CtEDO 03.07.2012 Auto

A.A.S. v. FINLAND

RESPONDENT
FIN
HOTĂRÂRE
03.07.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
A.A.S. v. FINLAND (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl A.A.S., este un național finlandez, născut în 1972. Președintele Secțiunii a hotărât propunerea sa de a acorda reclamantului anonimato (art. 47 § 3 din Regulamentul de procedură) și confidențialitatea documentelor de procedură (art. 33 din Regulamentul de procedură). El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Heini Kotamäki, avocat practicant în Vantaa. Guvernul finlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1999 reclamantul a început să se întâlnească cu viitoarea mamă a copilului său. Ei au fost implicați și mutați împreună. Cohabitația lor s-a despărțit în noiembrie 2000, înainte ca copilul să se nască în aprilie 2001. Mama nu a permis reclamantului să viziteze fiica sa. La 24 februarie 2004, paternitatea reclamantului a fost confirmată de Curtea de District (käräjäoikeus, tingsrätten). Reclamantul a contactat autoritățile de bunăstare a copilului pentru a avea contact cu mama și copilul, dar în zadar. La 26 aprilie 2004, reclamantul a solicitat Curtea de District să-i acorde drepturi de vizită fiicei sale. La 27 aprilie și 7 mai 2004, mama copilului și soțul său actual au solicitat eliberarea unei ordine de restricție împotriva reclamantului. La 17 mai 2004, reclamantul a încercat să-l omoare pe soțul mamei copilului. La 24 iunie 2004, Curtea de District a eliberat un ordin de restricție împotriva reclamantului. El nu a fost autorizat să se apropie de copil, mama copilului sau soțului său. Această hotărâre a fost finală. 10. La 16 mai 2005, Curtea de District a refuzat cererea reclamantului de drepturi de vizită. A constatat că reclamantul nu și-a întâlnit fiica, care avea patru ani în urmă. Cu toate acestea, reclamantul și-a confirmat paternitatea și a încercat, de asemenea, să stabilească contact cu fiica sa. Pe baza acestor circumstanțe, drepturile de vizitare pot fi acordate reclamantului. Fiica nu cunoaște tatăl ei, întrunirile trebuie să se desfășoare în prezența mamei. Reclamantul fiind reținut, aceste întâlniri ar trebui să aibă loc în închisoare, care nu ar putea fi considerate ca un loc potrivit pentru inițierea întâlnirilor. Având în vedere existența ordinului de restricție, mama nu ar putea fi obligată să ducă copilul la închisoare pentru a întâlni tatăl. Prin urmare, nu există motive pentru acordarea drepturilor de vizită reclamantului în acel moment. La 14 noiembrie 2007, reclamantul a solicitat Curtea de District să modifice decizia anterioară, astfel încât fiica să aibă dreptul de a vizita și de a menține contactul cu tatăl său prima dată sub supraveghere și ulterior nesupravegheat. La 17 ianuarie 2008, Curtea de District a refuzat cererea reclamantului. Acesta a remarcat că reclamantul a fost considerat vinovat de tentativa de ucidere a actualului soț al mamei copilului său. Deși o condamnare la închisoare nu a împiedicat vizita, reclamantul a comis actul penal într-o stare de responsabilitate scădere și, în timp ce era în închisoare, a amenințat grav viața mamei copilului. Nu era în interesul copilului să se întâlnească cu tatăl ei, chiar și sub supraveghere. 14. Prin scrisoarea din 18 februarie 2008, reclamantul a recurs împotriva hotărârii din 17 ianuarie 2008 la Curtea de Apel (Hovioikeus, hovrätten), reprezentând motivele deja prezentate la Curtea de District. 15. La 25 februarie 2008, reclamantul a fost eliberat din închisoare. 16. La 16 octombrie 2008, Curtea de Apel, după ce a avut o audiere orală la 16 septembrie 2008, a respins recursul. Deși circumstanțele reclamantului s-au îmbunătățit de la eliberarea ei din închisoare, mama copilului a avut totuși motive de teamă pentru viața ei și pentru viața copilului. În plus, reclamantul a fost diagnosticat ca suferind de probleme mentale care au dat și un motiv suplimentar de teamă pentru siguranța copilului. În această situație, interesul cel mai bun al copilului a impus ca reclamantul să nu primească drepturi de vizită. 17. Prin scrisoarea din 15 decembrie 2008, reclamantul a apelat în continuare la Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen), reprezentând motivele de recurs deja prezentate la Curtea de Apel. 18. La 27 aprilie 2009, Curtea Supremă a refuzat reclamantul să permită recursul. 19. Potrivit secțiunilor 9 și 10 din Legea privind custodia copilului și dreptul de acces (laki lapten huollosta ja tapaamisoikeudesta, lagen angående vårdnad om hambar och umgängerätt, Legea nr. 361/1983), un copil are dreptul de a menține contact și de a vizita părintele cu care nu trăiește. Custodia și dreptul de acces trebuie decis în interesul cel mai bun al copilului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă