CtEDO 12.06.2012 Auto

TENDER c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
12.06.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TENDER c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 19806/06 Ovidiu Lucian TENDER împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 12 iunie 2012 într-o Cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 aprilie 2006, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, domnul Ovidiu Lucian Tender, este un resortisant român născut în 1956 și rezident în Timișoara. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Mateuț, avocat în Arad. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul este acționarul majoritar și președintele consiliului de administrație al societății Tender S.A., care controlează mai multe alte societăți în domeniul petrochimiei, al energiei, al construcțiilor industriale, al exploatării resurselor naturale, al agriculturii și al turismului. Societatea Tender S.A. întreținea relații comerciale în domeniul petrochimiei cu mai multe societăți comerciale aparținând unui om de afaceri, I.A. Începând din ianuarie 2005, Hotărârea pentru Crimă Organizată și Terorism a Parchetului din apropierea Înaltei Curți de Casație și Justiție a inițiat o anchetă privind activitățile societății Tender S.A. și ale partenerilor săi. Reclamantul și I.A. au fost suspectați că au acționat conform unui plan prestabilit pentru a provoca falimentul companiei Tender S.A. Carom. S.A., în scopul de a se lega ulterior. La 11 martie 2005, în temeiul Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională, Parchetul a închis comunicarea telefonică a persoanelor vizate de anchetă. La 24 mai 2005, Parchetul l-a pus sub acuzare pe reclamant pentru mai multe infracțiuni, inclusiv fraudă în bandă organizată, faliment și spălare de bani în legătură cu societatea Carom S.A. Mai multe alte persoane, inclusiv I.A., au fost, de asemenea, puse sub acuzare pentru aceleași fapte. La 19 august 2005, Parchetul a luat împotriva reclamantului o măsură de interzicere a părăsirii teritoriului în cursul procedurii. Această măsură a fost confirmată de instanțele interne. Un expert contabil, B.C., a fost desemnat să efectueze o auditare a conturilor societății Carom S.A. începând cu 22 decembrie 2005, expertul a comunicat de mai multe ori avocatului că reclamantul, per persoană interpusă, i-a oferit avantaje materiale în schimbul modificării concluziilor din partea instanței în favoarea reclamantului. 10. și la 7 februarie 2006, Parchetul a interceptat mai multe conversații telefonice între reclamant și un avocat în cursul cărora, potrivit Parchetului, au elaborat o strategie pentru a influența expertul. 11. printr-o ordonanță din 20 februarie 2006, Parchetul a ascultat conversațiile telefonice ale reclamantului. În temeiul articolului 91 din Codul de procedură penală, Parchetul a solicitat tribunalului departamental din București confirmarea ordonanței. La 21 februarie 2006, Tribunalul Valida la ordin. 12. La 23 februarie 2006, Parchetul a solicitat Serviciului Român de Informații să pună la dispoziție toate informațiile privind relațiile dintre reclamant, expert și avocat. Serviciul îi furnizează o listă cu apelurile telefonice efectuate între ei. 13. La 24 februarie 2006, o conversație într-un restaurant între expert și avocat a fost interceptată cu ajutorul dispozitivelor de interceptare. Plasarea și menținerea în detenție provizorie a reclamantului Detenția provizorie 14. La 24 februarie 2006, Parchetul a solicitat tribunalului departamental din București să înlocuiască măsura de interdicție de a părăsi teritoriul cu cea de arest provizoriu. Parchetul și-a întemeiat cererea pe gravitatea infracțiunilor reprovocate reclamantului, pe pericolul lor pentru ordinea publică și pe încercările pe care le-ar fi făcut pentru a influența expertul. 15. La 2 martie 2006 a avut loc în camera Consiliului, în prezența reclamantului, a avocaților săi și a Parchetului. 16. Prin hotărârea din 3 martie 2006, tribunalul a acceptat cererea. Considerând că există suficiente indicii ale vinovăției reclamantului și că eliberarea sa prezenta un pericol atunci când a încercat să deruleze procedura în mod corect, Tribunalul a dispus plasarea sa în detenție provizorie pentru o perioadă de 30 de zile. 17. Reclamantul a formulat un recurs, criticând temeinicia măsurii, precum și nerespectarea normelor de procedură. Prin hotărârea definitivă din 13 martie 2006, Curtea de apel de la București a respins recursul pe motiv că procedura fusese respectată, inclusiv în ceea ce privește normele de publicitate, și că măsura era justificată. Cererile reclamantului de a-l elibera 18. La 8 mai 2006, reclamantul a solicitat eliberarea sa în libertate, susținând că detenția era incompatibilă cu starea sa de sănătate și își reiterează criticile privind regularitatea și temeinicia arestării sale. 19. printr-o hotărâre din 5 iunie 2006, tribunalul departamental a acceptat cererea și a pronunțat repunerea în libertate imediată În timp ce ultima prelungire a detenției a expirat la 30 iunie 2006, el a considerat că normele privind publicitatea în instanță din 3 martie 2006 nu au fost respectate și că, în plus, nu a existat nici o vinovăție suficientă pentru a justifica privarea de libertate. Parchetul a formulat un recurs. 20. La data de 5 iunie 2006, Tribunalul a dispus din nou repunerea în libertate a instanței judecătorești. Observând că Codul de procedură penală nu conținea dispoziții specifice cu privire la caracterul executoriu al unei hotărâri de ridicare a detenției provizorii, instanța se pronunța într-o interpretare prin comparație cu anumite dispoziții similare și concluzionează că o astfel de hotărâre era executorie imediat în pofida introducerii unui recurs. 22. Recurentul a fost eliberat la 8 iunie 2006. 23. La 16 iunie 2006, instanța de apel a primit recursul la Parchet împotriva hotărârii din 5 iunie 2006 și a pronunțat această hotărâre pe motiv că instanța de departament a omis să se pronunțe cu privire la cererea principală a reclamantului, și anume ridicarea măsurii de detenție din cauza stării sale de sănătate. Prin urmare, instanța de apel a trimis dosarul Tribunalului departamental pentru o nouă examinare pe fond a cererii de eliberare. 24. În aceeași zi, reclamantul a fost reținut. 25. În lacul din 29 iunie 2006, reclamantul a renunțat la cererea sa de eliberare din motive medicale. 26. Examinând restul cererii, printr-o hotărâre din 5 iulie 2006, tribunalul a dispus eliberarea reclamantului pentru motivul că plasarea în detenție fusese decisă în camera Consiliului, contrar dispozițiilor Codului de procedură penală. Tribunalul a considerat că nulitatea acestei măsuri putea fi invocată pe parcursul întregii proceduri. În ceea ce privește caracterul executoriu al hotărârii, tribunalul departamental a interpretat încă o dată dispozițiile Codului de procedură penală și, spre deosebire de concluziile hotărârii din 8 iunie 2006, a considerat că ordinul de eliberare nu era executoriu decât după examinarea recursului la Parchet. La 7 august 2006, instanța de apel a examinat recursul la Parchet și a pronunțat sentința din 5 iulie 2006 din cauza autorității de lucru judecat din 13 martie 2006, care considerase că regulile de procedură cu ocazia detenției au fost respectate. Prelungirea detenției provizorii 28. La 30 martie, 12 și 28 aprilie, 29 și 31 mai și 28 iunie 2006, tribunalul departamental și tribunalul judecătoresc din București au prelungit detenția provizorie a reclamantului pentru perioade de maximum 30 de zile de fiecare dată. 29. La 26 iulie 2006, tribunalul departamental a examinat necesitatea de a prelungi reținerea provizorie, care se încheia la 30 iulie 2006 la miezul nopții. Reclamantul a solicitat o amânare pentru a-și pregăti apărarea. La data de 30 iulie 2006, avocații reclamantului au recuzat mai întâi reprezentantul Parchetului și apoi toți judecătorii Tribunalului. Aceste cereri, precum și alte excepții preliminare legate de procedură, au fost respinse. Printr-o hotărâre pronunțată în aceeași zi, tribunalul a respins cererea Parchetului de prelungire a detenției, considerând că motivele acestei măsuri nu mai erau valabile. 31. Parchetul a formulat un recurs și dosarul a fost transferat în instanță la București. 32. Recursul a fost examinat de instanță în aceeași zi, în ședință cu ușile închise, dar cu participarea reclamantului, a avocaților săi și a Parchetului. Unul dintre avocații reclamantului a fost: autorizația pentru public și pentru presa de acces în sală și apoi a recuzat toți judecătorii instanței de apel. Aceste cereri au fost respinse și președintele Curții i-a ordonat, de asemenea, unuia dintre avocații reclamantului să părăsească sala din cauza atitudinii sale față de membrii formațiunii de judecată. 33. printr-o hotărâre definitivă pronunțată, în conformitate cu procesul-verbal al instanței, la 30 iulie 2006, ora 23:00. 50, instanța de recurs a acceptat recursul și a prelungit detenția cu 30 de zile. Curtea de apel consideră că motivele care justificau detenția reieșeau, pe care recurentul le-a încercat de mai multe ori și că a fost necesar să dea noi probe. 34. Printr-un rechizitoriu din 24 august 2006, Parchetul l-a trimis pe reclamant și pe alte cinci persoane în fața tribunalului departamental din București al șefilor de escrocherie, a înființării unui grup de criminalitate organizată și spălare de bani. 35. La 26 august 2006, care deținea din oficiu legalitatea și temeinicia menținerii în detenție, Tribunalul a dispus eliberarea reclamantului pe motiv că normele privind publicitatea din 3 martie 2006 nu au fost respectate și că, în plus, nu a existat nicio vinovăție suficientă pentru a justifica privarea de libertate. 36. Parchetul a formulat un recurs care a fost examinat de instanță la data de 28. În august 2006, Curtea a pronunțat hotărârea instanței și, reexaminând oportunitatea menținerii în detenție, a considerat că procedura putea continua cu reclamantul în libertate, dar că nu trebuia să părăsească țara. Reclamantul a fost eliberat în aceeași zi. Interdicția de a călători în străinătate a fost ridicată de instanță la 5 februarie 2007. 37. Procedura este încă pendinte în primă instanță în fața tribunalului departamental. Condițiile de detenție și tratamentul medical al reclamantului 38. În cursul anului 2005 și la începutul anului 2006, reclamantul a fost spitalizat de mai multe ori pentru diferite boli, printre care hipertensiunea arterială și diabetul. El a fost sub tratament pentru aceste boli. 39. La cererea reclamantului care se plângea de o sănătate precară, Parchetul a ordonat, la 13 februarie 2006, realizarea unei expertize medico-legale la Institutul Național de Medicină Legală. 40. La 3 martie 2006, reclamantul a fost închis la casa de judecată a poliției. 41. La 17 martie 2006, Parchetul va recita cererea de competență. Reclamantul a fost prezentat comisiei de competență a Institutului la 22 martie 2006 pentru examene medicale interne și psihiatrice. Comisia a solicitat spitalizarea sa pentru investigații suplimentare. 42. În perioada 25 aprilie - 9 mai 2006, reclamantul a fost internat în spitalul de urgență al unui spital civil, unde medicii au menționat o dereglare a ritmului cardiac și o stare generală relativ La 10 mai 2006, reclamantul a fost examinat din nou de către un specialist în medicină internă din Comisia de Medicină Legală. 44. La 24 mai 2006, comisia și-a prezentat concluziile și a considerat că, în pofida patologiei severe, bolile reclamantului puteau fi tratate în închisoare cu condiția ca cerințele medicale să fie respectate cu strictețe. Astfel, dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală sunt formulate în art. 91L În cazul în care motivele pentru menținerea unei persoane în detenție provizorie au încetat, punerea în libertate trebuie să fie libertățită din oficiu sau la cererea persoanei în detenție provizorie (...) O măsură provizorie este revocată din oficiu în cazul în care a fost declarată necunoaștere a dispozițiilor legale. Persoana în detenție provizorie este eliberată imediat (...) art. 140 O măsură provizorie încetează de drept la sfârșitul perioadei pentru care a fost pronunțată, în cazul în care persoana vizată beneficiază de un refuz de judecată sau de o achitare. art. 140 La introducerea unui recurs nu suspendă executarea unei hotărâri prin care se dispune o măsură provizorie sau prin care se ajunge la încetarea de drept a acestei măsuri.art. 156 Prelungirea detenției provizorii este ordonată [de către o instanță] la propunerea motivată a procuraturii publice (...) art. 159 În cazul în care instanța dispune prelungirea detenției provizorii, aceasta nu poate depăși 30 de zile (...) Procurorul sau acuzatul pot introduce un recurs împotriva deciziei de care a decis cu privire la prelungirea duratei detenției provizorii (...) Tribunalul nu este suspensiv de execuție (...) 46. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 51/1991 referitoare la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71525/01, § 41 și următoarele., 26 aprilie 2007). GRIEFS 47. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat în timpul detenției provizorii de un tratament medical adecvat stării sale de sănătate. El a afirmat că medicul de la casa de curățenie ar fi refuzat să-l uimească, că familia sa ar fi fost împiedicată să îi furnizeze medicamente și că autoritățile penitenciare ar fi întârziat în mod nejustificat realizarea de expertiză medico-legale. 48. Pe teren la art. 5 din Convenție, reclamantul a declarat mai multe încălcări ale dreptului său la libertate și securitate. 49. De asemenea, susține că procurorul a invocat texte legislative abrogate și că nu a fost informat cu privire la motivele arestării sale și la acuzațiile aduse împotriva sa. Acesta afirmă că a fost reținut ilegal între 5 și 8 iunie 2006 și arestat din nou fără temei juridic la 16 iunie 2006. 50. Invocând art. 6 alineatul (1), 2 și 3 din Convenție, reclamantul susține că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil, public și de instanțe independente și imparțiale. 51. El susține că dreptul său la apărare a fost foarte necunoscut și că mass-mediarea excesivă a cauzei, întreținută de autoritățile interne, a adus atingere dreptului său de a fi prezumat nevinovat până când vinovăția sa este stabilită legal. 52. Reclamantul se plânge de ascultarea comunicărilor sale telefonice în temeiul legii nr. 51/1991 și consideră că aceasta este o încălcare nejustificată a dreptului său la respectarea vieții private și de familie, garantat prin art. 8 din convenție. ÎN În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră că este necesar să îl comunice guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Alte obiecțiuni 55. Pe lângă articolele 3, 5 și 6, reclamantul se plânge de lipsa unui tratament medical adecvat, subliniază mai multe încălcări ale dreptului său la libertate și securitate și susține că nu a beneficiat de un proces echitabil. 56. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de articolele Convenției. 57. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod evident greșit fondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în la .. unanimitate, amână examinarea de către reclamant a .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă