CtEDO 21.05.2012 Auto

DEMIR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.05.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DEMIR c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI NR. 55822/08 VEZIR DEM Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 noiembrie 2007, în cursul unei confruntări armate între forțele de ordine și PKK, doi membri ai acestei organizații au fost uciși. Identitatea lor reală era necunoscută. Numai numele lor de cod în cadrul organizației. La 8 noiembrie 2007, procurorul Republicii Idil ( Procurorul Republicii a) în scris la comanda jandarmeriei lui Idil pentru a solicita ca cadavrele defuncților - care după autopsie au fost ținute la morga spitalului public al Idil - să fie predate municipiului pentru a fi înmormântat. El a precizat că, dacă, în temeiul articolului 10/3 (c) din regulamentul de aplicare a legii privind institutul medico-legal, corpurile puteau fi ținute 15 zile la morga spitalului; acesta cunoștea în mod regulat tăieturi de energie electrică, astfel încât corpurile să înceapă să respire un miros și să prezinte un risc de transmitere a infecțiilor. De asemenea, a existat riscul ca forțele de ordine care asigurau siguranța spitalului să fie ținta unor acte teroriste. În consecință, a considerat că nu era necesar să se aștepte 15 zile înainte de a efectua inhumare. În plus, el a cerut ca cadavrele să fie îngropate în sicriele lor, ca locurile lor să fie marcate și fotografiate pentru a fi ulterior identificabile. Cadavrele au fost îngropate în aceeași zi. La data de 19 noiembrie 2007, guvernatorul districtului D.I.I.l. l-a informat pe procurorul Republicii că corespondența numelor de cod utilizate de cei doi membri decedați ai organizației PKK a fost stabilită, la un moment dat, unul dintre cei doi corespondenti ai lui Serdar Demir (fratele reclamanților). La 23 noiembrie 2007, reclamanții au sesizat autoritățile și au efectuat o identificare oficială a fratelui lor pe baza fotografiilor prezentate acestora, din ordinul Parchetului. În acest sens, avocatul lor îl sesizează pe procurorul Republicii, invocând respectarea drepturilor fundamentale și Convenția europeană a drepturilor omului, astfel încât corpul fratelui lor să fie exhumat și să li se predea astfel încât să poată să-l îngroape într-un cimitir la alegerea lor. În aceeași zi, când au văzut un refuz pe motivul că identificarea lor trebuia confirmată prin teste ADN, ei au cerut să fie supuse unor prelevări de probe. La 24 noiembrie 2007, procurorul general al Republicii a fost informat de către comandamentul poliției departamentale că analizele comparative ale amprentelor prelevate de pe al doilea corp neidentificat au stabilit identitatea sa ca fiind S. K. La data de 26 noiembrie 2007, procurorul districtual al Republicii Europene a Legat institutul medico-legal pentru efectuarea de teste ADN pentru a stabili identitatea corpului revendicat de către solicitanți și pentru ca rezultatele obținute să îi fie transmise în regim de urgență. La 12 mai 2008, după ce a primit o nouă cerere de restituire a cadavrelor, procurorul Republicii a respins-o cu condiția ca aceasta să se refere la corpul fratelui reclamanților pe motiv că trebuia să se aștepte rezultatul testelor ADN în curs de desfășurare; totuși, acesta a acceptat cererea de restituire a celui de-al doilea corp. Reclamanții au sesizat instanța corecțională cu privire la o acțiune împotriva acestei decizii, pentru a obține restituirea corpului fratelui lor. La 25 iunie 2008, tribunalul corecțional a reamintit că, în cazul în care, în temeiul Codului de procedură penală, hotărârile judecătorilor și ale instanțelor puteau face obiectul unei căi de atac, astfel cum nu erau cazul actelor de informare, astfel încât nu ar fi trebuit să se pronunțe asupra cererii reclamanților. La 25 septembrie 2008, reclamanții au sesizat instanța de judecată din Adana cu privire la o acțiune în despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat pentru ei de lipsa de restituire a corpului fratelui lor. La 24 octombrie 2008, institutul medico-legal a întocmit un raport conform căruia taxele pe corpul defunctului și Lokman Demir stabilite au fost legate. La 12 noiembrie 2008, instanța de judecată a respins cererea de despăgubire a reclamanților pe motiv că aceștia nu au îndeplinit condițiile necesare pentru obținerea unei astfel de despăgubiri în temeiul articolului 141 din Codul de procedură penală. La 26 ianuarie 2009, în lumina concluziilor institutului medico-legal, procurorul republican a exhumat corpul fratelui reclamanților pentru ca aceștia să poată înhuma într-un loc la alegerea lor. Exhumarea a avut loc în aceeași zi și corpul decedatului a fost predat rudelor sale. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții susțin că au fost supuși unui tratament degradant și se plâng că nu au reușit să recupereze corpul fratelui lor timp de aproape un an și două luni, chiar dacă au fost identificați în mod clar și că legea nu impune nicio obligație de a efectua teste ADN. Invocând art. 6 din convenție, reclamanții susțin că procurorul Republicii nu a acționat în mod echitabil în cursul procedurii de identificare a fratelui lor și că o perioadă de un an și două luni este excesivă pentru efectuarea de teste ADNr de identificare. Pe baza articolului 8 din Convenție, reclamanții susțin că faptul de a nu fi putut, timp de aproape un an și două luni, să-și înhumeze fratele într-un loc la alegerea lor le aduce atingere dreptului lor la respectarea vieții private și de familie. Invocând art. 9 din Convenție, ei se plâng, de asemenea, că și-au putut îngropa fratele în conformitate cu convingerile și ritualurile lor religioase. Invocând art. 13 din Convenție, ei se plâng de absența unei căi de atac împotriva deciziilor procurorului republicii. În cele din urmă, pe baza acelorași fapte, reclamanții susțin că au fost supuși unui tratament discriminatoriu, contrar articolului 14, din cauza faptului că fratele lor a fost implicat în PKK. A fost încălcat dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private și de familie, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, din cauza termenului de aproape un an și două luni acordat de autorități pentru a restitui corpul fratelui lor decedat? În acest caz, intervenția în exercitarea acestui drept era prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 8 alin. (2) Au avut reclamanții la dispoziția lor, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut să își exprime necunoștința față de convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă