AFFAIRE BLANDEAU CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2012)79 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Blandeau împotriva Franței (Recherche n 9090/06, Hotărârea din 10 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată (a se vedea documentul DH-DD(2012) 495F) ; reamintind obligația statului pârât în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in intergrom ; și măsuri generale pentru prevenirea unor încălcări similare ; invitând guvernul de la național pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești și notarea faptului că: nu a fost acordată nicio satisfacție echitabilă în prezenta cauză (a se vedea documentul DH-DD(2012) 495F) ; având în vedere faptul că au fost adoptate toate măsurile impuse prin art. 46§1 DECLAMENTUL CHILLEI și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în această cauză și DECIDE d În cazul în care se constată că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, aceasta nu poate fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. În 2004, aceaceasta a fost văzută refuzând acordarea unui ajutor juridic pentru trei acțiuni separate introduse în fața acestei instanțe împotriva a trei hotărâri ale Curții Administrative de Bordeaux privind cariera sa de funcționar (solicitări în anulare a unui avertisment, a unui rating și a unei hotărâri care refuza acordarea unui concediu). Acțiunea sa - unică, dar care vizează cele trei decizii de respingere a cererilor sale de asistență juridică, deoarece faptele cauzei se referă la aceeași administrație Numai una dintre aceste ordonanțe a fost notificată recurentei în termen de o lună de care dispunea pentru a putea numi, dacă este cazul, un avocat pentru a continua procedura. Cele trei acțiuni ale reclamantei au fost în cele din urmă declarate neacceptate pe motiv că nu a continuat procedura prin desemnarea unui avocat în acest termen (jurisdicția fiind obligatorie în fața Consiliului de Stat). Curtea Europeană a statuat că nu putea specula asupra a ceea ce ar fi fost reacția recurentei dacă ar fi primit în timp util notificarea celorlalte două decizii de respingere a cererilor sale de asistență judiciară. Cu toate acestea, Comisia a considerat că singura omisiune a Secretariatului secțiunii din litigiul Consiliului de a le notifica recurentei a atins în substanța sa dreptul de acces la o instanță a reclamantei. I. Măsuri individuale Plata satisfacției juste nu a fost atribuită de către Curte recurentei. Celelalte măsuri posibile În hotărârea sa, Curtea a indicat că: "nu ar putea specula cu privire la rezultatul la care procedurile incriminate ar fi dus dacă ar fi respectat convenția Prin urmare, Comisia a respins cererea de despăgubire pentru prejudiciul material formulat de reclamantă. Guvernul francez consideră că, în conformitate cu Convenția, în special art. 6, redeschiderea procedurilor de recurs nu este posibilă. în această cauză, având în vedere efectele juridice ale hotărârilor judecătorești naționale și necesitatea respectării principiului securității juridice a celorlalte părți la proces. În ceea ce privește problema unei eventuale pierderi de șanse pentru reclamantă, consideră că, având în vedere raționamentul Curții cu privire la fond și în sprijinul Decizia sa privind satisfacția echitabilă, precum și circumstanțele specifice ale cauzei, recurenta nu pare să fi suferit consecințe ale încălcărilor constatate care nu ar fi fost compensate prin acordarea unei satisfacții echitabile. Prin urmare, nici o măsură individuală nu este necesară. II. Măsuri generale privind difuzarea Ar trebui remarcat faptul că autoritățile franceze publică în mod sistematic hotărârile Curții Europene și le difuzează autorităților în cauză. Această hotărâre a fost astfel comunicată președintelui Secțiunii Contenciosului Consiliului de Stat, la care se referă biroul de asistență judiciară. Acesta a fost, de asemenea, integrat în veghea juridică realizată de centrul de documentare al Consiliului de Stat în luna septembrie 2009, și ulterior, difuzat pe lângă întreaga instanță administrativă. Despre alte măsuri generale În măsura în care încălcarea constatată în această cauză este legată de circumstanțele speciale din speță, difuzarea hotărârii astfel pronunțată va permite să se evite orice încălcare similară. Prin urmare, guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură suplimentară. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 iunie 2012 în cadrul celei de a 1144-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)79

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Blandeau contre France

(Requête n

o

9090/06, arrêt du 10 juillet 2008, définitif le 1 décembre 2008)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée (voir document

