Arežina împotriva Bosniei și Herțegovinei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 66816/09 Aleksandar AREŽINA împotriva Bosniei Herțegovinei și a altor 13 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 3 iulie 2012 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Nebojša Vučinić, Vincent A. De Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus între 30 noiembrie 2009 și 21 ianuarie 2011, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, 34 de cetățeni ai Bosniei și Herțegovinei, sunt: Dl Aleksandar Arežina, Boško Vujčić, Milena Vujčić, Saša Vujčić, Slaviša Vujčić, Radana Vujčić, Ljuban Vujanović, Stoja Vujanović, Tanja Gojić, Rade Šukur, Pero Vujičić, Stana Vujičić, Pero Vujičić, Pero Vujičić, Cvijeta Vujičić, Mirko Rokvić, Mladenko Prcać, Miroslav Ratković, Radovan Nedić, Mara Nedić, Milica Nedić, Radomir Nedić, Vojislav Nedić, Vojislav Nedić, Dl Čedomir Vujanović, dl Smilja Vujanović, dl Darinka Nestorović, dl Petar Nestorović, dl Milijana Nestorović, dl Ranko Lukić, dl Stanislav Babić, dl Petra Babić, dl Nedeljko Babić, dl Miladin Babić, dl Nikola Galić și dl Milena Galić.

Ljuban Vujanović, Stoja Vujanović, Tanja Gojić, Rade Šukur, Pero Vujičić, Stana Vujičić, Pero Vujićić, Cvijeta Vujičić, Mirko Rokvić, Mladenko Prcać, Miroslav Ratković, Radovan Nedić, Mara Nedić, Milica Nedić, Radomir Nedić, Vojislav Nedić, Čedomir Vujanović, Smilja Vujanović, Dna Darinka Nestorović, dl Petar Nestorović, dna Milijana Nestorović au fost reprezentate de dl … Guvernul bosniac-gegovin (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Mijić. Acest caz este, ca Čolić și alții c. Bosnia și Herțegovina , nos 1218/07 et al. , 10 noiembrie 2009 și Runić și alții c. Bosnia și Herțegovina , nos. 28735/06 et al. ., 15 noiembrie 2011, cu privire la neexecuția hotărârilor interne definitive și executive care acordă daune de război reclamanților.

Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții trăiesc în Bosnia și Herțegovina.

Prin 14 hotărâri ale diferitelor instanțe de prima instanță din 7 martie 2000, 13 Decembrie 2001, 19 mai 1999, 15 septembrie 1999, 24 martie 2000, 27 iulie 2000, 3 iunie 2003, 29 noiembrie 2001, 25 aprilie 2000, 29 martie 1999, 27 septembrie 2000, 12 februarie 2002, 29 ianuarie 2003 și 26 aprilie 2000, care au devenit finale la 21 ianuarie 2004, 2 septembrie 2004, 20 iulie 2000, 18 august 2000, 7 august 2001, 8 octombrie 2001, 6 iulie 2005, 22 Octombrie 2004, 5 iulie 2001, 6 iulie 2000, 11 ianuarie 2001, 25 martie 2005, 24 iunie 2005 și, respectiv, 17 decembrie 2004, Republika Srpska (o Entitate din Bosnia și Herțegovina) a fost ordonată să plătească, în termen de 15 zile, următoarele sume în mărci convertibile (BAM) [1] în ceea ce privește daunele de război, împreună cu dobânzile nejustificate la rata legală: (i) BAM 22.000 în ceea ce privește prejudiciile morale și BAM 550 în ceea ce privește costurile juridice pentru dl Arežina; (ii) BAM 55.000 în ceea ce privește prejudiciile morale și BAM 1.315 în ceea ce privește costurile juridice pentru Vujčićs; (iii) BAM 14 000 în ceea ce privește prejudiciile morale, BAM 2000 în ceea ce privește prejudiciile materiale și BAM 2.821 în ceea ce privește costurile juridice pentru Vujanovićs și dna Gojić; (iv) BAM 25,800 în ceea ce privește prejudiciile morale și BAM 1,048 în ceea ce privește costurile juridice ale dlui Šukur;

v) BAM 19,500 în ceea ce privește prejudiciile morale, BAM 1 500 în ceea ce privește prejudiciile materiale și BAM 1.512 în ceea ce privește costurile juridice ale Vujičićs; vi) BAM 14 000 în ceea ce privește prejudiciile morale ale dlui Rokvić; vii) BAM 19 000 în ceea ce privește prejudiciile morale și BAM 1.248 în ceea ce privește costurile juridice ale dlui Prcać; viii) BAM 19 000 în ceea ce privește prejudiciile morale și BAM 232 în ceea ce privește costurile juridice ale dlui Ratković; (ix) BAM 24,500 în ceea ce privește prejudiciile morale, BAM 1 500 în ceea ce privește prejudiciile materiale și BAM 940 în ceea ce privește costurile juridice ale Nedićs; (x) BAM 10.000 în ceea ce privește prejudiciile morale ale Vujanovićs; (xi) BAM 15.000 în ceea ce privește prejudiciile morale, BAM 1 500 în ceea ce privește prejudiciile materiale și BAM 400 în ceea ce privește costurile juridice ale Nestorovićs; (xii) BAM 17 300 în ceea ce privește prejudiciile morale și BAM 1.333 în ceea ce privește costurile juridice ale domnului Lukić; (xiii) BAM 26 000 în ceea ce privește prejudiciile morale ale Babićs; și (xiv) BAM 35.000 în ceea ce privește prejudiciile morale, BAM 2000 în ceea ce privește prejudiciu material și BAM 6,510 în ceea ce privește costurile juridice pentru Galićs.

Tribunalul de Primă Instanță a emis în 6 aprilie 2004 Curtea de Primă Instanță a eliberat scrisuri de execuție ( rješenje o izvršenju ) 11 decembrie 2000, 16 noiembrie 2001, 20 martie 2002, 24 octombrie 2005, 3 ianuarie 2005, 2 noiembrie 2001, 7 decembrie 2000, 17 octombrie 2002, 6 martie 2003, 3 martie 2006 și, respectiv, 19 septembrie 2006, reclamanții s-au plâns de neexecutarea Curții Constituționale de Bosnia și Herțegovina („Curtea Constituțională”). 20 decembrie 2005 și 9 mai 2006 Curtea Constituțională a constatat încălcarea articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în cazurile Vujanović și dna Gojić, dl Šukur, Vujičićs, dl Rokvić, dl Prcać, dl Ratković, Nedićs, Vujanovićs și Nestorovićs.

Cu toate acestea, la 15 aprilie 2009, aceasta a respins cazurile dlui Arežina, Vujčićs, dl Lukić, Babićs și Galićs din cauza schimbării circumstanțelor în urma amendamentelor la Legea privind datoria internă din 2004. După campania de informare extinsă care explică opțiunile disponibile pentru decontarea datoriei publice a Republicii Srpska (inclusiv datoria care rezultă din hotărârile interne), între 31 martie 2008 și 30 iunie 2009 reclamanții au informat autorităților că au fost de acord să fie plătite doar costurile juridice în numerar și datoria principală și dobânzile nejustificate în obligațiuni.

Obligațiile guvernamentale au fost emise în următoarele date: (i) la 15 decembrie 2008 dl Arežina și cererea a fost depusă la 30 noiembrie 2009; (ii) la 15 decembrie 2008 către Vujčićs și cererea a fost depusă la 7 decembrie 2009; (iii) la 15 decembrie 2008 către Vujanovićs și dna Gojić și cererea a fost depusă la 19 februarie 2010; (iv) la 15 decembrie 2008 către dl Šukur și cererea a fost depusă la 19 februarie 2010; (v) la 15 decembrie 2008 către Vujičićs și cererea a fost depusă la 19 februarie 2010; (vi) la 30 iunie 2008 dl Rokvić și cererea a fost depusă la 8 martie 2010; vii) la 15 decembrie 2008 dl Prcać și cererea a fost depusă la 8 martie 2010; viii) la 15 decembrie 2008 dl Ratković și cererea a fost depusă la 20 aprilie 2010; (ix) la 15 decembrie 2008 Nedićs și cererea a fost depusă la 20 aprilie 2010; (x) la 30 iunie 2008 către Vujanovićs și cererea a fost depusă la 20 aprilie 2010; (xi) la 15 decembrie 2008 către Nestorovićs și cererea a fost depusă la 20 aprilie 2010; (xii) la 30 octombrie 2009 către dl Lukić și cererea a fost depusă la 21 ianuarie 2011; (xiii) la 30 octombrie 2009 către Babićs și cererea a fost depusă la 21 ianuarie 2011; și (xiv) la 30 octombrie 2009 și la 15 iunie 2010 Galić și cererea a fost depusă la 21 ianuarie 2011. Vujanovićs, dna Gojić, dl Rokvić și Babićs au vândut deja unele sau toate obligațiunile lor de la Bursa de Valori.

Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante au fost descrise în Čolić și alții (citate mai sus, §§ 10-12) și Runić și alții (citate mai sus, § 11). Reclamanții s-au plâns de neexecutarea hotărârilor menționate mai sus. Cazul a fost examinat de Curte în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. art. 6, în măsura în care este cazul, prevede: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere echitabilă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Având în vedere situația lor de fapt și juridic comun, Curtea decide că aceste 14 cereri ar trebui să fie aderate în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții. II. ADMISSIBILITATEA Guvernul a susținut că prezentele cereri au fost depuse în afara termenului de șase luni.

Alternativ, Guvernul a susținut că, având în vedere aplicarea deplină a hotărârilor interne în cauză, reclamanții nu mai pot pretinde că sunt victime în sensul articolului 34 din Convenție. Curtea reiterează că scopul reglementării de șase luni este de a promova securitatea legii și de a asigura că cazurile care pun problemele în temeiul Convenției sunt tratate într-un timp rezonabil și, de asemenea, ar trebui să protejeze autoritățile și alte persoane interesate de a fi sub orice incertitudine pentru o perioadă prelungită de timp. De asemenea, regulamentul permite posibilului reclamant să ia în considerare dacă se depună o cerere și, dacă este cazul, să decidă despre plângerile și argumentele specifice care urmează să fie formulate (a se vedea, de exemplu, Worm c. Austria , 29 august 1997, §§ 32-33, Raporturi de hotărâri și decizii 1997-V).

În cazul în care presupusa încălcare constituie o situație continuă împotriva căreia nu este disponibilă nici un remediu intern, cum ar fi neexecuția hotărârilor interne finale și executive în prezent, perioada de șase luni începe să decurgă de la sfârșitul situației continue (a se vedea Ülke c. Turcia (dec.), nr. 39437/98, 24 ianuarie 2006). Furthemore, în Runić și alții (citată mai sus, § 15, în care reclamanții, precum în cazul în cauză, au acceptat obligații guvernamentale în loc de numerar ca mijloace de aplicare) Curtea a susținut că hotărârile interne care ordonă plata daunelor de război au fost pe deplin executate prin eliberarea obligațiilor guvernamentale. Prin urmare, având în vedere datele de introducere a prezentelor cereri și datele de executare a hotărârilor interne în cauză (cum s-a indicat mai sus) este clar că acestea au fost prezentate în afara termenului de șase luni.

Prin urmare, cererea trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; declara cererea inadmisibilă.

Fatoș Aracı David Tór Björgvinsson Președintele Adjunct Registrul Apendicele nr. cerere de solicitare Data nașterii Locul de reședință 66816/09 Aleksandar AREŽINA 21/06/1975 Banja Luka 88/10 Boško VUJČI 02/09/1944 Novi Grad 17794/10 Rade SUKUR Rade SUKUR Kneževo 17797/10 Pero VUJIČI 06/05/1930 Donja Crkvina Stana VUJIČI Mara NEDICĂ Gornja Slatina Milica NEDICĂ Gornja Slatina Radomir NEDICĂ Gornja Slatina Vojislav NEDICĂ Gornja Slatina 58094/10 Čedomir VUJANOVIć 14/12/1928 Novi Grad Smilja VUJANOVIć 06/04/1939 Novi Grad 58096/10 Darinka NESTOROVI 15/12/1951 Šamac Petar NESTOROVIć 01/09/1971 Šamac Miljana NESTOROVIć 23/12/1978 Šamac 17310/11 Ranko LUCICY 02/04/1968 Banja Luka 17325/11 Stanislav BABIć 03/05/1947 Čelinac Petra BABICO 16/04/1946 Čelinac Nedeljko BABICO 26/03/1978 Čelinac Miladin BABIÑ 19/03/1969 Čelinac 17328/11 Nikola GALICO 12/12/1944 Banja Luka Milena GALICO 20/05/1950 Banja Luka Slavica GALICO 10/08/1971 Banja Luka Nikolina GALIOć 15/02/1994 Banja Luka Dalibor GALICO 25/12/1978 Banja Luka utiliza aceeași rată de schimb fixă la euro pe care marca germană are: EUR 1 = BAM 1.95583.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 66816/09 Aleksandar AREŽINA against Bosnia and Herzegovina and 13 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3 July 2012 as a Committee composed of: David Thór Björgvinsson, President, Nebojša Vučinić, Vincent A. De Gaetano, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged between 30 November 2009 and 21 January 2011, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, 34 citizens of Bosnia and Herzegovina, are: Mr Aleksandar Arežina, Mr Boško Vujčić, Ms Milena Vujčić, Mr Saša Vujčić, Mr Slaviša Vujčić, Ms Radana Vujčić, Mr Ljuban Vujanović, Ms Stoja Vujanović, Ms Tanja Gojić, Mr Rade Šukur, Mr Pero Vujičić, Ms Stana Vujičić, Mr Pero Vujičić, Ms Cvijeta Vujičić, Mr Mirko Rokvić, Mr Mladenko Prcać, Mr Miroslav Ratković, Mr Radovan Nedić, Ms Mara Nedić, Ms Milica Nedić, Mr Radomir Nedić, Mr Vojislav Nedić, Mr Čedomir Vujanović, Ms Smilja Vujanović, Ms Darinka Nestorović, Mr Petar Nestorović, Ms Milijana Nestorović, Mr Ranko Lukić, Mr Stanislav Babić, Ms Petra Babić, Mr Nedeljko Babić, Mr Miladin Babić, Mr Nikola Galić and Ms Milena Galić.

Mr Ljuban Vujanović, Ms Stoja Vujanović, Ms Tanja Gojić, Mr Rade Šukur, Mr Pero Vujičić, Ms Stana Vujičić, Mr Pero Vujićič, Ms Cvijeta Vujičić, Mr Mirko Rokvić, Mr Mladenko Prcać, Mr Miroslav Ratković, Mr Radovan Nedić, Ms Mara Nedić, Ms Milica Nedić, Mr Radomir Nedić, Mr Vojislav Nedić, Mr Čedomir Vujanović, Ms Smilja Vujanović, Ms Darinka Nestorović, Mr Petar Nestorović, Ms Milijana Nestorović were represented by Mr Đorđe Marić, a lawyer practising in Banja Luka. Mr Ranko Lukić, Mr Stanislav Babić, Ms Petra Babić, Mr Nedeljko Babić, Mr Miladin Babić, Mr Nikola Galić and Ms Milena Galić were represented by Ms Radmila Plavšić and Mr Ranko Vulić, lawyers practising in Banja Luka. The Bosnian-Herzegovinian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Mijić.

This case is, like Čolić and Others v. Bosnia and Herzegovina , nos. 1218/07 et al ., 10 November 2009 and Runić and Others v. Bosnia and Herzegovina , nos. 28735/06 et al ., 15 November 2011, about the non-enforcement of final and enforceable domestic judgments awarding war damages to the applicants. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants live in Bosnia and Herzegovina.

By 14 judgments of different courts of first instance of 7 March 2000, 13 December 2001, 19 May 1999, 15 September 1999, 24 March 2000, 27 July 2000, 3 June 2003, 29 November 2001, 25 April 2000, 29 March 1999, 27 September 2000, 12 February 2002, 29 January 2003 and 26 April 2000, which became final on 21 January 2004, 2 September 2004, 20 July 2000, 18 August 2000, 7 August 2001, 8 October 2001, 6 July 2005, 22 October 2004, 5 July 2001, 6 July 2000, 11 January 2001, 25 March 2005, 24 June 2005 and 17 December 2004, respectively, the Republika Srpska (an Entity of Bosnia and Herzegovina) was ordered to pay, within 15 days, the following amounts in convertible marks (BAM) [1] in respect of war damage together with default interest at the statutory rate: (i) BAM 22,000 in respect of non-pecuniary damage and BAM 550 in respect of legal costs to Mr Arežina; (ii) BAM 55,000 in respect of non-pecuniary damage and BAM 1,315 in respect of legal costs to the Vujčićs; (iii) BAM 14,000 in respect of non-pecuniary damage, BAM 2,000 in respect of pecuniary damage and BAM 2,821 in respect of legal costs to the Vujanovićs and Ms Gojić; (iv) BAM 25,800 in respect of non-pecuniary damage and BAM 1,048 in respect of legal costs to Mr Šukur; (v) BAM 19,500 in respect of non-pecuniary damage, BAM 1,500 in respect of pecuniary damage and BAM 1,512 in respect of legal costs to the Vujičićs;

(vi) BAM 14,000 in respect of non-pecuniary damage to Mr Rokvić; (vii) BAM 19,000 in respect of non-pecuniary damage and BAM 1,248 in respect of legal costs to Mr Prcać; (viii) BAM 19,000 in respect of non-pecuniary damage and BAM 232 in respect of legal costs to Mr Ratković; (ix) BAM 24,500 in respect of non-pecuniary damage, BAM 1,500 in respect of pecuniary damage and BAM 940 in respect of legal costs to the Nedićs; (x) BAM 10,000 in respect of non-pecuniary damage to the Vujanovićs; (xi) BAM 15,000 in respect of non-pecuniary damage, BAM 1,500 in respect of pecuniary damage and BAM 400 in respect of legal costs to the Nestorovićs; (xii) BAM 17,300 in respect of non-pecuniary damage and BAM 1,333 in respect of legal costs to Mr Lukić; (xiii) BAM 26,000 in respect of non-pecuniary damage to the Babićs; and (xiv) BAM 35,000 in respect of non-pecuniary damage, BAM 2,000 in respect of pecuniary damage and BAM 6,510 in respect of legal costs to the Galićs.

The Banja Luka Court of First Instance issued writs of execution ( rješenje o izvršenju ) on 6 April 2004, 27 May 2005, 7 December 2000, 11 December 2000, 16 November 2001, 20 March 2002, 24 October 2005, 3 January 2005, 2 November 2001, 7 December 2000, 17 October 2002, 6 March 2003, 3 March 2006 and 19 September 2006, respectively. The applicants complained of non-enforcement to the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina ("the Constitutional Court"). On 20 December 2005 and 9 May 2006 the Constitutional Court found a breach of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention in the cases of the Vujanovićs and Ms Gojić, Mr Šukur, the Vujičićs, Mr Rokvić, Mr Prcać, Mr Ratković, the Nedićs, the Vujanovićs and the Nestorovićs.

However, on 15 April 2009 it dismissed the cases of Mr Arežina, the Vujčićs, Mr Lukić, the Babićs and the Galićs due to the change of circumstances following amendments to the Domestic Debt Act 2004. After the extensive information campaign explaining the available options for the settlement of the Republika Srpska’s public debt (including its debt arising from domestic judgments), between 31 March 2008 and 30 June 2009 the applicants informed the authorities that they agreed to be paid only the legal costs in cash and the principal debt and default interest in bonds.

Government bonds were then issued on the following dates: (i) on 15 December 2008 to Mr Arežina and the application was lodged on 30 November 2009; (ii) on 15 December 2008 to the Vujčićs and the application was lodged on 7 December 2009; (iii) on 15 December 2008 to the Vujanovićs and Ms Gojić and the application was lodged on 19 February 2010; (iv) on 15 December 2008 to Mr Šukur and the application was lodged on 19 February 2010; (v) on 15 December 2008 to the Vujičićs and the application was lodged on 19 February 2010; (vi) on 30 June 2008 to Mr Rokvić and the application was lodged on 8 March 2010; (vii) on 15 December 2008 to Mr Prcać and the application was lodged on 8 March 2010; (viii) on 15 December 2008 to Mr Ratković and the application was lodged on 20 April 2010; (ix) on 15 December 2008 to the Nedićs and the application was lodged on 20 April 2010; (x) on 30 June 2008 to the Vujanovićs and the application was lodged on 20 April 2010; (xi) on 15 December 2008 to the Nestorovićs and the application was lodged on 20 April 2010; (xii) on 30 October 2009 to Mr Lukić and the application was lodged on 21 January 2011; (xiii) on 30 October 2009 to the Babićs and the application was lodged on 21 January 2011; and (xiv) on 30 October 2009 and on 15 June 2010 to the Galićs and the application was lodged on 21 January 2011. The Vujanovićs, Ms Gojić,

Mr Rokvić and the Babićs have already sold some or all of their bonds on the Stock Exchange. B. Relevant domestic law and practice The relevant domestic law and practice were outlined in Čolić and Others (cited above, §§ 10-12) and Runić and Others (cited above, § 11). COMPLAINT The applicants complained of the non-enforcement of the judgments indicated above. The case was examined by the Court under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. Article 6, in so far as relevant, provides: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law.” Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention reads as follows: “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions.

No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” THE LAW I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

Given their common factual and legal background, the Court decides that these 14 applications should be joined pursuant to Rule 42 § 1 of the Rules of Court.

