CtEDO 26.06.2012 Auto

AFFAIRE ZAHARIEVI c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
26.06.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Dommage matériel - réparation
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ZAHARIEVI c. BULGARIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA ZAHARIEVI c. BULGARIA (solicitarea nr. 22627/03) HOTĂRÂREA (satisfacție echitabilă) STRASBURG 26 iunie 2012 DEFINIF 26/09/2012 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Zaharievi c. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Lech Garlicki, președinte, David Thór Björgvinsson, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători, Pavlina Panova, judecător ad-hoc și de Fatoș Arac 22627/03) îndreptat împotriva Republicii Bulgaria și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dnii Kiril Grigorov Zahariev și Ventzeslav Grigorov Zahariev ( Judecătorul Zdravka Kalaydjieva, judecător ales în temeiul Bulgariei, fiind demască, la 30 ianuarie 2009, guvernul l-a desemnat pe domnul Pavlina Panova să se așeze în locul său în calitate de judecător ad-hoc [art. 26 alineatul (4) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul Cu r ii, astfel cum este aplicabil la momentul respectiv]. printr-o hotărâre din 2 iulie 2009 (adică la Tribunalul din acțiunea principală la În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamanții au solicitat o satisfacție echitabilă, în valoare de 6 018 000 de dolari americani (USD), adică aproximativ 4 634 000 de euro (EUR), pentru daune materiale, precum și 50 000 EUR fiecare pentru daune morale. Guvernul a contestat aceste pretenții. Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat o cerere și a invitat guvernul și reclamanții să prezinte în scris observațiile lor cu privire la această chestiune în termen de șase luni și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 50 și punctul 3 din plan). Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube ale p ă r ț ilor Argumente ale reclamanților cu privire la prejudiciul material și moral În observațiile prezentate în vederea prezentei examinări a cauzei de către Curte, reclamanții solicită un total de 1 081 446 BGN (aproximativ 552 975 EUR) pentru prejudiciul material suferit; ei consideră că metoda cea mai echitabilă de calcul al despăgubirii pentru prejudiciul material ar fi cea care ar ține seama de valoarea de piață a acțiunilor societății M. la data depunerii cererii lor de despăgubire, la 16 aprilie 1998. Această valoare ar fi aceeași cu valoarea vânzării de 55 % din acțiunile societății M. prin contractul de privatizare din 18 septembrie 1998. Reclamanții prezintă în sprijinul acestui contract, conform căruia 43 095 acțiuni din totalul acțiunilor 78 356 au fost vândute la prețul de 76,807 USD pe acțiune. Prin urmare, acestea încheie că ar trebui să se multiplice numărul de 2 788 de acțiuni acordate de prețul unitar al acțiunii indicat în contractul de privatizare, și anume 76,807 USD, pentru a obține suma de aproximativ 214 120 USD (aproximativ 386 701 BGN în funcție de cursul de schimb la data privatizării). Reclamanții explică faptul că această sumă ar trebui reținută ca bază a sumei care urmează să fie acordată în legătură cu prejudiciul material, la care s-ar adăuga dobânda moratorială. Considerând că data cea mai adecvată care trebuie luată în considerare pentru punctul de plecare al cumulului acestor dobânzi ar fi 16 aprilie 1998, adică momentul depunerii cererii de despăgubire la autoritățile naționale, reclamanții solicită suma globală de aproximativ 1 081 446 BGN (aproximativ 552 975 EUR) indicată mai sus (punctul 8 de mai sus). Pe de altă parte, părțile interesate nu prezintă o expertiză care să evalueze valoarea contabilă a acțiunilor societății C. 000 BGN (aproximativ 25 500 EUR) fiecare pentru prejudiciul moral suferit Guvernul 12. Guvernul consideră că aceste cereri sunt excesive. Acesta prezintă o expertiză conform căreia, în niciun moment în procedură, autoritățile administrative și judiciare competente nu au determinat numărul acțiunilor în funcție de valoarea lor de piață. ; aceasta este valoarea lor nominală sau contabilă care a fost reținută. El se referă la hotărârile Curții Administrative Supreme din 2 august 2002 și 24 ianuarie 2003 și susține că despăgubirea reclamanților a fost evaluată la 81 549 BGN (aproximativ 41 600 EUR) prin acordarea a 2 788 de acțiuni ale societății M., în funcție de valoarea contabilă a acțiunilor la data intrării în vigoare a Legii privind compensația din 1997. Această valoare a fost de 29,25 BGN (aproximativ 15 EUR) pe acțiune. 13. Guvernul arată că reclamanților li s-a acordat deja 2 788 de acțiuni ale societății C. 14. De asemenea, acesta prezintă un certificat al registrelor comerțului privind statutul actual al societății C., la 26 august 2011, potrivit informațiilor conținute în acest certificat, societatea C. deține un capital de 1 055 400 BGN decupat în 1 055 400 de acțiuni cu o valoare nominală de 1 BGN. Guvernul precizează că societatea C. este complet privatizată și, prin urmare, nu deține acțiuni. Acesta nu prezintă elemente care să permită identificarea valorii contabile a acțiunilor societății C. la data transferului celor 2 788 de acțiuni în numele reclamanților, fie la 1 decembrie 2003, fie la o dată mai recentă. 15. În cele din urmă, guvernul adaugă că, în aprecierea cererilor reclamanților pentru satisfacția echitabilă, trebuie să se țină seama de reforma monetară din iulie 1999 ca urmare a căreia 1 000 de levs (BGL) corespund acum cu 1 BGN. Curtea reamintește că o hotărâre în care se constată o încălcare antrenează pentru statul membru în cauză obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI și Katsaros c. Grecia (satisfacție echitabilă), n 51473/99, § 17, 13 noiembrie 2003). 17. În principiu, statele sunt libere să aleagă mijloacele pe care le vor folosi pentru a se conforma unei hotărâri în constatarea unei încălcări. Această putere de apreciere în ceea ce privește modalitățile de executare a unei hotărâri traduce libertatea de alegere cu care este însoțită obligația primordială impusă de Convenție statelor contractante : asigurarea respectării drepturilor și libertăților garantate. În cazul în care natura încălcării permite o restitutio in integrum În cazul în care, în schimb, legislația națională nu permite sau nu permite pe deplin să se șteargă consecințele încălcării, art. 41 se aplică, dacă este cazul, părții vătămate satisfacția care i se pare adecvată (Brumăescu c. România (satisfacere echitabilă) [GC], nr. 28342/95, § 20 CEDO 2001 I. 18. În plus, Curtea amintește că numai prejudiciile cauzate de încălcările Convenției pe care le-a constatat sunt susceptibile de a da naștere la o satisfacție echitabilă (Motais de Narbonne c. Franța (satisfacție echitabilă), n 48161/99, § 19, 27 mai 2003. Curtea nu acordă o astfel de satisfacție echitabilă, încât să nu fie necesară; aceasta beneficiază de o putere de apreciere pe care o folosește în funcție de ceea ce consideră corect (Sunday Times Regatul Unit (n (art. 50), 6 noiembrie 1980, § 15, seria A n 38. Pentru ca o sumă să fie acordată în legătură cu prejudiciul material, reclamantul trebuie să demonstreze că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ceea ce privește prezenta cauză, Curtea amintește că, în hotărârea sa din acțiunea sa principală, aceasta este exprimată în acești termeni 40. (...) se pare că societatea C. prezenta active diferite de cele ale societății M. Curtea constată în această privință că Hotărârea Curții Administrative Supreme din 24 ianuarie 2003 a ținut seama de faptul că societatea M. reprezenta un capital de 78 356 de acțiuni, în timp ce capitalul societății C. era de 1 055 400 de acțiuni. (...) Curtea consideră că nu este de competența sa să aprecieze valorile [acțiunilor], ci să verifice dacă autoritățile naționale au luat toate măsurile pentru a se asigura că caracterul adecvat al despăgubirii astfel realizate, adică al coerenței transferului de acțiuni al societății C. cu hotărârea Curții Administrative Supreme, și dacă autoritățile au justificat o scădere a salariului. 41. În această privință, Curtea arată caracterul Demersul, deoarece autoritățile nu au luat în considerare problema dacă valoarea aceluiași număr de acțiuni nu a făcut nicio diferență în funcție de faptul că a fost vorba despre o societate sau o altă societate, astfel încât să se acorde reclamanților un număr de acțiuni echivalent cu 81 530 BGN. Or, din elementele dosarului reiese că capitalul respectiv al acestora era foarte inegal. Acest fapt arată că 2 788 de acțiuni ale societății M., în momentul hotărârii definitive a Curții Supreme de Casație, nu au avut aceeași valoare în societatea C. (...) 43. În concluzie, Curtea consideră că acordarea automată a acțiunilor societății C., combinată cu absența unei acțiuni efective care să permită examinarea pe fond a cererilor de reajustare a numărului de acțiuni, ținând cont de schimbarea împrejurărilor, a condus la ruperea echilibrului corect care trebuie între protecția dreptului de proprietate al reclamanților și cerințele de interes general, astfel încât acestea să suporte o sarcină specială și exorbitantă. 20. Din acest raționament reiese că actul de la .. că Curtea a considerat contrar art. 1 din Protocolul nr. 1 nu a fost absența oricărei execuții a hotărârii definitive din 24 ianuarie 2003 sau absența unei acțiuni, ci transferul automat al acțiunilor societății care a absorbit societatea care face obiectul hotărârii, fără a ține cont de diferența dintre valorile acțiunilor celor două societăți. Cu alte cuvinte, Curtea nu a ajuns la o privare, fie că este sau nu de proprietate. Prin urmare, având în vedere natura încălcării constatate în hotărârea din acțiunea principală, este dificil să se pornească de la principiul restitutio in interum Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 33202/96, §§ 20-21, 28 mai 2002), iar Curtea consideră că motivul adecvat pentru compensarea prejudiciului pretins este cel al despăgubirii. 