Rezoluția CM/ResDH(2012)82 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Khider împotriva Franței (Recherche n 39364/05, Hotărârea din 9 iulie 2009, definitivă la 9 octombrie 2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcările constatate Curtea a statuat că măsurile luate în timpul detenției reclamantului (transferări repetate ale statelor membre, plasarea în regim de izolare pe termen lung și săpături corporale integrale regulate) s-au dovedit, prin efectul lor combinat și repetitiv, într-un tratament inuman și degradant (violarea articolului 3) ; Curtea a constatat, de asemenea, absența unei căi de atac efective pentru a-și exprima obiecțiile cu privire la măsurile de transfer și la săpăturile integrale (încălcarea articolului 13 coroborat cu art. 3) care reamintește obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică,
pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum ; și măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de activitate furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012) 501F) ; Observând, în ceea ce privește măsurile de evitare a unei încălcări similare a articolului 3, că măsurile luate în ceea ce privește chestiunea săpăturilor au fost examinate în cadrul cauzei Frerot c. Franța (n 70204/01) și notând măsurile, în special actele cu putere de lege și normele administrative, adoptate privind transferurile și măsurile de izolare Observând, de asemenea, cu satisfacție existența unor căi de atac efective împotriva săpăturilor și a măsurilor de transfer în sine,
asigurându-se că toate măsurile impuse prin art. 46§1 au fost adoptate DECURSE că: el și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE de la: . Khider împotriva Franței (n 739364/05) Hotărârea din 9 iulie 2009, care a devenit definitivă la 9 octombrie 2009, Bilanțul de acțiune al guvernului francez Recurentul, deținut în cadrul urmăririi penale împotriva sa pentru fapte de jaf în bandă organizată cu armă, sechestrarea persoanelor cu eliberare voluntară înainte de a șaptea zi, tentativă de omor asupra unui funcționar al administrației 3 (interdicția tratamentelor inumane sau degradante) și 13 (dreptul la o cale de atac eficientă) din Convenție și se plângea de condițiile sale de detenție și de măsurile de securitate care i-au fost impuse ca fiind deosebit de menționate Curtea a ajuns la concluzia că aceste transferuri, astfel de plasamente în regim de izolare și săpături corporale integrale, prin efectul lor combinat și repetitiv, au fost efectuate într-un tratament inuman și degradant în sensul articolului (3) De asemenea, Comisia a ajuns la concluzia încălcării articolului 13 din cauza absenței unei căi de atac eficiente care i-ar fi permis să se plângă de măsurile de transfer și de percheziție corporală.
Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile Curtea a alocat reclamantului o satisfacție echitabilă în valoare de 12 000 EUR. Suma de 12 195,21 EUR în cadrul principalului creanței și dobânzilor moratorii a fost plătită la 14 mai 2010. În plus, a fost publicat pe site-ul internet al Curții de Casație (Observatorul dreptului european nr. , martie 2010). De asemenea, acesta a făcut obiectul mai multor comentarii în revistele juridice (a se vedea în special: Dalloz 2009, 2462 ; ADJDA din 17 mai 2010 ; RFDA 14 mai 2010 și 29 noiembrie 2010 ; AJ penal 2009. 372). Cu privire la alte măsuri generale Săpăturile, transferurile și măsurile de izolare (violarea articolului 3 litera (a) Săpăturile sunt abordate în cauza Frerot.
(b) Transferurile În hotărârea sa, Curtea, fără a pune sub semnul întrebării convenționalitatea transferurilor repetate de deținuți (a se vedea, de asemenea, Hotărârea Payet/Franța, 20 ianuarie 2011, § 62 și următoarele), a considerat că aceste transferări n Astfel, s-au asigurat măsuri adecvate de difuzare și publicare a hotărârii pentru a face cunoscut personalului penitenciar necesitatea de a asigura un echilibru corect între nevoile de securitate și bunăstarea deținuților. Se precizează, de asemenea, că deciziile de schimbare a domeniului de aplicare între instituții de aceeași natură care pun în discuție libertățile și drepturile fundamentale ale deținuților (deținute de un stat membru, 340313, 15 iulie 2010) și rotirile de securitate mai precise (de exemplu, nr. 306432, 14 decembrie 2007 precum și nr. TA Paris, 0808583, 11 iunie 2010, Payet) sunt supuse controlului instanței administrative.
