Secțiunea a treia Cerere nr. 45892/09 JUNTA RECTORA DEL ERTZAINEN NAZIONAL ELKARTASUNA (ER.N.E.) împotriva Spaniei formulată la 18 august 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul este comitetul de conducere al sindicatului independent de poliția autonomă din Țara Basque Ertzainen Nazional Elkartasuna (E.r.N.E.). El este reprezentat în fața Curții de către M.C. Helguera Domingo, avocată la Bilbao. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Sindicatul Er.N.E. a fost creat în 1984 și constituie sindicatul majoritar care regrupează ertzainas, funcționari ai poliției din Țara Bascilor care își desfășoară activitatea pe teritoriul acestei comunități autonome.
În 2004, reclamantul a convocat o mișcare de grevă a ertzainas pentru a contesta politica Ministerului de Interne al Țărilor Bascilor privind condițiile de muncă ale funcționarilor publici. În special, reclamantul pretindea semnarea unui nou acord care ar fi înlocuit cel din 1999, insuficient în ceea ce privește cerințele de securitate. De exemplu, reclamantul solicita o creștere a numărului de vehicule blindate și veste antiglonț sau respectarea sistematică a protocoalelor de securitate. În fața eșecului negocierilor cu ministerul, reclamantul a solicitat autorizația de a desfășura o grevă a ertzainas la 13 și 30 iunie 2004, pe baza articolului 2 din Constituție.
2004 Departamentul de Justiție al Comunității Autonome a Țării Bascilor a respins cererea pe motiv că art. 6 8 din Legea organică 2/1986 din 13 martie, a corpurilor și forțelor de securitate a prevăzut că membrii Forțelor și Corpurilor de Securitate al Llânului nu pot exercita în nici un caz dreptul la grevă. Decizia de respingere a considerat că poliția autonomă bască făcea parte din corpurile menționate în această lege în conformitate cu prima dispoziție finală a Legii organice menționate anterior. În același timp, a ridicat o problemă de neconstituționalitate împotriva articolului 8 din Legea organică, care a fost considerată irelevantă printr-o hotărâre pronunțată la 8 iunie 2005 de judecătorul administrativ nr. 1 din Bilbao.
Constituția însăși nu prevede un drept sindical nelimitat; prin urmare, el poate fi supus unor excepții. (...) Astfel, faptul că în legea organică [2/1986] dreptul la grevă nu este legat automat de dreptul sindical constituie o alegere a legiuitorului care nu poate fi contestat din punctul de vedere al respectării art. 1 și 2 din Constituție. 8 din Legea organică 2/1986 nu prezintă elemente de neconstituționalitate, limitările pe care această lege le prevede pentru corpurile și forțele de securitate, inclusiv poliția autonomă bască, fiind legate de funcțiile specifice atribuite prin lege acestui colectiv printr-o hotărâre din 29 decembrie 2005 Același judecător juridic-administrativ a respins acțiunea în litigiu a reclamantului pe motiv că drepturile sale fundamentale nu au fost încălcate.
Judecătorul a făcut trimitere, pentru restul, la motivarea deciziei din 8 iunie 2005 și a reamintit caracterul specific al funcțiilor atribuite prin lege acestui colectiv. 2006 Tribunalul Suprem de Justiție al Țării Bascilor a respins acțiunea. El a considerat că (...) interdicția ca membrii Forțelor și Corpurilor de Securitate să exercite dreptul la grevă sau acțiuni de substituție a acestui drept, prevăzută în art. 68 din Legea organică 2/1986, nu constituie decât o concretizare, în mod rezonabil restrictiv, a dreptului la libertate sindicală. Invocând articolele 7 (recunoașterea rolului sindicatelor), 14 (interzicerea discriminării) și 28 (dreptul la libertatea sindicală și la grevă) din Constituție, reclamantul a formulat o acțiune în fața Tribunalului Constituțional și își va reiniția problema de neconstituționalitate față de art. 6 8 din Legea organică 2/1986, din 13 martie, a corpurilor și forțelor de securitate.