II. ADMISSIBILITY

The Government argued that the present applications were submitted outside of the six-month time-limit. Alternatively, the Government submitted that, in view of the full enforcement of domestic judgements in question, the applicants could no longer claim to be victims within the meaning of Article 34 of the Convention. The applicants disagreed. The Court reiterates that the purpose of the six-month rule is to promote security of the law and to ensure that cases raising issues under the Convention are dealt with within a reasonable time. Furthermore, it ought also to protect the authorities and other persons concerned from being under any uncertainty for a prolonged period of time. The rule also affords the prospective applicant time to consider whether to lodge an application and, if so, to decide on the specific complaints and arguments to be raised (see, for example, Worm v. Austria , 29 August 1997, §§ 32-33, Reports of Judgments and Decisions 1997-V).

Where the alleged violation constitutes a continuing situation against which no domestic remedy is available, such as the non-enforcement of final and enforceable domestic judgments in the present cases, the six-month period starts to run from the end of the continuing situation (see Ülke v. Turkey (dec.), no. 39437/98, 24 January 2006). Furthemore, in Runić and Others (cited above, § 15, in which the applicants, like in the present case, had accepted government bonds in lieu of cash as means of enforcement) the Court held that domestic judgments ordering payment of war damage had been fully enforced by the issuance of government’s bonds. Therefore, having in mind the dates of introduction of the present applications and the dates of enforcement of domestic judgments in question (as indicated above) it is clear that they have been submitted outside of the six-month time-limit.

In the light of the foregoing, the Court considers that the applicants have failed to comply with the six-month rule. The application must therefore be rejected in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to join the applications; Declares the applications inadmissible.

Fatoș Aracı David Thór Björgvinsson Deputy Registrar President Appendix No Application No Applicant Date of birth Place of residence 66816/09 Aleksandar AREŽINA 21/06/1975 Banja Luka 88/10 Boško VUJČIĆ 27/07/1962 Prijedor Milena VUJČIĆ 28/03/1966 Prijedor Saša VUJČIĆ 21/04/1987 Prijedor Slaviša VUJČIĆ 17/04/1990 Prijedor Radana VUJČIĆ 15/05/1933 Prijedor 17778/10 Ljuban VUJANOVIĆ 10/04/1928 Novi Grad Tanja VUJANOVIĆ 19/06/1968 Novi Grad Stoja VUJANOVIĆ 02/09/1944 Novi Grad 17794/10 Rade SUKUR Rade SUKUR Kneževo 17797/10 Pero VUJIČIĆ 06/05/1930 Donja Crkvina Stana VUJIČIĆ 12/04/1933 Donja Crkvina Pero VUJIČIĆ Donja Crkvina Cvijeta VUJIČIĆ 05/01/1954 Donja Crkvina 31694/10 Mirko ROKVIĆ 09/08/1948 Banja Luka 31695/10 Mladenko PRCAĆ 05/09/1961 Omarska 58077/10 Miroslav RATKOVIĆ 12/04/1971 Prijedor 58081/10 Radovan NEDIĆ Radovan NEDIĆ Gornja Slatina Mara NEDIĆ Gornja Slatina Milica NEDIĆ Gornja Slatina Radomir NEDIĆ Gornja Slatina Vojislav NEDIĆ Gornja Slatina 58094/10 Čedomir VUJANOVIĆ 14/12/1928 Novi Grad Smilja VUJANOVIĆ 06/04/1939 Novi Grad 58096/10 Darinka NESTOROVIĆ 15/12/1951 Šamac Petar NESTOROVIĆ 01/09/1971 Šamac Miljana NESTOROVIĆ 23/12/1978 Šamac 17310/11 Ranko LUKIĆ 02/04/1968 Banja Luka 17325/11 Stanislav BABIĆ 03/05/1947 Čelinac Petra BABIĆ 16/04/1946 Čelinac Nedeljko BABIĆ 26/03/1978 Čelinac Miladin BABIĆ 19/03/1969 Čelinac 17328/11 Nikola GALIĆ 12/12/1944 Banja Luka

Milena GALIĆ 20/05/1950 Banja Luka Slavica GALIĆ 10/08/1971 Banja Luka Nikolina GALIĆ 15/02/1994 Banja Luka Dalilbor GALIĆ 25/12/1978 Banja Luka 1. The convertible mark uses the same fixed exchange rate to the euro that the German mark has: EUR 1 = BAM 1.95583.