Tekmenuray împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 13803/08 Mehmet Sirin TEKMENÜRAY împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 3 iulie 2012 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și de Françoise Elens-Passos, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 5 martie 2008, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT pe reclamant, domnul Mehmet Șirin Tekmenüray, este un resortisant turc născut în 1970. La introducerea cererii, acesta a fost deținut în închisoarea Buca (Izmir). El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Ö. Güneș, avocat la Istanbul. Guvernul rai ( Invocând art. 10 din convenție, reclamantul susținea că netransmisia corespondenței sale prin intermediul administrației în cauză aducea atingere dreptului său la libertatea de exprimare și dreptului său la respectarea corespondenței.

Cererea a fost comunicată guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. și 31 ianuarie 2011, avocatul reclamantului a solicitat o prelungire a termenului acordat pentru a face acest lucru. O scrisoare a fost trimisă prin care i s-a acordat un nou termen. Această scrisoare a modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 5 mai 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția avocatului reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost stabilită pentru prezentarea observațiilor sale a fost … În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție].

În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre adjunct președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 13803/08 Mehmet Șirin TEKMENÜRAY contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 3 juillet 2012 en un comité composé de : Isabelle Berro-Lefèvre, présidente, Guido Raimondi, Helen Keller, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 5 mars 2008, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Mehmet Șirin Tekmenüray, est un ressortissant turc né en 1970. Lors de l’introduction de la requête, il était détenu à la prison de Buca (Izmir). Il a été représenté devant la Cour par Me Ö. Güneș, avocat à Istanbul. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent.

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant alléguait que le non-acheminement de sa correspondance par l’administration pénitentiaire portait atteinte à son droit à la liberté d’expression et à son droit au respect de la correspondance. La requête a été communiquée au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celle-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. Les 27 et 31 janvier 2011, l’avocat du requérant demanda une prorogation du délai imparti pour ce faire. Une lettre lui a été expédiée indiquant qu’un nouveau délai lui avait été accordé. Cette lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 5 mai 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de l’avocat du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Cette lettre du Greffe est également demeurée sans réponse. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention).

En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Greffière adjointe Présidente