printr-o decizie din 23 martie În 2009, Curtea Supremă a declarat recursul inadmisibil pe motiv că articolul … 1 chiar pentru forțele armate și funcționarii publici, precum și evoluțiile legislative aferente, prevăzute și de dispoziția constituțională; prin urmare, legea organică 2/1986 nu constituia decât concretizarea legislativă a acestor limitări. În măsura în care pretențiile reclamantului se bazau pe legea respectivă, Tribunalul Constituțional a respins acțiunea ca fiind lipsită de conținut constituțional. În această privință, Curtea Supremă a precizat că termenii de comparație furnizate de reclamant nu erau validi pentru a considera că a existat o încălcare a principiului egalității.
Dreptul intern relevant Constituție Articolul Spaniolii sunt egali în fața legii ; Ei nu pot face obiectul nici unei discriminări din motive de nastere, rasa, sex, religie, demoni sau pentru orice alte conditii sau circumstante personale sau sociale art. 28 Dreptul de a se sincroniza liber este garantat pentru toata lumea. Legea poate limita sau exclude exercitarea acestui drept la forțele sau institutele armate sau la alte Corpuri supuse disciplinei militare. Ea va reglementa particularitățile exercitării acestui drept pentru funcționarii publici. Libertatea sindicală include dreptul de a înființa sindicate și de a acționa la alegerea sa, precum și dreptul sindicatelor de a forma confederații și de a înființa organizații sindicale internaționale sau pe bază de e-mail; nimeni nu poate fi obligat să se implice într-un sindicat.
Dreptul lucrătorilor la grevă pentru apărarea intereselor lor este garantat. Legea [...] va stabili garanțiile (...) pentru a asigura menținerea serviciilor esențiale ale comunității Legea organică 2/1986, din 13 martie a corpurilor și forțelor de securitate Articolul Membrii Forțelor și Corpurilor de Securitate nu vor putea în nici un caz să exercite dreptul la grevă, nici acțiuni de substituție a acestui drept sau concertate cu scopul de a perturba funcționarea normală a serviciilor. Prima dispoziție finală (...) Articolele 5, 6, 7 și 8 [din prezenta lege] (...) s 11 din Convenție, luat în mod individual sau combinat cu art. 14, reclamantul declară interdicție legală pentru Ertzainas d a exercita dreptul la grevă și, în special, se plânge că i se refuză cererea de convocare la grevă.
El consideră că această interdicție contravine art. 2 din Constituție, care nu prevede o astfel de restricție. Aceasta ar fi discriminatorie față de alte grupuri care exercită funcții similare cu cele ale poliției autonome basce și cărora legislația le permite să exercite dreptul la grevă, cum ar fi medicii, judecătorii și Magistrații. În opinia reclamantului, ingerința autorităților publice în dreptul său la libertatea sindicală este disproporționată. Pe de altă parte, recurentul: art. 6 din Convenție, luat în mod individual sau combinat cu art. 11 și se plânge în principal de răspunsul dat de Tribunalul Constituțional la recursul său d , pe care el o consideră greșită, ilogică și contradictorie.
El consideră că aceaceasta este insuficientă în ceea ce privește dreptul său de a obține o decizie cu privire la fondul pretențiilor sale și cu privire la interpretarea dată de înalta instanță la art. 8 din legea organică a corpurilor și forțelor de securitate. ÎNTREBARE A fost încălcată drepturile reclamantului garantate prin art. 11 din convenție, luate separat sau combinate cu articolele 14 și
Requête n o 45892/09
contre l’Espagne introduite le 18 août 2009
Le requérant est le comité de direction du syndicat indépendant de la Police autonome du Pays Basque Ertzainen Nazional Elkartasuna (E.r.N.E.). Il est représenté devant la Cour par M e M.C. Helguera Domingo, avocate à Bilbao. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le syndicat E.r.N.E. fut crée en 1984 et constitue le syndicat majoritaire qui regroupe les ertzainas , fonctionnaires de la police du Pays basque qui exercent leurs fonctions dans le territoire de cette communauté autonome. En 2004, le requérant convoqua un mouvement de grève des ertzainas afin de contester la politique du ministère de l’Intérieur du Pays basque relative aux conditions de travail des fonctionnaires.
En particulier, le requérant prétendait la signature d’un nouvel accord qui aurait remplacé celui de 1999, insuffisant à ses yeux quant aux exigences de sécurité. A titre d’exemple, le requérant demandait une augmentation du nombre de véhicules blindés et de gilets pare-balles, ou encore le respect systématique des protocoles de sécurité. Face à l’échec des négociations avec le ministère, le requérant sollicita l’autorisation pour effectuer une grève des ertzainas les 13 et 30 juin 2004, s’appuyant sur l’article 28 § 2 de la Constitution. Le 10 juin 2004 le département de la Justice de la communauté autonome du Pays basque rejeta la demande au motif que l’article 6 § 8 de la Loi organique 2/1986, du 13 mars, des corps et forces de sécurité prévoyait que les membres des Forces et Corps de Sécurité de l’Etat ne peuvent exercer en aucun cas le droit de grève.
La décision de rejet considéra que la police autonome basque faisait partie des corps visés dans cette loi en application de la première disposition finale de ladite Loi organique. Le requérant interjeta un recours contentieux-administratif contre cette décision. Parallèlement, il souleva une question d’inconstitutionnalité à l’encontre de l’article 6 § 8 de la Loi organique, qui fut considérée non pertinente par une décision rendue le 8 juin 2005 par le juge contentieux-administratif n o 1 de Bilbao. En particulier, le juge releva que : « La Constitution elle-même ne prévoit pas un droit syndical illimité. Il peut donc être sujet à des exceptions. (...). Ainsi, le fait que dans la loi organique [2/1986] le droit de grève ne soit pas automatiquement lié au droit syndical constitue un choix du législateur qui ne peut être contesté du point de vue du respect de l’article 28 §§ 1 et 2 de la Constitution.
L’article 6 § 8 de la Loi organique 2/1986 ne présente pas d’éléments d’inconstitutionnalité, les limitations que cette loi prévoit pour les corps et forces de sécurité, y compris la police autonome basque, étant liées aux fonctions spécifiques attribuées par la loi à ce collectif ». Par un arrêt du 29 décembre 2005 le même juge contentieux-administratif rejeta le recours contentieux-administratif du requérant au motif que ses droits fondamentaux n’avaient pas été enfreints. Le juge renvoya pour le reste à la motivation de la décision du 8 juin 2005 et rappela le caractère spécifique des fonctions déférées par la loi à ce collectif. Le requérant fit appel. Le 11 septembre 2006 le Tribunal supérieur de justice du Pays basque rejeta le recours.
Il considéra que : « (...) l’interdiction que les membres des Forces et Corps de Sécurité exercent le droit de grève ou des actions substitutives de ce droit, prévue par l’article 6 § 8 de la Loi organique 2/1986, ne constitue qu’une concrétisation, raisonnablement restrictive, du droit à la liberté syndicale ». Invoquant les articles 7 (reconnaissance du rôle des syndicats), 14 (interdiction de la discrimination) et 28 (droit à la liberté syndicale et à la grève) de la Constitution, le requérant forma un recours d’ amparo devant le Tribunal constitutionnel et réitéra sa question d’inconstitutionnalité à l’encontre de l’article 6 § 8 de la Loi organique 2/1986, du 13 mars, des corps et forces de sécurité.
Par une décision du 23 mars 2009, la haute juridiction déclara le recours irrecevable au motif que l’article litigieux n’était pas contraire aux prévisions constitutionnelles sur le droit de grève ou l’interdiction de discrimination. En particulier, la haute juridiction nota que le droit de grève générique ne pouvait être conçu sans les limitations énoncées par l’article 28 § 1 lui-même pour les forces armées et les fonctionnaires publics, et les développements législatifs y afférents, également prévus par la disposition constitutionnelle. Dès lors, la loi organique 2/1986 ne constituait que la concrétisation législative de ces limitations. Dans la mesure où les prétentions du requérant étaient fondées sur l’illégalité de cette loi, le Tribunal constitutionnel rejeta le recours comme étant dépourvu de contenu constitutionnel.
S’agissant du grief tiré de l’interdiction de la discrimination, la haute juridiction signala que les termes de comparaison fournis par le requérant n’étaient pas valables pour considérer qu’il y avait eu une atteinte au principe d’égalité. B. Le droit interne pertinent 1. Constitution Article 14 « « Les Espagnols sont égaux devant la loi ; ils ne peuvent faire l’objet d’aucune discrimination pour des raisons de naissance, de race, de sexe, de religion, d’opinion ou pour n’importe quelle autre condition ou circonstance personnelle ou sociale ». Article 28 « 1. Le droit à se syndiquer librement est garanti pour tous. La loi pourra limiter ou exclure l’exercice de ce droit aux Forces ou Instituts armés ou aux autres Corps soumis à la discipline militaire.
Elle réglementera les particularités de l’exercice de ce droit pour les fonctionnaires publics. La liberté syndicale englobe le droit à fonder des syndicats et à s’affilier à celui de son choix, ainsi que le droit des syndicats à former des confédérations et à fonder des organisations syndicales internationales ou à s’y affilier. Nul ne pourra être obligé à s’affilier à un syndicat. 2. Le droit de grève des travailleurs pour la défense de leurs intérêts est garanti. La loi (...) établira les garanties (...) pour assurer le maintien des services essentiels de la communauté ». 2. Loi organique 2/1986, du 13 mars des corps et forces de sécurité Article 6 § 8 « Les membres des Forces et Corps de Sécurité ne pourront exercer en aucun cas le droit de grève, ni des actions substitutives de ce droit ou concertées avec le but de perturber le fonctionnement normal des services.
» Première disposition finale (...) 2. Les articles 5, 6, 7 et 8 [de la présente loi] (...) s’appliquent à la police autonome du Pays basque. (...) » GRIEFS Invoquant l’article 11 de la Convention, pris isolément ou combiné avec l’article 14, le requérant conteste l’interdiction légale pour les Ertzainas d’exercer le droit de grève et, en particulier, se plaint de s’être vu refuser sa demande de convocation à la grève. Il estime que cette interdiction est contraire à l’article 28 § 2 de la Constitution, qui ne prévoit pas une telle restriction. Celle-ci serait discriminatoire par rapport à d’autres collectifs qui exercent des fonctions à caractère similaire à celles de la police autonome basque et à qui la législation permet d’exercer le droit de grève, tels que les médecins, juges et Magistrats.
De l’avis du requérant, l’ingérence des pouvoirs publics dans son droit à la liberté syndicale est disproportionnée. Par ailleurs, le requérant invoque l’article 6 de la Convention, pris isolément ou combiné avec l’article 11 et se plaint essentiellement de la réponse donnée par le Tribunal constitutionnel à son recours d’ amparo , qu’il estime erronée, illogique et contradictoire. Il considère que celle-ci est insuffisante à l’égard de son droit à obtenir une décision sur le fond de ses prétentions et conteste l’interprétation donnée par la haute juridiction à l’article 6 § 8 de la loi organique des corps et forces de sécurité. QUESTION Y a-t-il eu atteinte aux droits du requérant garantis par l’article 11 de la Convention, pris isolément ou combiné avec les articles 14 et 6 ?