DH-DD(2012)495F

) ;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences,

dans la mesure du possible par

restitutio in intergrum

; et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnés

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt et notant qu’aucune satisfaction équitable n’a été octroyée par la Cour dans la présente affaire (voir document

DH-DD(2012)495F

) ;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46§1 ont été adoptées

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Blandeau contre France (n

o

9090/06)

Arrêt du 10 juillet 2008 devenu définitif le 1

er

décembre 2008

Bilan d’action du gouvernement français

L’affaire concerne une entrave disproportionnée au droit d’accès de la requérante au Conseil d’Etat (violation de l’article 6§1). En 2004, elle s’était vue refuser l’octroi d’une aide juridictionnelle pour trois recours distincts introduits devant cette juridiction contre trois arrêts de la Cour administrative de Bordeaux concernant sa carrière de fonctionnaire (requêtes en annulation d’un avertissement, d’une notation et d’une décision refusant de lui accorder un congé). Son recours - unique, mais visant les trois décisions de rejet de ses demandes d’aide juridictionnelle, car les faits de la cause concernaient une même administration – fut rejeté par trois ordonnances distinctes, rendues en mars 2005. Une seule de ces ordonnances fut notifiée à la requérante dans le délai d’un mois dont elle disposait pour pouvoir, le cas échéant, nommer un avocat pour poursuivre la procédure. Les trois recours de la requérante furent finalement déclarés non admis au motif qu’elle n’avait pas poursuivi la procédure en désignant un avocat dans ce délai (le ministère d’avocat étant obligatoire devant le Conseil d’Etat).

La Cour européenne a jugé qu’elle ne pouvait pas spéculer sur ce qu’aurait été la réaction de la requérante si elle avait reçu notification en temps utile des deux autres décisions de rejet de ses demandes d’aide juridictionnelle. Elle a toutefois estimé que la seule omission du Secrétariat de la section du contentieux du Conseil d’Etat de les notifier à la requérante avaient atteint dans sa substance même le droit d’accès à un tribunal de la requérante.

I. Mesures de caractère individuel

1.

Le paiement de la satisfaction équitable

Aucune satisfaction équitable n’a été allouée par la Cour à la requérante.

2.

Les autres mesures éventuelles

Dans son arrêt, la Cour a indiqué qu’elle "

ne saurait spéculer sur le résultat auquel les procédures incriminées auraient abouti si elles avaient respecté la convention

." Elle a par conséquent rejeté la demande d’indemnisation au titre du préjudice matériel formulée par la requérante. Le gouvernement français estime que, conformément à la Convention et notamment son article 6, la réouverture

des procédures «

civiles

»

n’est pas envisageable

dans cette affaire compte tenu des effets juridiques produits par les décisions juridictionnelles nationales et du nécessaire respect du principe de la sécurité juridique des autres parties au procès.

Concernant la question d’une éventuelle perte de chance pour la requérante, il considère que, vu le raisonnement de la Cour sur le fond et à l’appui de

sa décision sur la satisfaction équitable, ainsi que les circonstances spécifiques de la cause, la requérante ne semble

pas avoir

subi de conséquences

des violations constatées qui n’auraient pas été compensées par l’octroi d’une satisfaction équitable. Par conséquent, aucune mesure individuelle additionnelle n’apparaît nécessaire.

II. Mesures de caractère général

1.

Sur la diffusion

Il convient de noter que les autorités françaises publient systématiquement les arrêts de la Cour européenne et les diffusent aux autorités concernées. Cet arrêt a ainsi été communiqué au Président de la Section du Contentieux du Conseil d’Etat, à laquelle est rattaché le bureau d’aide juridictionnelle. Il a également été intégré à la veille juridique réalisée par le centre de documentation du Conseil d’Etat au titre du mois de septembre 2009, et par suite, diffusé auprès de l’ensemble de la juridiction administrative.

2.

Sur les autres mesures générales

Dans la mesure où la violation constatée dans cette affaire est liée aux circonstances particulières de l’espèce, la diffusion de l’arrêt ainsi opérée permettra d’éviter toute violation similaire. Le gouvernement estime donc qu’aucune mesure supplémentaire n’est requise.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 6 juin 2012 lors de la 1144e réunion des Délégués des Ministres.