21. Acestea fiind spuse, Curtea consideră că circumstanțele cauzei nu sunt potrivite pentru o evaluare precisă a prejudiciului material, deoarece acțiunile constituie titluri de proprietate cu o valoare foarte variabilă, care depind de oferta și cererea titlurilor de valoare la bursă. Pe de altă parte, în ceea ce privește valoarea contabilă a acțiunilor, pe care se întemeiază, în special, Curtea Administrativă Supremă pentru a stabili cuantumul despăgubirii reclamanților, Curtea ia notă că: ea și-a dat seama de diferența dintre activele și pasivele societății la un moment dat (hotărârea din acțiunea principală, § 9). Având în vedere că prezenta cauză are ca cauză eventuala scădere a valorii acțiunilor acordate reclamanților ca urmare a absorbției societății M. de către societatea C., acest prejudiciu are un caracter intrinsec aleator, ceea ce face imposibilă calcularea precisă a compensației sale (a se vedea, mutatis mutandis, Lalament c. Franța (satisfacție echitabilă), 46044/99, § 16, 12 iunie 2003). Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât distanța dintre metodele de calcul utilizate în acest scop de părțile la litigiu este foarte importantă (Katsaros menționat anterior, § 21) și că acestea nu furnizează elemente susceptibile de a reduce calculul (Lélélément) , citată anterior, § 16. Într-adevăr, niciuna dintre părțile care nu au prezentat în fața Curții o expertiză care să indice valoarea contabilă a acțiunilor societății C în momentul transferului celor 2 788 de acțiuni către reclamanți pentru a putea compara această valoare cu valoarea contabilă a societății M., astfel cum a fost stabilită de Curtea Administrativă Supremă în hotărârea sa definitivă din 24 ianuarie 2003. Prin urmare, Curtea nu a avut de ales decât să se pronunțe în echitate (ibidem 22.) Pentru Curte, lipsa autorităților de a verifica coerența transferului acțiunilor societății C. Cu hotărârea Curții Administrative Supreme, în lipsa de competență a valorii contabile a acestora, singura valoare reținută ca bază a numărului de acțiuni care urmează să fie acordate prin hotărârea în cauză constituie un element care a provocat o anumită pierdere materială a reclamanților. Curtea ține seama în special de argumentele serioase și credibile furnizate în sprijinul afirmațiilor părților interesate, pe lângă autoritățile naționale și în fața acesteia, care arată o diferență semnificativă între valorile acțiunilor societăților M. și C. (hotărârea din acțiunea principală, punctul 42). 23. Având în vedere aceste considerații, făcând propria estimare a elementelor conținute în dosar și ținând seama de natura cauzei, Curtea consideră rezonabil să aloce reclamanților o sumă forfetară de 15 000 EUR pentru prejudiciul material, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Pagubă morală 24. În ceea ce privește prejudiciul moral invocat de reclamanți, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă. Comisioanele și cheltuielile de judecată 25. Reclamanții solicită, de asemenea, 2 480 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. Ei prezintă o convenție din proprie inițiativă încheiată cu avocatul lor și un cont de lucru efectuat pentru 31 de ore la o rată orară de 80 EUR. 26. Guvernul nu formulează o declarație din proprie inițiativă. 27. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis, citată anterior, § 54). În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată (Beyeler, citată anterior, punctul 27). 28. În cazul de față, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru cheltuielile de reprezentare suportate în cadrul prezentei proceduri și acordul acordat reclamanților. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L mai mult de un an, A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în levuri bulgare la rata aplicabilă la data decontării 000 EUR (cinsprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți, pentru daune materiale (ii. 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 26 iunie 2012, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Arac

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-07-02
0,96
AFFAIRE ZAHARIEVI c. BULGARIE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE ZAHARIEVI c. BULGARIE (Requête n o 22627/03) ARRÊT (fond) STRASBOURG 2 juillet 2009 DÉFINITIF 10/12/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Zaharievi c. Bulgarie, La Cour européenne des droit
CtEDO 2012-11-06
0,95
AFFAIRE DIMOVI c. BULGARIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE DIMOVI c. BULGARIE (Requête n o 52744/07) ARRÊT STRASBOURG 6 novembre 2012 DÉFINITIF 06/02/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En
CtEDO 2012-11-27
0,95
AFFAIRE M.N. c. BULGARIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE M.N. c. BULGARIE (Requête n o 3832/06) ARRÊT STRASBOURG 27 novembre 2012 DÉFINITIF 27/02/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l
CtEDO 2009-04-02
0,95
AFFAIRE GAVRIL GEORGIEV c. BULGARIE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE GAVRIL GEORGIEV c. BULGARIE (Requête n o 31211/03) ARRÊT STRASBOURG 2 avril 2009 DÉFINITIF 02/07/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Gavril Georgiev c. Bulgarie, La Cour européenne des dr
CtEDO 2012-10-16
0,95
AFFAIRE NATSEV c. BULGARIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE NATSEV c. BULGARIE (Requête n o 27079/04) ARRÊT STRASBOURG 16 octobre 2012 DÉFINITIF 16/01/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En
Sursă