HRISTOZOV AND OTHERS v. BULGARIA

SECȚIUNEA A PATRA

Cererile nr. 47039/11 și 358/12,

Hristozov și Staykova-Petermann împotriva Bulgariei

și Misheva și alții împotriva Bulgariei

introduse la 15 iulie 2011 și, respectiv, 5 decembrie 2011

ÎNTREBĂRI SUPLIMENTARE ADRESATE PĂRȚILOR

1.

Au făcut reclamanții tot ceea ce se putea aștepta în mod rezonabil de la ei pentru a epuiza căile de recurs interne?

1.1.

Era posibil pentru reclamanți să susțină în fața instanțelor administrative că refuzurile de a le acorda autorizația de a utiliza produsul pe care doreau să îl administreze, sau reglementările pe baza cărora au fost emise aceste refuzuri, încălcau Legea privind produsele medicamentoase în medicina umană din 2007 sau o altă lege? Ar fi avut astfel de pretenții o perspectivă rezonabilă de succes sau ar fi fost sortite eșecului?

1.2.

Erau reclamanții obligați să invoce argumente referitoare la presupusele încălcări ale articolelor 2, 3 și 8 din Convenție în cadrul unor astfel de proceduri de control jurisdicțional? Ar fi avut pretenții bazate pe astfel de argumente o perspectivă rezonabilă de succes sau ar fi fost sortite eșecului? Guvernul este invitat să furnizeze exemple, dacă există, de cazuri în care instanțele administrative au anulat decizii administrative (индивидуални административни актове) sau acte normative (подзаконови нормативни актове) pe motiv că dispozițiile acestora, deși nu erau direct incompatibile cu norme de rang superior, contraveneau normelor generale de drept constituțional sau de drept internațional.

2.

Era posibil pentru reclamanți (cei care erau încă în viață la momentul relevant) să solicite autorizația de a utiliza produsul menționat mai sus în temeiul Regulamentului nr. 10 din 17 noiembrie 2011 (Наредба № 10 от 17 ноември 2011 г. за условията и реда за лечение с неразрешени за употреба в Република България лекарствени продукти, както и за условията и реда за включване, промени, изключване и доставка на лекарствени продукти от списъка по чл. 266а, ал. 2 от Закона за лекарствените продукти в хуманната медицина), care a înlocuit Regulamentul nr. 2 din 10 ianuarie 2001 (Наредба № 2 от 10 януари 2001 г. за условията и реда за лечение с неразрешени за употреба в Република България лекарствени продукти) la 6 decembrie 2011? Ar fi condus formularea diferită a acestor noi regulamente la un rezultat diferit?

FOURTH SECTION

Applications nos. 47039/11 and 358/12,

Hristozov and Staykova

‑

Petermann against Bulgaria

and Misheva and Others against Bulgaria

lodged on 15 July 2011 and 5 December 2011 respectively

ADDITIONAL QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicants do everything that could reasonably be expected of them to exhaust domestic remedies?

1.1.

Was it open to the applicants to claim before the administrative courts that the refusals to grant them authorisation to use the product that they wished to have administered, or the regulations by reference to which those refusals were issued, were in breach of the Medicinal Products in Human Medicine Act 2007 or another statute? Would such claims have stood a reasonable prospect of success or have been destined to fail?

1.2.

Were the applicants required to raise arguments relating to the alleged breaches of Articles 2, 3 and 8 of the Convention in such judicial review proceedings? Would claims based on such arguments have stood a reasonable prospect of success or have been destined to fail? The Government are requested to provide examples, if any, of cases in which the administrative courts have struck down administrative decisions (

индивидуални административни актове

) or statutory instruments (

подзаконови нормативни актове

) on the basis that their provisions, while not directly inconsistent with higher

‑

ranking rules, ran counter to general constitutional or international law rules.

2.

Was it open to the applicants (those who were still alive at the relevant time) to seek authorisation to use the above

‑

mentioned product under Regulations no. 10 of 17 November 2011 (

Наредба № 10 от 17 ноември 2011 г. за условията и реда за лечение с неразрешени за употреба в Република България лекарствени продукти, както и за условията и реда за включване, промени, изключване и доставка на лекарствени продукти от списъка по чл. 266а, ал. 2 от Закона за лекарствените продукти в хуманната медицина

), which superseded Regulations no. 2 of 10 January 2001 (

Наредба № 2 от 10 януари 2001 г. за условията и реда за лечение с неразрешени за употреба в Република България лекарствени продукти

) on 6 December 2011? Would have the different wording of those new Regulations led to a different outcome?