Secțiunea a doua Cerere nr. 42874/09 Hiwa KHALEDIAN împotriva Belgiei introdusă la 29 iulie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Hiwa Khaledian, este un resortisant irakian născut în 1978 și rezident în Anvers (Belgia). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Mary, avocat la Bruxelles. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: la 25 iulie 2006, poliția britanică a fost informată cu privire la o eventuală luare de ostatici, având în vedere că cererea de răscumpărare de 50 000 de euro ( La 28 iulie 2006, poliția britanică a transmis informații poliției federale belgiene, care s-a referit imediat la localizarea și identificarea numărului de telefon utilizat. La 28 iulie 2006, poliția belgiană a efectuat percheziții și a descoperit la Anvers două victime sechestrate și grav maltratate. În actul de punere sub acuzare din 8 septembrie 2008, reclamantul a fost acuzat, împreună cu cinci colegi acuzati, că a fost acuzat în Anvers în perioada 23 iulie 2006 - 29 iulie 2006, ca autor sau coautor, că a fost condamnat pentru luarea de ostatici a B.S. și R.R., un bărbat și o femeie de origine indulgentă, constituite prin arestare, deținere sau răpire de persoane pentru a răspunde la executarea unui ordin sau a unei condiții, cum ar fi pregătirea sau facilitarea executării unei infracțiuni sau a unei infracțiuni, favorizarea evadării, evadarea, obținerea sau asigurarea eliberării autorilor sau complicilor unei infracțiuni sau a unei infracțiuni. Aceste fapte aveau ca circumstanțe agravante faptul că ostaticii fuseseră supuși torturii și că aceste fapte le cauzaseră o incapacitate permanentă fizică sau psihică. Ambele victime R.R. și B.S. au raportat că au fost răpiți sub pretextul de a beneficia de un tranzit către Regatul Unit în care doreau să meargă. Victimele au fost somate să plătească fiecare 25 000 EUR pentru eliberarea lor și să contacteze cunoștințele lor din Regatul Unit pentru a obține răscumpărarea. Între timp, ele au fost bătute și torturate la ore regulate, cu o curea de piele, cu un băț de lemn, cu bombe de deodorant pentru a provoca arsuri prin aprinderea gazului, cu o pungă de plastic înfășurată în jurul capului pentru a produce senzație de sufocare și un fir electric. La 29 iulie 2006, investigatorii au localizat unul dintre răpitori. A La adresa indicată, aceștia au găsit reclamantul aflat în posesia a două documente de identitate cu două nume diferite și documente referitoare la un proces care era împotriva sa în Țările de Jos pentru trafic de persoane. Potrivit relatării celor două victime, reclamantul le bătea în fiecare zi cu un băț și un fir electric. De asemenea, el le - a pus o batistă în gură, o pungă de plastic pe cap și le - a strâns capul și le - a făcut să se simtă sufocați și le - a bătut pe tot corpul, dar și în stomac, pe urechi, pe gât și pe spate. În timpul interogării primului acuzat, F.R., acesta a declarat că a acționat la ordinul reclamantului. Acesta a recunoscut în timpul interogatoriului că într-o zi, el a bătut victimele cu un fir electric, dar primul acuzat a fost principalul torturator. În timpul confruntării cu declarațiile victimelor, reclamantul a declarat că a fost în doliu că o victimă nu a murit atunci când primul acuzat a violat cu ajutorul unui băț de lemn. El a recunoscut, de asemenea, că a întrebat victimele ce instrument de tortură au vrut ca micul dejun. În cele din urmă, el i-a bătut cu atâta forță, încât arma lui s-a rupt. De asemenea, a recunoscut că a cumpărat cu un alt co-acuzat mașina care permitea transportarea ostaticilor. Al treilea acuzat, domnul M., a declarat că a avut impresia că reclamantul era cel care organiza faptele. Cel de-al patrulea acuzat a confirmat declarațiile victimelor privind loviturile și tortura și circumstanța că reclamantul și primul acuzat au fost principalii autori ai acestora. În fața instanței de judecată, juriul a fost chemat să răspundă la întrebări similare pentru fiecare acuzat. Răspunsurile date de juriu au variat în funcție de gradul de implicare al fiecărui acuzat. Cele șase întrebări și răspunsurile lor cu privire la reclamant au fost citite după cum urmează [Traducere prin grefa] Întrebarea 7: Faptul principal este că cel de-al doilea acuzat, Khaledian Hiwa, aici de față, este vinovată de faptul că, în Anvers, în perioada 23 iulie 2006 - 29 iulie 2006 fie pentru că a executat actul sau pentru că a cooperat direct la executarea acestuia, fie pentru a fi acordat, prin orice fapt, un ajutor astfel încât fără ajutorul său să fi putut fi comis. Se face vinovată de luarea de ostatici a R.R., născută în India la 31 martie 1977, constituită din arestare, detenție sau răpire a persoanelor pentru a răspunde la executarea unui ordin sau a unei condiții, cum ar fi pregătirea sau facilitarea executării unei infracțiuni sau a unei infracțiuni, promovarea exodului, evaziunii, obținerea eliberării sau asigurarea că autorii sau complicii unei infracțiuni sau a unei infracțiuni Răspuns: DA Întrebarea 8 : Circumstanța agravantă A fost luată ostatica descrisă la a șasea întrebare făcută cu circumstanța că R.R., născută în India la 31 martie 1977, a fost supusă torturii Răspuns: DA Întrebarea 9 : Circumstanța agravantă Luarea de ostatici descrisă la a șasea întrebare a fost făcută cu condiția că arestarea, deținerea sau răpirea R.R., născută în India la 31 martie 1977, a provocat o incapacitate permanentă fizică sau psihică Răspuns: NU Întrebare 10 : Fapt principal Este cel de-al doilea acuzat, Khaledian Hiwa, aici de față, este vinovată de faptul că, în Anvers, în perioada 23 iulie 2006 - 29 iulie 2006 fie pentru că a executat actul sau pentru că a cooperat direct la executarea acestuia, fie pentru a fi acordat, prin orice fapt, un ajutor astfel încât fără ajutorul său să fi putut fi comis. să fie condamnat pentru luarea de ostatici B.S., născut în India la 6 decembrie 1977, constituit din: arestare, detenție sau răpire de persoane pentru a răspunde la executarea unui ordin sau a unei condiții, cum ar fi pregătirea sau facilitarea executării unei infracțiuni sau a unei infracțiuni, promovarea exodului, evaziunii, obținerea eliberării sau asigurarea că autorii sau complicii la o crimă sau la o crimă sau la o crimă Răspuns: DA Întrebarea 11: Circumstanța agravantă A fost luată ostatica descrisă la a șasea întrebare făcută cu circumstanța că B.S., născut în India la 6 decembrie 1977, a fost supus torturii Răspuns: DA Întrebarea 12: Circumstanța agravantă Luarea de ostatici descrisă la a șasea întrebare a fost făcută cu condiția că arestarea, deținerea sau răpirea B.S., născută în India la 6 decembrie 1977, a provocat o incapacitate permanentă fizică sau psihică Răspuns: NU La 26 noiembrie 2008, instanța de judecată a reînceput verdictul de vinovăție pronunțat de juriu și l-a condamnat pe reclamant la condamnare pe o perioadă de douăzeci și cinci de ani. Pentru stabilirea pedepsei, curtea ține cont de atrocitatea faptelor, prin faptul că victimele au fost bătute și torturate, că au fost bătute pe talpa picioarelor, că au fost provocate arsuri, că moartea prin submersie și prin asfixiere a fost înscenată și că una dintre cele două victime a fost violată cu ajutorul unui băț. Curtea a constatat că autorii nai au avut nici un respect pentru valoarea umană și integritatea fizică a aproapelui lor. Curtea a remarcat, de asemenea, că faptele lăsau să se vadă un spirit periculos și criminal. Aceasta a luat în considerare în mod egal o circumstanță atenuantă, în măsura în care reclamantul a avut în cazierul său judiciar că o încălcare a legii privind interzicerea portului de arme. În cele din urmă, instanța a reieșit din actul de acuzare rolul decisiv al reclamantului, precum și marea sa influență asupra co-inculpaților. La 10 martie 2009, Curtea de Casație a respins recursul pe motiv în special că circumstanța pe care juriul a răspuns la întrebările fără motivare ulterioară nu constituia în sine o încălcare a articolului 1 din Convenție. Curtea a subliniat, de asemenea, că componența juriului și procedura în fața instanței de judecată oferă întotdeauna garanții suficiente împotriva arbitrarului. Dreptul și practica internă relevante Dreptul și practica internă relevantă, inclusiv evoluțiile recente, sunt descrise în cauza Taxquet c. Belgia [GC], n 926/05, § 22-42, CEDH 2010. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa motivării de a se pronunța în instanță în instanță și de caracterul neadecvat al întrebărilor adresate juriului. Reclamantul se referă la jurisprudența Curții, așa cum este menționată în Hotărârea Goktepe c. Belgia 50372/99, 2 iunie 2005) și Taxquet c. Belgia 926/05, 13 ianuarie 2009). Dreptul reclamantului la un proces echitabil, garantat prin art. 6 alineatul (1) din Convenție, a fost respectat în speță, având în vedere faptul că: hotărârea instanței judecătorești în litigiu care l-a condamnat nu conține motive (Taxquet c. Belgia [GC] (n 926/05, CEDH 2010)
Requête n
o
42874/09
Hiwa KHALEDIAN
contre la Belgique
introduite le 29 juillet 2009
Le requérant, M. Hiwa Khaledian, est un ressortissant irakien né en 1978 et résidant à Anvers (Belgique). Il a été représenté devant la Cour par M
e
S.
Mary, avocat à Bruxelles.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 25 juillet 2006, la police britannique fut informée d’une éventuelle prise d’otage. Vu que la demande de rançon de 50
000 euros («
EUR
») provenait d’un téléphone mobile belge, la police britannique transmit l’information à la police fédérale belge, qui procéda immédiatement à la localisation et à l’identification du numéro téléphonique utilisé.
Le 28 juillet 2006, la police belge effectua des perquisitions et découvrit à Anvers deux victimes séquestrées et sévèrement maltraitées.
Dans l’acte d’accusation du 8 septembre 2008, le requérant fut accusé, en même temps que cinq coaccusés, de s’être, à Anvers, du 23 juillet 2006 au 29 juillet 2006, comme auteur ou coauteur, rendu coupable de la prise d’otage de B.S. et de R.R., un homme et une femme d’origine indienne, constituée par l’arrestation, la détention ou l’enlèvement de personnes pour répondre de l’exécution d’un ordre ou d’une condition, tel que préparer ou faciliter l’exécution d’un crime ou d’un délit, favoriser la fuite, l’évasion, obtenir la libération ou assurer l’impunité des auteurs ou des complices d’un crime ou d’un délit. Ces faits avaient pour circonstances aggravantes que les otages avaient été soumis à la torture et que ces faits leur avaient causé une incapacité permanente physique ou psychique.
Il ressort de l’acte d’accusation notamment les éléments suivants
:
Les deux victimes R.R. et B.S. relatèrent avoir été enlevés sous le prétexte de bénéficier d’un transit vers le Royaume-Uni où elles souhaitaient se rendre. Les victimes furent sommées de payer chacune 25
000 EUR pour leur libération et de contacter leurs connaissances au Royaume-Uni pour obtenir la rançon. Entretemps, elles furent battues et torturées à des heures régulières aux moyens d’une ceinture en cuir, d’un bâton en bois, de bombes de déodorants pour causer des brûlures en allumant le gaz, d’un sac en plastique noué autour de la tête pour produire une sensation de suffocation et d’un fil électrique.
Le 29 juillet 2006, les enquêteurs localisèrent un des ravisseurs. A
l’adresse indiquée, ils trouvèrent le requérant qui était en possession de deux documents d’identité à deux noms différents et de documents concernant un procès qui s’était déroulé contre lui aux Pays-Bas pour traite d’êtres humains.
Selon le récit des deux victimes, le requérant les battait tous les jours avec un bâton et un fil électrique. Il leur avait mis également un mouchoir en bouche, un sac en plastique sur leur tête et l’avait serré au point de provoquer une sensation de suffocation et qu’il les battait sur tout le corps, mais aussi dans leur estomac, sur leurs oreilles, leur nuque et leur dos. Les victimes relatèrent que le requérant était le principal collaborateur du premier accusé, F.R.
Lors de l’interrogatoire du premier accusé, F.R., celui-ci déclara avoir agi sur ordre du requérant. Celui-ci avoua lors de son interrogatoire qu’un jour, il avait battu les victimes à l’aide d’un fil électrique mais que le premier accusé était le principal tortionnaire. Lors de la confrontation avec les déclarations des victimes, le requérant déclara qu’il était désolé qu’une des victimes n’était pas morte lorsque le premier accusé l’avait violée à l’aide d’un bâton de bois. Il avoua également avoir demandé aux victimes quel instrument de torture ils voulaient comme «
petit-déjeuner
» et qu’il les avait par la suite battu avec une telle force que son arme de frappe se cassa. Il avoua par ailleurs avoir acheté avec un autre co-accusé la voiture permettant de transporter les otages. Le troisième accusé, M.M., déclara avoir eu l’impression que le requérant était l’organisateur des faits. Le quatrième accusé confirma les déclarations des victimes concernant les coups et la torture et la circonstance que le requérant et le premier accusé en étaient les principaux auteurs. Le cinquième accusé confirma ces dires.
Devant la cour d’assises, le jury fut appelé à répondre à des questions similaires pour chaque accusé. Les réponses données par le jury varièrent selon le degré d’implication de chaque accusé. Les six questions et leurs réponses concernant le requérant se lisèrent comme suit
:
[Traduction par le greffe]
«
Question 7
: Fait principal
Est-ce que le second accusé,
Khaledian
Hiwa, ici présent, est coupable du fait d’avoir, à Anvers, du 23 juillet 2006 au 29 juillet 2006
;
Soit pour avoir exécuté l’infraction ou avoir coopéré directement à son exécution
;
Soit pour avoir, par un fait quelconque, prêté pour son exécution une aide telle que sans son assistance l’infraction n’eût pu être commise
;
S’être rendu coupable de la prise d’otage de R.R., née en Inde le 31 mars 1977, constituée par l’arrestation, la détention ou l’enlèvement de personnes pour répondre de l’exécution d’un ordre ou d’une condition, tel que préparer ou faciliter l’exécution d’un crime ou d’un délit, favoriser la fuite, l’évasion, obtenir la libération ou assurer l’impunité des auteurs ou des complices d’un crime ou d’un délit
?
Réponse
: OUI
Question 8
: Circonstance aggravante
Est-ce que la prise d’otage décrite à la sixième question fut commise avec la circonstance que R.R., née en Inde le 31 mars 1977, fut soumise à la torture
?
Réponse
: OUI
Question 9
: Circonstance aggravante
Est-ce que la prise d’otage décrite à la sixième question fut commise avec la circonstance que l’arrestation, la détention ou l’enlèvement de R.R., née en Inde le 31
mars 1977, a causé une incapacité permanente physique ou psychique
?
Réponse
: NON
Question 10
: Fait principal
Est-ce que le second accusé,
Khaledian
Hiwa, ici présent, est coupable du fait d’avoir, à Anvers, du 23 juillet 2006 au 29 juillet 2006
;
Soit pour avoir exécuté l’infraction ou avoir coopéré directement à son exécution
;
Soit pour avoir, par un fait quelconque, prêté pour son exécution une aide telle que sans son assistance l’infraction n’eût pu être commise
;
S’être rendu coupable de la prise d’otage de B.S., né en Inde le 6 décembre 1977, constituée par l’arrestation, la détention ou l’enlèvement de personnes pour répondre de l’exécution d’un ordre ou d’une condition, tel que préparer ou faciliter l’exécution d’un crime ou d’un délit, favoriser la fuite, l’évasion, obtenir la libération ou assurer l’impunité des auteurs ou des complices d’un crime ou d’un délit
?
Réponse
: OUI
Question 11
: Circonstance aggravante
Est-ce que la prise d’otage décrite à la sixième question fut commise avec la circonstance que B.S., né en Inde le 6 décembre 1977, fut soumis à la torture
?
Réponse
: OUI
Question 12
: Circonstance aggravante
Est-ce que la prise d’otage décrite à la sixième question fut commise avec la circonstance que l’arrestation, la détention ou l’enlèvement de B.S., né en Inde le 6
décembre 1977, a causé une incapacité permanente physique ou psychique
?
Réponse
: NON
».
Le 26 novembre 2008, la cour d’assises d’Anvers reprit le verdict de culpabilité prononcé par le jury et condamna le requérant à la réclusion pour une durée de vingt-cinq ans. Pour la fixation de la peine, la cour tint compte de l’atrocité des faits, en ce que les victimes furent battues et torturées, qu’elles furent battues sur la plante des pieds, que des brûlures furent causées, que la mort par submersion et par asphyxie fut simulée et qu’une des deux victimes fut violée à l’aide d’un bâton. La cour constata que les auteurs n’avaient aucun respect pour la valeur humaine et l’intégrité physique de leur prochain. La cour nota également que les faits laissaient transparaître un état d’esprit dangereux et criminel. Elle tint étalement compte d’une circonstance atténuante, en ce que le requérant n’avait dans son casier judiciaire qu’une violation de la loi sur l’interdiction du port d’armes. Finalement, la cour remarqua qu’il ressortait de l’acte d’accusation le rôle décisif du requérant ainsi que sa grande influence sur les coaccusés.
Le 10 mars 2009, la Cour de cassation rejeta le pourvoi au motif notamment que la circonstance que le jury avait répondu aux questions sans motivation ultérieure ne constituait pas en soi une violation de l’article
6
§
1 de la Convention. La Cour souligna également que la composition du jury et la procédure devant la cour d’assises offraient toujours des garanties suffisantes contre l’arbitraire.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Le droit et la pratique internes pertinents, y compris les développements récents, sont décrits dans l’affaire
Taxquet c. Belgique
[GC], n
o
926/05, §§
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint du manque de motivation de l’arrêt de la cour d’assises et de l’individualisation insuffisante des questions posées au jury. Le requérant se réfère à la jurisprudence de la Cour telle qu’énoncée dans les arrêts
Goktepe c.
Belgique
(n
o
50372/99, 2 juin 2005) et
Taxquet c. Belgique
(n
o
926/05, 13
janvier 2009).
Le droit du requérant à un procès équitable, garanti par l’article 6 § 1 de la Convention, a-t-il été respecté en l’espèce, compte tenu du fait que l’arrêt de la cour d’assises qui l’a condamné ne comportait pas de motifs (
Taxquet c. Belgique
[GC] (n
o
?