În plus, se precizează că, în cazul în care circulara din 16 august 2007 (care a abrogat nota de serviciu a Ministerului Justiției din 20 octombrie 2003 privind gestionarea celor mai periculoși deținuți în casele de judecată) face trimitere la o nouă instrucțiune referitoare la repertoriul deținuților care au fost raportați în mod special, aceasta, adoptată la 18 decembrie 2007 privind repertoriul deținuți care au fost raportați în mod special (JUSK07040099C), nu constituie un regim de rotație de securitate. Se aplică legislația comună. Schimbările de funcționare la care sunt supuși deținuții deosebit de raportați sunt rezultatul fie al traducerilor judiciare (înmânate de autoritățile judiciare în temeiul art. D. 57 din Codul de procedură penală) sau decizii individuale luate de ministrul de justiție, de la caz la caz, cu acordul magistraților în cauză, dacă este vorba despre inculpați.
Prin aplicarea dispozițiilor art. D. 82 din Codul de procedură penală, transferul poate interveni numai în cazul în care evoluția situației de la … art. 57-7-63 din Codul de procedură penală prevede că deținuții care fac obiectul unor măsuri de izolare trebuie să fie consultați de un medic cel puțin de două ori pe săptămână și atât de des ca acesta din urmă consideră că este necesar.
În cazul în care administrarea nu este legată de avizul medical, circulara din 14 aprilie 2011 privind plasarea la izolare a persoanelor deținute reamintește totuși că trebuie să țină seama de aceasta și să caute soluții posibile de amenajare a măsurii în cazul în care măsura este rezervată impactului măsurii asupra sănătății persoanei vizate Această circulară pune accentul, de asemenea, pe garanțiile procedurale referitoare la decizia de plasare la sol la inițiativa autorităților și impune o vigilență deosebită a șefilor instituției și directorului interregional, ținând seama de efectele negative ale unei izolări prelungite. De asemenea, trebuie remarcat faptul că orice decizie care impune un regim specific de detenție poate face obiectul unei acțiuni în exces în fața instanței administrative (jurisdicția administrativă, nr 306432, 14 decembrie 2007). Problema căii de atac împotriva măsurilor de săpături este abordată în cadrul hotărârii Frérot.
Măsurile de transfer pot face obiectul unei căi de atac în fața instanței administrative. Astfel cum Curtea a arătat ea însăși în hotărârea sa (§ 143), decizia care supune un deținuți unui regim de securitate (rotație de securitate) este susceptibilă să dea curs unei căi de atac pentru excesul de putere (jumătate de stat, 306432, 14 decembrie 2007). Același lucru este valabil și în cazul deciziilor de schimbare a locului de muncă al unei case centrale, care are loc pentru culpă, într-o casă de detenție (jumătăți, nr 290730, 14 decembrie 2007) și al deciziilor privind schimbarea locului de muncă între instituții de aceeași natură care pun în discuție libertățile și drepturile fundamentale ale deținuților (deținutelor, 340313, 15 iulie 2010). Guvernul consideră, având în vedere toate măsurile descrise mai jos, că hotărârea în cauză a fost executată.
[1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 iunie 2012 cu ocazia celei de-a 1144-a reuniuni a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2012)82 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Khider contre France (Requête n o 39364/05, arrêt du 9 juillet 2009, définitif le 9 octobre 2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et les violations constatées ; Rappelant que la Cour a jugé que les mesures qui avaient été prises durant la détention du requérant (transfèrements répétés d’établissements pénitentiaires, placement en régime d’isolement à long terme et fouilles corporelles intégrales régulières) s’analysaient, par leur effet combiné et répétitif, en un traitement inhumain et dégradant (violation de l’article 3) ; que la Cour a également constaté l’absence de recours effectif pour faire valoir ses griefs relatifs aux mesures de transfèrements et aux fouilles intégrales (violation de l’article 13 combiné avec l’article 3) ; Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention,
de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnés ; Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document DH-DD(2012)501F ) ; Notant, s’agissant des mesures destinées à éviter une violation semblable de l’article 3, que les mesures prises concernant la question des fouilles ont été examinées dans le cadre de l’affaire Frérot c. France (n o 70204/01), et notant les mesures, en particulier législatives et réglementaires, adoptées concernant les transfèrements et les mesures d’isolement ; Notant également avec satisfaction l’existence de recours effectifs contre les fouilles et les mesures de transfèrements ;
S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46§1 ont été adoptées ; DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et DECIDE d’en clore l’examen.
Khider contre France (n o 739364/05) Arrêt du 9 juillet 2009 devenu définitif le 9 octobre 2009 Bilan d’action du gouvernement français Le requérant, détenu dans le cadre de poursuites à son encontre pour des faits de vol en bande organisée avec arme, séquestration de personnes avec libération volontaire avant le septième jour, tentative d’homicide sur un fonctionnaire de l’administration pénitentiaire, association de malfaiteurs et concours à tentative d’évasion, invoquait notamment les articles 3 (interdiction des traitements inhumains ou dégradants) et 13 (droit à un recours effectif) de la Convention et se plaignait de ses conditions de détention et des mesures de sécurité qui lui avaient été imposées en tant que « détenu particulièrement signalé », notamment des transfèrements multiples, des séjours prolongés à l’isolement et des fouilles corporelles systématiques.
La Cour a conclu que ces transfèrements, ces placements en régime d’isolement et ces fouilles corporelles intégrales, par leur effet combiné et répétitif, s’analysait en un traitement inhumain et dégradant au sens de l’article 3. Elle a également conclu à la violation de l’article 13 en raison de l’absence d’un recours effectif qui lui aurait permis de se plaindre des mesures de transfèrements et de fouilles corporelles. I. Mesures de caractère individuel 1. Le paiement de la satisfaction équitable La Cour a alloué au requérant une satisfaction équitable d’un montant de 12 000 euros. La somme de 12 195,21 € au titre du principal de la créance et des intérêts moratoires a été payée le 14 mai 2010. 2. Les autres mesures éventuelles Le requérant a été libéré au cours du mois d’août 2009. II.
Mesures de caractère général 1. Sur la diffusion L’arrêt, transmis au ministère de la justice, a été largement diffusé par la Direction de l’administration pénitentiaire par voie électronique, à travers son Bulletin de l’action juridique et du droit pénitentiaire n o 17 (novembre 2009). Il a par ailleurs été publié sur le site internet de la Cour de cassation (Observatoire du droit européen n o 3 o , mars avril 2010). Il a en outre fait l’objet de nombreux commentaires dans les revues juridiques (voir notamment : Dalloz 2009, 2462 ; ADJDA du 17 mai 2010 ; RFDA 14 mai 2010 et 29 novembre 2010 ; AJ pénal 2009. 372). 2. Sur les autres mesures générales Les fouilles, les transfèrements et les mesures d’isolement (violation de l’article 3 ) a) Les fouilles Cette question est traitée dans le cadre de l’affaire Frérot.
b) Les transfèrements Dans son arrêt, la Cour, sans remettre en cause la conventionnalité des transfèrements répétés de détenus (cf également l’arrêt Payet contre France, 20 janvier 2011, § 62 et suivants), a considéré que ces transfèrements n’apparaissaient plus justifiés au fil du temps par des impératifs de sécurité. Des mesures de diffusion et de publication appropriées de l’arrêt ont ainsi été assurées afin de faire connaître au personnel pénitentiaire la nécessité d’assurer un juste équilibre entre les nécessités de la sécurité et le bien être du détenu. Il est également précisé que les décisions de changement d’affectation entre établissements de même nature mettant en cause des libertés et des droits fondamentaux des détenus (Conseil d’Etat, N o 340313, 15 juillet 2010) et les rotations de sécurité plus précisément (Conseil d’Etat n o 306432, 14 décembre 2007 – TA Paris, 0808583, 11 juin 2010, Payet) sont soumises au contrôle du juge administratif.
Au demeurant, il est précisé que si la circulaire du 16 août 2007 (qui a abrogé la note de service du Ministère de la Justice du 20 octobre 2003 relative à la gestion des détenus les plus dangereux incarcérés dans les maisons d’arrêt) renvoie à une nouvelle instruction relative au répertoire des détenus particulièrement signalés, celle-ci, adoptée le 18 décembre 2007 relative au répertoire des détenus particulièrement signalés (JUSK07040099C), n’institue pas de régime de rotation de sécurité. C’est le droit commun qui est applicable. Les changements d’affectation auxquels les détenus particulièrement signalés sont soumis résultent soit de translations judiciaires (ordonnées par l’autorité judiciaire sur le fondement de l’article D. 57 du code de procédure pénale) ou de décisions individuelles prises au cas par cas par le Ministre de la justice avec l’accord des magistrats concernés s’il s’agit de prévenus.
Par application des dispositions de l’article D. 82 du code de procédure pénale, le transfèrement ne peut intervenir que si l’évolution de la situation de l’intéressé justifie une nouvelle appréciation quant à son affectation. c) Les mesures d’isolement Les mesures d’isolement ont été révisées par le décret n o 2010-1634 du 23 décembre 2010 précité. L’article 57-7-63 du code de procédure pénale impose que les détenus qui font l’objet de mesures d’isolement soient vues par un médecin au moins deux fois par semaine et aussi souvent que ce dernier l’estime nécessaire.
Si l’administration n’est pas liée par l’avis médical, la circulaire du 14 avril 2011 relative au placement à l’isolement des personnes détenues rappelle « qu’elle doit cependant en tenir compte et rechercher d’éventuelles solutions d’aménagement de la mesure lorsque celui-ci est réservé sur l’impact de la mesure sur la santé de la personne concernée ». Cette circulaire met également l’accent sur les garanties procédurales entourant la décision de placement à l’isolement à l’initiative des autorités et impose aux chefs d’établissement et au directeur interrégional une vigilance particulière compte tenu des effets néfastes d’un isolement prolongé.
Il convient également de noter que toute décision qui impose un régime de détention spécifique est susceptible de faire l’objet d’un recours en excès de pouvoir devant la juridiction administrative (Conseil d’Etat, n o 306432, 14 décembre 2007). Les recours effectifs contre les fouilles et les mesures de transfèrements La question du recours contre les mesures de fouilles est traitée dans le cadre de l’arrêt Frérot. Les mesures de transfèrements peuvent faire l’objet de recours devant la juridiction administrative.
Ainsi que la Cour l’a elle-même relevé dans son arrêt (§ 143), la décision qui soumet un détenu à un régime de sécurité (rotation de sécurité) est susceptible d’un recours pour excès de pouvoir (Conseil d’Etat, n o 306432, 14 décembre 2007). Il en va d’ailleurs de même des décisions de changement d’affectation d’une maison centrale, établissement pour peines, à une maison d’arrêt (Conseil d’Etat, n o 290730, 14 décembre 2007) et des décisions de changement d’affectation entre établissements de même nature mettant en cause des libertés et des droits fondamentaux des détenus (Conseil d’Etat, n o 340313, 15 juillet 2010). Le Gouvernement considère, au vu de l’ensemble des mesures décrites ci-dessous, que l’arrêt en cause a été exécuté.
[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 6 juin 2012 lors de la 1144e réunion des Délégués des Ministres.