CtEDO 30.05.2012 Auto

R.M. c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
30.05.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
R.M. c. BULGARIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a patra Cerere nr. 78481/11 R.M. împotriva Bulgariei introdusă la 9 decembrie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ recurenta s-a născut în 1976 și este rezidentă în Sofia. Circumstanțele din speță la momentul faptelor relevante, reclamanta avea 17 ani. S-a dus să-și viziteze bunicii în satul Altimir, comuna Byala Slatina. În dimineața zilei de 1 dimineața În august 1994, când a ieșit din clubul de noapte al satului, a fost abordat de un tânăr pe nume R.G., care l-a luat cu forța la el acasă. A fost violată de R.G. și de alți doi tineri, L.M. și B.P. Recurenta a depus plângere în aceeași zi. În perioada august 1994-februarie 2000, investigatorul i-a interogat pe cei trei suspecți și pe câțiva martori și a ordonat două expertize criminalistice. La 29 mai 2000, el a trimis cazul procurorului cu recomandarea de a-l pronunța în judecată pe R.G., L.M. și B.P. La 27 iunie 2000, procurorul districtual a trimis dosarul la investigator pentru o anchetă suplimentară, iar anchetatorul a fost sfătuit să efectueze o a doua interogare a reclamantei și să adune dovezi suplimentare cu privire la posibilitatea ca aceasta să fi fost obligată să facă sex cu cei trei tineri. Recurenta a fost interogată la 30 noiembrie 2004, iar dosarul anchetei a fost trimis Parchetului de District la data de 23 februarie și 6 iunie 2005, procurorul districtual a trimis dosarul la investigator pentru detalii suplimentare de investigație. Prin două ordonanțe consecutive din 8 august 2005 și din 13 martie 2006, Parchetul de District a decis să pună capăt urmăririi penale împotriva R.G., L.M. și B.P. pe motiv că nu există suficiente dovezi că reclamanta a fost obligată să aibă raporturi sexuale cu suspecții. Cele două ordonanțe au fost anulate de Tribunalul Districtual Byala Slatina la cererea recurentei. La 2 iulie 2007, procurorul districtual a emis un act de acuzare și a retrimis R.G., L.M. și B.P. în fața Tribunalului Districtual Byala Slatina. Cele patru ședințe ale Tribunalului Districtual dintre 28 noiembrie 2007 și 2 iulie 2008 au fost amânate din cauza lipsei acuzatelor și a apărătorilor acestora. La 12 ianuarie 2009, tribunalul de district a constatat un număr de acte comise în etapa de instrumentare preliminară și a trimis dosarul la Parchet pentru o investigație suplimentară. La 6 martie 2009, un nou act de acuzare a fost pronunțat de către Parchet și cei trei suspecți au fost retrimiși la judecată în fața Tribunalului de District. La 19 octombrie 2009, tribunalul de district a constatat că termenul de prescripție absolută pentru acuzații L.M. și B.P. a expirat și a pus capăt urmăririi penale împotriva acestora. La 14 decembrie 2009, recurenta a fost constituită ca pârâtă privată. Tribunalul și-a respins cererea de a constitui o parte civilă la procedură. Prin hotărârea din 19 mai 2011, Tribunalul de District l-a recunoscut pe R.G. vinovat de violarea recurentei și l-a condamnat la doi ani de închisoare. La 12 octombrie 2011, Tribunalul Regional din Vratsa a decis să suspende executarea pedepsei cu închisoarea de doi ani. Recurenta a arătat că integritatea sa fizică, durata îndelungată și durata urmăririi penale împotriva agresorilor săi au avut un impact negativ major asupra vieții sale private și emoționale: aceasta suferă în special de tulburări depresive, adesea se gândește la sinucidere și la viața în izolare socială. Dreptul intern relevant privind căile de atac disponibile pentru remedierea întârzierilor procedurilor penale a fost rezumat în hotărârea Dimitrov și Hamanov c. Bulgaria, nr. 48059/06 și 2708/09, §§ 33-49, 10 mai 2011. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, recurenta se plânge de durata excesivă și de eficacitatea procedurilor penale împotriva persoanelor care au fost violate. Întrebările CU PRIVIRE LA ânțelegeria statului și-a respectat obligaia pozitivă care decurge din art. 3 din Convenie de a proteja reclamanta de tratamentele inumane sau degradante aplicate de particulari (a se vedea Labita c. Italia [GC], nr 26772/95, § 131, CEDH 2000-IV M.C. c. Bulgaria 39272/98, § 153, CEDO 2003 XII) A fost încălcat dreptul recurentei la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 din Convenție? ? În special, urmărirea penală a presupusilor agresori ai recurentei a fost suficient de eficientă în ceea ce privește art. 8 din Convenție (a se vedea M.C. c. Bulgaria 39272/98, § 153, CEDO 2003 XII) În conformitate cu art. 13 din Convenție, reclamanta avea la dispoziție acțiuni interne efective prin care ar fi putut formula obiecții de necunoaștere a articolelor 3 și 8 din Convenție? ?În special, dreptul intern îi permitea să accelereze urmărirea penală în cazul respectiv sau să obțină compensații pentru prejudiciul suferit ca urmare a întârzierilor în procedurile penale

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă