CtEDO 16.10.2012 AI

AFFAIRE NATSEV c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
16.10.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 8 - Droit au respect de la vie privée et familiale (Article 8-1 - Respect de la correspondance;Respect de la vie privée);Violation de l'article 13+8 - Droit à un recours effectif (Article 13 - Recours effectif) (Article 8 - Droit au respect de la vie privée et familiale;Article 8-1 - Respect de la correspondance;Respect de la vie privée)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE NATSEV c. BULGARIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

PATRA SECTIUNE

CAUZA

NATSEV c. BULGARIA

(Cerere nr. 27079/04)

16 octombrie 2012

16/01/2013

Această hotărâre devenise definitivă conform articolului 44 § 2 din Convenție. Poate suferi retușuri de formă.

În cauza Natsev c. Bulgaria,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședință într-o cameră compusă din:

Lech Garlicki, președinte,

David Thór Björgvinsson,

Päivi Hirvelä,

George Nicolaou,

Zdravka Kalaydjieva,

Nebojša Vučinić,

Vincent A. De Gaetano, judecători,

și de Lawrence Early, grefier de secțiune,

Având în vedere decizia parțială din 2 decembrie 2008,

După delibărări în cameră de consiliu pe 25 septembrie 2012,

Render hotărârea care urmează, adoptată la acea dată:

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 27079/04) îndreptată împotriva Republicii Bulgariei și pe care un cetățean al acestui Stat, M. Rosen Hristov Natsev ("reclamantul"), a sesizat Curtea pe 20 iulie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția de protecție a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale ("Convenția").

2.

Guvernul bulgar ("Guvernul") a fost reprezentat de agentul lui, dna R. Nikolova, al Ministerului Justiției.

3.

Reclamantul se plânge în particular de legea din 1997 privind mijloacele speciale de informații, în existența ei însăși.

4.

Pe 2 decembrie 2008, cererea a fost declarată parțial inadmisibilă și griefurile trase din articolele 8 și 13 au fost comunicate Guvernului. Cum permite art. 29 § 1 din Convenție, s-a hotărât de asemeni ca admisibilitatea și fondul cauzei să fie examinate în același timp.

5.

Pe 1 februarie 2011, Curtea a modificat compoziția secțiunilor sale. Cauza a fost atribuită a patra secțiune deci reorganizată.

I.

6.

Reclamantul s-a născut în 1955 și locuiește la Sofia.

7.

Pe 30 august 2004, el cere parchetului de casație dacă mijloacele speciale de informații, cum ar fi interceptările telefonice sau altele, fuseseseară folosite împotriva lui și, în caz afirmativ, pentru care motive.

8.

Printr-o scrisoare din 27 septembrie 2004, un procuror al parchetului de casație răspunde că informațiile solicitate era confidențiale și că nici o informație nu putea fi furnizată pe această temă.

II.

9.

Elementele pertinente ale Constituției bulgariene, ale legii din 21 octombrie 1997 privind mijloacele speciale de informații (Закон за специалните разузнавателни средства), ale legii din 2002 privind informațiile clasificate (Закон за класифицираната информация), ale codurilor de procedură penală din 1974 și 2005, ale jurisprudenței Curții Constituționale și Curții Administrative Supreme, precum și ale altor surse, fuseseării prezentate în hotărârea Curții Asociația pentru Integrare Europeană și Drepturi Omului și Ekimdjiev c. Bulgaria, nr. 62540/00, §§ 7-50, 28 iunie 2007.

10.

Trebuie notat că ca urmare a hotărârii Asociația pentru Integrare Europeană și Drepturi Omului și Ekimdjiev citată mai sus, amendamente la legea din 1997 privind mijloacele speciale de informații fuseseară adoptate și intraseseară în vigoare de la 27 decembrie 2008. Nota explicativă referitoare la amendamente trimis la hotărârea în cauză și la necesitatea de a pune legea în conformitate cu cerințele Convenției. Printre modificări, un amendament prevezeaseași instituirea unui Birou Național pentru Controlul Mijloacelor Speciale de Informații (Национално бюро за контрол на специалните разузнавателни средства), organ independent compus din cinci membri aleși de Parlament, al cărui rol era supravegherea serviciilor autorizate să utilizeze asemenea mijloace, precum și păstrarea și distrugerea informațiilor obținute prin aceste mijloace, și protecția indivizilor împotriva utilizării ilegale a acestor mijloace (articolele noi 34б, alineat 1, 34в și 34г). Biroul trebuia să fie un organ permanent dispunând de administrație proprie (articol nou 34б, alineat 3). În exercitarea funcțiilor, putea a) cere autorităților competente furnizarea informațiilor asupra utilizării mijloacelor speciale de informații; b) verifica dacă aceste autorități aveau registre exacte; c) accesa locurile conținând asemenea registre sau informații obținute prin informații; d) emite instrucțiuni obligatorii pentru îmbunătățirea utilizării mijloacelor speciale de informații, precum și păstrării și distrugerii informațiilor obținute prin asemenea mijloace; și e) informa autoritățile de urmărire și responsabilii autorităților competente de cazurile utilizării ilegale a unor mijloace sau nereguli în păstrarea sau distrugerea informațiilor obținute prin asemenea mijloace (articol nou 34ж). Biroul trebuia să prezinte un raport anual Parlamentului (articol nou 34б, alineat 5). Trebuia de asemeni să informeze, din proprie inițiativă, persoanele care fuseseări supuse supravegheării ilegale, cu excepția cazurilor în care o asemenea notificare putea pune în pericol obiectivele supravegheării (art. 34з). Decizia privind alegerea membrilor acestui Birou fu adoptată de Parlament pe 30 mai 2009 și publicată în jurnalul oficial pe 5 iunie 2009.

11.

Pe 22 octombrie 2009, chiar înainte ca Biroul să-și înceapă funcționarea, Parlamentul adoptă amendamente suplimentare la lege, suprimând Biroul și înlocuindu-l cu o comisie parlamentară specială având aceleași puteri și obligații, cu excepția puterii de a da instrucțiuni obligatorii (punctul d) al paragrafului anterior); putea doar face sugestii de îmbunătățire (art. 34ж, cum a fost amendat în 2009). Aceste amendamente intrasesearu în vigoare pe 10 noiembrie 2009. Prin intermediul unui amendament la regulamentul Parlamentului intrat în vigoare pe 19 decembrie 2009, această comisie fusese instituită sub forma unei subcomisii noi în cadrul comisiei pentru chestiuni juridice (art. 24a nou, alineat 1, din regulament). Este constituită dintr-un membru din fiecare grup parlamentar și dispune de propriul regulament aprobat de Parlament (art. 24a nou, alineat 2, din regulament). Acest regulament fu adoptat pe 11 februarie 2010. Comisia, din care cinci membri actuali fuseseları aleși de Parlament pe 22 decembrie 2009, asistată de cincisprezece experți ai Parlamentului (art. 24a, alineat 3, din regulamentul Parlamentului și art. 14 al regulamentului comisiei). Comisia deliberează cu ușile închise și în respectarea regulilor cu privire la tratarea informațiilor confidențiale, cel puțin o dată pe săptămână (articolele 9 și 13 din regulamentul comisiei).

12.

Conform articolului 34з din legea din 1997, cum a fost modificat, comisia trebuie să informeze, din proprie inițiativă, persoanele care fuseseări supuse supravegheării secrete, cu excepția situației în care notificarea risca să compromită scopurile supravegheării, să divulge metode operaționale sau dispozitive tehnice, sau să pună în pericol viața sau sănătatea unui agent secret sau a apropiaților sau prietenilor acestuia.

13.

De la crearea sa, comisia remise trei rapoarte anuale: primul prezenta în mai 2010 și acceptat de Parlament pe 16 iunie 2010, al doilea remis în mai 2011 și acceptat de Parlament pe 18 mai 2011, și al treilea prezentat pe 4 iulie 2012 și trebuie să fie încă acceptat de Parlament. În raportul din urmă, comisia indică în special că primise un anumit număr de reclamații individuale și luase măsuri pentru examinarea lor. Efectua o inspecție în șapte orașe și a notat un număr de nereguli, cum ar fi cereri insuficient motivate de autorizație judiciară privind supravegherea secretă, nefailoul de distrugere, în termenul legal, a informațiilor obținute prin asemenea supraveghere, și nefailoul de a da seama tribunalului care autorizase supravegherea. Comisia precizează că absența unei bune țineri a registrelor complică munca evaluării sistemului ca întreg. Observă de asemeni că doar un mic procent din cererile de autorizație judiciară privind supravegherea secretă fu respins. Numărul global al cererilor formulate în 2011 era de 13 846. Doar 116 au fost respinse, în principal din motive pur tehnice. 7 881 persoane fuseseări supuse supravegheării secrete. Pentru 747 cereri, informațiile adunate fuseseări folosite în cadrul anchetelor penale. Raportul indică că analiza elementelor disponibile demonstra că autoritățile nu utilizau supravegherea secretă ca mijloc de ultimă instanță, ci în mod rutinar, în principal deoarece era cea mai ușoară metodă pentru obținerea dovezilor. Deci apare necesar întărirea legislației aplicabile și controlul jurisdicțional. Raportul formuleaza un anumit număr de propuneri concrete în această privință.

I.

14.

Reclamantul se plânge de existența lei din 1997 privind mijloacele speciale de informații de vreme ce în orice moment el putea face obiectul măsurilor de supraveghere fără a fi avertizat de autorități și nu dispunea de nici o cale de a ști dacă asemenea măsuri fuseseară luate împotriva lui. Adaugă că nici un recurs intern nu putea remedia aceasta. Invocă articolele 8 și 13 din Convenție, formulate deci după cum urmează:

art. 8

"1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private [...], domiciliului și corespondenței.

art. 13

"Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de (...) Convenție au fost încălcate, are dreptul la octroi de curs efectiv devant o instanță națională, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane acționând în exercitarea funcțiilor lor oficiale."

A.

Tezele părților

15.

Oprindu-se pe concluziile Curții în hotărârea Asociația pentru Integrare Europeană și Drepturi Omului și Ekimdjiev, citate mai sus, reclamantul se simte victimă a încălcării articolului 8, în măsura în care, în temeiul legii din 1997 privind mijloacele speciale de informații, el putea face, în orice moment, obiectul măsurilor de supraveghere fără avertisment. Expune pe lângă că autoritățile refuzaserah să-i facă să știe dacă asemenea măsuri fusesearu luate împotriva lui.

16.

Susține că reglementarea pertinentă nu oferia garantii suficiente împotriva utilizării arbitrare a măsurilor de supraveghere secretă. În particular, legea nu determina circumstanțele în care asemenea mijloace puteau fi folosite, durata supravegheilor neautorizate de un judecător, și soarta elementelor adunate. Nici un control independent asupra respectării procedurilor nu fusese prevăzut, nici nici o garanție referitoare la informarea persoanelor concernite de asemenea supraveghere. Reclamantul concluzionează deci că reglementarea în cauză nu prezenta calitățile necesare conform jurisprudenței Curții în materie.

17.

Interesatul adaugă că aceste susțineri sunt relative la perioada anterioară amendamentelor din 2008 și 2009 la legea din 1997 privind mijloacele speciale de informații și că crearea unui Birou Național pentru Controlul Mijloacelor Speciale de Informații, la sfârșitul anului 2008, nu constituise pentru el un recurs efectiv pentru remediere griefurilor. Într-adevăr, acest organ nu ar fi fost competent să se pronunțe asupra situațiilor anterioare creării sale. În plus, nu era încă operațional la trimiterea observațiilor reclamantului la Curt ă.

18.

Guvernul evidențiază că chiar dacă în cauza de față reclamantul suferise interferență în viața sa privată, aceasta era justificată de Constituția din 1991 și aveau scopul protecției securității naționale și prevenției infracțiunilor penale. Conform legii în cauză, mijloacele speciale de informații puteau fi folosite doar în cazuri limitate. În plus, garantii procedurale judiciare împotriva unor posibili acte arbitrare era prevăzute. Guvernul precizează că faptul că legea nu prevedeaseași notificare persoanei concernite este compatibil cu principiile puse de jurisprudența Curții în hotărârea Klass și alții c. Germania (hotărâre din 6 septembrie 1978, § 58, seria A nr. 28).

19.

Pe lângă, Guvernul estimează că reclamantul dispunea, după amendamentele aduse legii în 2008, de curs efectiv, cu crearea Biroului Național pentru Controlul Mijloacelor Speciale de Informații. Acest Birou era obligat să informeze din proprie inițiativă persoanele împotriva cărora mijloacele speciale de informații fusesesearu folosite în mod ilegal. Reclamantul putea aborda acest organ pentru a solicita informații și protecție dacă estima că suferise interferență nejustificată în drepturile sale.

20.

În sfârșit, Guvernul expune că reclamantul nu indică circumstanțe din trecutul personal și politic care ar putea da loc să creadă că el fusese subiectul supravegheării secrete. Faptul că parchetul refuzaserah furnizarea informației solicitate de interesatul nu însemna neapărat că acesta fusese victimă a supravegheerii ilegale.

21.

Guvernul estimează că legea în cauză nu putea fi văzută ca rupând echilibrul care trebuie respectat între scopurile sale și respectarea drepturilor reclamantului protejate de articolele 8 și 13 din Convenție.

B.

Aprecierea Curții

1.

Pe scopul examinării în cauza de față

22.

Curtea observă că la fel ca reclamanții în cauza Asociația pentru Integrare Europeană și Drepturi Omului și Ekimdjiev citată mai sus, interesatul se plânge în mod general existența legislației permițând măsuri de supraveghere secretă. Cererea fu introdusă pe 20 iulie 2004 și observațiile părților fusesesearu depuse la Curt ă între luna aprilie și luna octombrie 2009. Curtea observă că legea contestată fu modificată de mai multe ori între luna decembrie 2008 și luna noiembrie 2009, ca urmare în special a hotărârii Asociația pentru Integrare Europeană și Drepturi Omului și Ekimdjiev citată mai sus. Observă în acest sens că ținând seama de faptul că susțineri reclamantului privesc o perioada mult anterioară acestei reforme legislative, și anume anterior depunerii cererii, nu se simte chemată să analizeze în prezenta cauză conformitatea efectelor acestei reforme cu cerințele articolelor 8 și 13 din Convenție. De aceea, scopul examinării Curții este limitat de circumstanțele referitoare la griefurile reclamantului înainte de 20 iulie 2004 (vezi de asemeni Dumitru Popescu c. România (nr. 2), nr. 71525/01, § 84 in limine, 26 aprilie 2007, și Calmanovici c. România, nr. 42250/02, § 125 in fine, 1 iulie 2008).

2.

Pe grievul tras din art. 8

23.

Curtea observă că Guvernul nu contestă calitatea de victimă a reclamantului și admite posibilitatea că acesta fusese subiectul unei măsuri de supraveghere secretă. Curtea estimează deci că reclamantul are bine calitatea de victimă conform articolului 34 din Convenție.

24.

Întrucât referința Guvernului la crearea în 2008 a Biroului Național pentru Controlul Mijloacelor Speciale de Informații putea fi văzută ca o excepție de neepuizare căi de recurs, Curtea observă că problema dacă reclamantul epuizaseaseresh căi de drept intern pentru grievul tras din art. 8 este strâns legată de binefundul griefului tras din art. 13 privind absența unor asemenea căi (Calogero Diana c. Italia, 15 noiembrie 1996, § 25, Colecția hotărârilor și deciziilor 1996-V, Kirov c. Bulgaria, nr. 5182/02, § 34, 22 mai 2008, și Goranova-Karaeneva c. Bulgaria, nr. 12739/05, § 41, 8 martie 2011). Prin urmare, trebuie unită examinarea acestei probleme la analiza pe fond a respectării articolului 13.

25.

Curtea constată pe lângă că grievul nu este evident nefondat conform articolului 35 § 3 a) din Convenție. Observă de asemeni că nu se lovește de nici un alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

26.

Curtea reamintește apoi că în cauza Asociația pentru Integrare Europeană și Drepturi Omului și Ekimdjiev invocată, aplicase jurisprudența constantă conform căreia legislație autorizând supravegherea secretă este, prin existența sa simplă, constitutivă interferență în drepturi protejate de art. 8. După examinarea legislației și dreptul intern aplicabil, concluzionase că legea bulgară nu prevedeaseași garantii suficiente împotriva riscului abuzului inerent oricărui sistem de supraveghere secretă. Pe lângă, constataseaseash că dreptul bulgar interzice în mod explicit comunicarea informațiilor asupra dacă o persoană este subiectul supravegheerei secrete sau dacă mandate fusesesearu date în acest sens, deci persoanele concernite aflăiau sunt ele sub supraveghere doar dacă, ulterior, devin obiectul urmăririi pe baza elementelor obținute în cadrul acestei supraveghere, sau în favoarea unei scurgeri de informații. Curtea deci concluzionase că interferența în cauză nu era prevăzută de lege în sensul articolului 8 § 2 (Asociația pentru Integrare Europeană și Drepturi Omului și Ekimdjiev, citată mai sus, §§ 9-94).

27.

Legislația aplicabilă fiind aceeași în cauza de față, Curtea estimează că nu trebuie abate concluziile anterioare. Consideră deci că reclamantul suferise interferență care nu era bazată pe o bază legală conformă cerințelor articolului 8 din Convenție, deci nu este necesar să cerceteze dacă această interferență era justificată privitor scopurile enumerate în al doilea paragraf al acestei dispoziții (ibid., § 93, precum și alte referințe acolo găsite).

28.

De aceea, exista o încălcare a articolului 8 din Convenție.

3.

Pe grievul tras din art. 13, combinat cu art. 8

29.

Reclamantul denunță o încălcare a articolului 13 combinat cu art. 8, susținând că, din lipsă de a putea obține informații pe eventualul aplicării măsurilor de supraveghere, nu putea nici introduce un recurs nici cere despăgubire pentru perioada în cauză.

30.

Curtea constată că grievul nu este evident nefondat conform articolului 35 § 3 a) din Convenție. Observă de asemei că nu se lovește de nici un alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

31.

Curtea reamintește că art. 13 garantează existența în dreptul intern a unui recurs permițând să se preval de drepturile și libertățile Convenției așa cum putea găsi sancționare acolo. Are de aceea consecința de a necesita un recurs intern abilitând instanța națională competentă să cunoască conținutul griefului fondat pe Convenție și, de asemeni, ofertă al redresării corespunzătoare. Nu merge cu toate acestea până la necesitatea unei forme particulare de recurs, statele contractante beneficiind marjă aprecierii pentru onorarea obligațiilor impuse. (Smith și Grady c. Regatul Unit, nrs. 33985/96 și 33986/96, § 135, CEDH 1999-VI, și Goranova-Karaeneva, citate mai sus, § 57). În domeniu supravegheerii secrete, un "curs efectiv" conform articolului 13 trebuie înțeles curs la fel de efectiv cum putea fi dat despre scopul și alcătuire limitată, inerent oricărui sistem de supraveghere (Klass și alții, citate mai sus, § 69). De asemeni, asemenea recurs este exigibil doar pentru ce referință griefuri care putea fi considerate apărabile (vezi inter alia, Iliya Stefanov c. Bulgaria, nr. 65755/01, § 56, 22 mai 2008).

32.

Curtea constataseaseash deja că nu exista înainte 2007 în Bulgaria nicio cale de drept permițând persoanelor făcând obiectul sau suspectând a fi obiectul supravegheerii secrete proteja drepturi (Asociația pentru Integrare Europeană și Drepturi Omului și Ekimdjiev, citate mai sus, § 102, și Goranova-Karaeneva, citate mai sus, § 60).

33.

În prezenta cauză, singura posibilitate sugerată de Guvern este aceea de a aborda Biroul Național pentru Controlul Mijloacelor Speciale de Informații prevăzut de amendamentele legislative din sfârșitul anului 2008 (§19 mai sus). Cu toate acestea, Curtea observă că instituirea acestui Birou – lui însuși înlocuit câteva luni mai târziu cu o subcomisie parlamentară – nu s-a produs decât în iunie 2009 (paragrafele 10-11 mai sus), adică la dată ulterioară aproximativ cinci ani introducerii cererii și, deci, perioada pentru care reclamantul susține vătămare drepturilor. Guvernul nu demonstrase că existau recursu efectivi în privința aceasta ca urmare acestei schimbări. De asemeni, Curtea observă că legislația nu prevede obligație notificare, nici anchetă la cerere persoană interesată. Guvernul nu prezintă nici exemplu notificare individuale nici decizie judiciară sprijin argumentelor. Curtea observă că nu invocaseaseash alte căi posibile recursu.

34.

Ținând seama ce precedă, Curtea nu putea decât alinia concluziile în cauza Asociația pentru Integrare Europeană și Drepturi Omului și Ekimdjiev citate mai sus conform căreia legea aplicabilă la epoca faptelor nu oferia recurs efectiv împotriva utilizării mijloacelor speciale supraveghere. Prin urmare, trebuie respingă excepție neepuizare căi recursu interne ridicată Guvern și conchide la încălcarea articolului 13 din Convenție, combinat cu art. 8.

II.

35.

Conform articolului 41 din Convenție, "Dacă Curtea declară că exista o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia, și dacă dreptul intern al Părții Contractante nu permite să șteargă decât în mod imperfect consecințele acestei încălcări, Curtea alocă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă."

A.

Pagubă

36.

Reclamantul cere 15 000 euro (EUR) cu titlu prejudiciu moral suferit.

37.

Guvernul contestă aceste pretenții, estimând că constatarea încălcării ar fi în principiu satisfacție suficientă pentru interesatul.

38.

La lumina jurisprudenței stabilite în cauze similare și ținând seama concluzii în prezenta cauză, Curtea estimează că, în circumstanțele cauzei de față, constatarea încălcării furnizează în sine satisfacție echitabilă suficientă pentru încălcări constatate articolelor 8 și 13 din Convenție (Kruslin c. Franța, 24 aprilie 1990, § 39, seria A nr. 176-A, Asociația pentru Integrare Europeană și Drepturi Omului și Ekimdjiev, citate mai sus, § 111, și Goranova-Karaeneva, citate mai sus, § 81, precum și alte referințe acolo găsite).

B.

Frais et dépens

39.

Reclamantul cere de asemeni 650 EUR pentru frais et dépens suportate devant Curt ă. Cere în particular 80 EUR pentru frais poștă telefon, 50 EUR pentru frais transport, 120 EUR pentru frais traducere și 400 EUR pentru onorariile care ar fi fost achitate doi avocați diferiți. Furnizează o notă frais traducere 132 BGN (aproximativ 66 EUR), o chitanță 6,83 BGN (aproximativ 4 EUR) pentru frais poștă și un bon din partea avocat 1 000 BGN (aproximativ 500 EUR).

40.

Guvernul contestă aceste pretenții, estimând că reclamantul nu furnizase justificatoare necesare.

41.

Conform jurisprudenței Curții, reclamant nu putea obține rambursare frais dépens decât în măsura se găseau stabilite realitate, necesitate și caracter rezonabil ratei. Trebuie notat că în cauza de față, reclamantul nu fusese reprezentat avocat procedura devant Curt ă și parte pretenții nu fusese sprijinite piesele necesare. În schimb, ține pentru stabilit reclamant suportase frais traducere poștă la înălțimea 70 EUR. Ținând seama documentele posesia jurisprudența, Curtea estimează rezonabilă suma 70 EUR toate frais confundate cu titlu frais dépens pentru procedura devant ea și alocare reclamantului.

C.

Dobândă moratoriu

42.

Curtea judecă potrivit calculeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii facilității împrumut marginal Băncii Centrale Europene majorată trei puncte procen tuale.

1.

Unește

la fond obiecția neepuizare căi recursu interne;

2.

Declară

restul cererii admisibil;

3.

Spune

că exista o încălcare a articolului 8 din Convenție;

4.

Spune

că exista o încălcare a articolului 13, combinat cu art. 8 din Convenție;

5.

Spune

că constatarea încălcării furnizează în sine satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant;

6.

Spune

a)

că Statul pârât trebuie să verseze reclamantului, în termen trei luni de la ziua hotărârea devine definitivă conform art. 44 § 2 din Convenție, suma 70 EUR, convertit BGN, la cursul aplicabil ziua plății, plus orice sumă putând datorată cu titlu impozit reclamant, pentru frais dépens;

b)

că de la expirare termenul și până plată, suma va majorată cu o dobândă simplă la curs egal celui facilității împrumut marginal Băncii Centrale Europene aplicabil perioada, majorat trei puncte procen tuale.

7.

Respinge

cererea satisfacție echitabilă pentru rest.

Întocmit limba franceză, apoi comunicat scris 16 octombrie 2012, aplicare articolului 77 §§ 2 și 3 din Regulament.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă