. [...]” The Ordinance does not contain any provisions regarding fathers’ rights to visit children placed in detention centres with their mothers. 2. European Parliament resolution of 13 March 2008 on the particular situation of women in prison and the impact of the imprisonment of parents on social and family life (2007/2116(INI)) “25. [The European Parliament] .[...] recommends also that, in the case of minors residing in prison, the other parent should be able to exercise his or her parental authority.” 3. Parliamentary Assembly Recommendation 1469(2000) Mothers and babies in prison.

“5. In view of the adverse effects of imprisonment of mothers on babies the Assembly recommends that the Committee of Ministers invite member states: [...] v. to ensure that fathers have more flexible visiting rights so that the child may spend a little time with its parents;” COMPLAINTS The applicant complains that his right to family life was not respected as he was deprived of a possibility to visit his detained wife and his new ‑ born baby. The applicant complains also under Article 13 that there was no effective remedy against the prosecutor’s decisions regarding family visits.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the restrictions placed on the applicant’s contacts with his wife and daughter violate his right to respect for his family life, guaranteed by Article 8 of the Convention, in particular were the restrictions of the applicant’s contacts with his daughter in accordance with law as provided for by Article 8 (2) of the Convention?