SECȚIUNEA I Cerere nr. 3432/07 Ilmi HALITI împotriva Greciei introdusă la 2 iulie 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Ejup Haliti, este un resortisant albanez născut în 1958 și rezident în Ferizaj. Este reprezentat în fața Curții de către domnul H. Piraj, avocat în baroul Ferizaj. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 noiembrie 2001, Ilmi Haliti, tatăl reclamantului a fost victima unui accident de trafic în jurul satului Ferizaj din Kosovo. A fost răsturnat în jurul orei 18:30 pe autostrada care ducea la orașul Pristina de către un vehicul aparținând forței militare operaționale elene din KFOR este forța militară multinațională pusă în aplicare de NATO în Kosovo, pe baza mandatului Consiliului de Securitate al ONU, pentru a asigura un mediu sigur și sigur și pentru a garanta libertatea de mișcare. Tatăl reclamantului a murit după ce a fost transferat la spital. La 2 noiembrie 2001, a fost inițiată o anchetă de către forța greacă a KFOR cu privire la condițiile în care tatăl reclamantului a murit. La 4 noiembrie 2001, raportul său a confirmat că victima fusese răsturnată de un vehicul al forței menționate anterior. Ca să nu mai menționăm numele militarilor aflați la bordul vehiculului în cauză, raportul concluzionează că nu exista nici o trecere pietonală la locul accidentului. Victima traversase fără să controleze traficul pe autostradă și nu văzuse vehiculul care venea făcând apeluri de far. Ea a traversat autostrada fără a încerca să evite coliziunea cu vehiculul KFOR. În cele din urmă, s-a stabilit că a fost pe care nu a avut nici o iluminare în acest loc, cu excepția farurilor vehiculului în cauză. La 16 noiembrie 2001, raportul de accident a fost întocmit de către poliția șoseaua de la Mission a Națiunilor Unite în Kosovo ( A confirmat concluziile raportului forței elene al KFOR din 2 noiembrie 2001. În special, raportul UNMIK Poliția a arătat că forța elenă a KFOR nu a permis anchetatorului să interogheze personal conducătorul vehiculului și persoana care îl însoțea. Vehiculul în cauză escorta un convoi de mașini al forței grecești îndreptându-se spre Pristina. În timp ce mașinile civile se îndreptau în convoi și distanța dintre vehiculul în cauză și vehiculul militar care se îndrepta spre Pristina era variabilă. Potrivit raportului, victima a încercat să traverseze autostrada într-un loc neluminat, fără nici un fel de siguranță, să asigure starea traficului pe autostradă. Șoferul mașinii a încercat în zadar să frâneze și să ocolească victima care a fost transferată de un vehicul civil la spitalul Pristina unde a murit. Reclamantul susține că a încercat fără succes, în perioada 2002-2006, să stabilească o procedură judiciară pentru a susține că dreptul la viață al tatălui său a fost încălcat din cauza acestui accident. Ofițerii KFOR ar fi răspuns în repetate rânduri că în temeiul Regulamentului nr. 2000/47 privind statutul, privilegiile și imunitățile KFOR și ale personalului acestora din Kosovo, aceștia beneficiau de imunitate de jurisdicție în fața instanțelor din Kosovo pentru orice act administrativ, civil sau penal comis de aceștia în Kosovo. Cadrul normativ privind răspunderea organizațiilor internaționale, precum și statutul, privilegiile și imunitățile KFOR și ale Misiunii de administrație interimară a Organizației Națiunilor Unite în Kosovo (inclusiv a Organizației Națiunilor Unite) este menționat în detaliu în Decizia Behrami c. France Saramati c. Franța, Germania și Norvegia (dec.) [GC], (n 71412/01 și 78166/01, în special § 46-50, CEDH 2007). Comisia de drept internațional (inclusiv CDI) La art. 13 din Carta ONU, Adunarea Generală a ONU trebuie să provoace studii și recomandări pentru a încuraja, printre altele, dezvoltarea progresivă a dreptului internațional și codificarea acestuia. La 21 noiembrie 1947, Adunarea Generală a adoptat Rezoluția 174 (II) privind CDI și a aprobat statutul acesteia. Proiectul de articole privind responsabilitatea organizațiilor internaționale Părțile relevante ale acestui proiect de articole, adoptat de Comisie de dreptul internațional la cea de-a 60-a sesiune din 2011, și prezentat Adunării Generale în cadrul raportului său privind lucrările sesiunii menționate (A/66/10, para 87) se citesc după cum urmează: art. 3 - Responsabilitatea unei organizații internaționale pentru fapte ilegale internaționale Orice fapt ilegal internațional al unei organizații internaționale își asumă responsabilitatea internațională. art. 4 - Elemente ale faptului ilegal internațional al unei organizații internaționale (b) Constituie o încălcare a unei obligații internaționale a acestei organizații. art. 5 - Acțiunea unei organizații internaționale ca fiind ilicită internațional Calificarea unei organizații internaționale ca fiind ilicită la nivel internațional intră sub incidența dreptului internațional. art. 7 - Comportamentul organelor unui stat sau al organelor sau agenților unei organizații internaționale puse la dispoziția altei organizații internaționale Comportamentul unui organ al unui stat sau al unui organism sau al unei organizații internaționale puse la dispoziția unei alte organizații internaționale este considerat un fapt al acesteia din urmă, în conformitate cu dreptul internațional, cu condiția ca aceasta să exercite un control efectiv asupra acestui comportament. (***************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************** În acest fel, acestea nu spun și nu fac decât să sugereze că comportamentul forțelor militare ale statelor sau ale organizațiilor internaționale nu este atribuit Organizației Națiunilor Unite atunci când Consiliul de Securitate autorizează statele sau organizațiile internaționale să ia măsurile necesare în afara unui lanț de comandă care leagă aceste forțe de Națiunile Unite. [...] GRIEF Invouchant la . art. 2 din Convenție, reclamantul se plângea de moartea tatălui său imputabil autorităților militare grecești. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Reclamantul și tatăl său, și anume victima accidentului rutier în cauză, se aflau în jurisdicția Greciei în sensul art. 1 din Convenție, în sensul art. Cu alte cuvinte, decesul tatălui reclamantului a fost imputabil autorităților elene, având în vedere jurisprudența Curții cu privire la această chestiune (a se vedea în special Al-Jedda c. Regatul Unit [GC], nr 27021/08, § 74-85 și 102, CEDH 2011) În acest sens, dreptul la viață al tatălui reclamantului, consacrat de art. 2 din convenție, a fost încălcat în speță • În plus, având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Hotărârea Salman c. Turcia [GC], nr 2296/93, CEDH 2000-VII), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție
Requête n
o
34302/07
Ilmi HALITI contre la Grèce
introduite le 2 juillet 2007
Le requérant, M. Ejup Haliti, est un ressortissant albanais né en 1958 et résidant à Ferizaj. Il est représenté devant la Cour par M. H. Piraj, avocat au barreau de Ferizaj.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 1
er
novembre 2001, Ilmi Haliti, le père du requérant fut victime d’un accident de la circulation aux alentours du village de Ferizaj au Kosovo. Il fut renversé vers 18h 30 sur l’autoroute menant à la ville de Pristina par un véhicule appartenant à la force militaire opérationnelle grecque de la «
Kosovo Force
» («
KFOR
»). La KFOR est la force armée multinationale mise en œuvre par l’OTAN dans le Kosovo, sur mandat du Conseil de sécurité de l’ONU, afin d’assurer un environnement sûr et sécurisé et garantir la liberté de mouvement. Le père du requérant décéda après son transfert à l’hôpital.
Le 2 novembre 2001, une enquête fut ouverte par la force grecque de la KFOR sur les conditions du décès du père du requérant. Le 4 novembre 2001, son rapport confirma que la victime avait été renversée par un véhicule de ladite force. Sans mentionner les noms des militaires se trouvant à bord du véhicule en cause, le rapport conclut qu’il n’y avait pas de passage piétonnier à l’endroit de l’accident. La victime avait traversé sans contrôler le trafic sur l’autoroute et n’avait pas vu le véhicule qui arrivait en faisant des appels de phare. Elle avait traversé l’autoroute sans chercher à éviter la collision avec le véhicule de la KFOR. Enfin, il fut établi qu’il n’y avait à cet endroit pas d’éclairage à l’exception des phares du véhicule en cause.
Le 16 novembre 2001, le rapport d’accident dressé par la police de la route de la Mission des Nations Unies en Kosovo («
UNMIK Police
») confirma les conclusions du rapport de la force grecque de la KFOR daté du 2
novembre 2001. En particulier, le rapport de l’UNMIK Police releva que la force grecque de la KFOR n’avait pas permis à l’enquêteur d’interroger personnellement le conducteur du véhicule et la personne qui l’accompagnait. L’enquêteur avait entendu deux témoins oculaires de l’accident. Le véhicule en cause escortait un convoi de voitures de la force grecque se dirigeant vers Pristina. Par moment des voitures civiles s’inséraient dans le convoi et la distance entre le véhicule en cause et le véhicule militaire qui le devançait était variable. Selon le rapport, la victime tenta de traverser l’autoroute à un endroit non éclairé sans s’assurer de l’état du trafic sur l’autoroute. Le conducteur du véhicule essaya vainement de freiner et de contourner la victime qui fut transférée par un véhicule civil à l’hôpital de Pristina où elle décéda.
Le requérant affirme qu’il a essayé sans succès, entre 2002 et 2006, d’instituer une procédure judiciaire pour faire valoir que le droit à la vie de son père avait été violé en raison de cet accident. Les officiers de la KFOR auraient à plusieurs reprises répondu qu’en vertu du Règlement n
o
2000/47 sur le statut, les privilèges et les immunités de la KFOR et de leurs personnels au Kosovo, ceux-ci bénéficiaient de l’immunité de juridiction devant les tribunaux du Kosovo pour tout acte administratif, civil ou pénal commis par eux au Kosovo.
B.
Le droit international pertinent
Le cadre normatif sur la responsabilité des organisations internationales ainsi que sur le statut, les privilèges et les immunités de la KFOR et de la Mission d’administration intérimaire des Nations Unies au Kosovo («
MINUK
») est relaté en détail dans la décision
Behrami c.
France
et
Saramati c. France, Allemagne et Norvège
(déc.) [GC], (n
os
71412/01 et 78166/01, notamment §§ 46-50, CEDH 2007).
La Commission de droit international («
CDI
»)
L’article 13 de la Charte de l’ONU dispose que l’Assemblée générale de l’ONU doit provoquer des études et faire des recommandations en vue d’encourager, notamment, le développement progressif du droit international et sa codification. Le 21 novembre 1947, l’Assemblée générale adopta la Résolution 174 (II) instaurant la CDI et approuvant le statut de celle-ci.
Le projet d’articles sur la responsabilité des organisations internationales
Les parties pertinentes de ce projet d’articles, adopté par la Commission du droit international à sa soixante-troisième session, en 2011, et soumis à l’Assemblée générale dans le cadre de son rapport sur les travaux de ladite session (A/66/10, para. 87) se lisent comme suit
:
Article 3 - Responsabilité d’une organisation internationale pour fait internationalement illicite
«
Tout fait internationalement illicite d’une organisation internationale engage sa responsabilité internationale.
»
Article 4 - Eléments du fait internationalement illicite d’une organisation internationale
«
Il y a fait internationalement illicite d’une organisation internationale lorsqu’un comportement consistant en une action ou une omission:
a) Est attribuable à cette organisation en vertu du droit international; et
b) Constitue une violation d’une obligation internationale de cette organisation.
»
Article 5 - Qualification du fait d’une organisation internationale comme internationalement illicite
«
La qualification du fait d’une organisation internationale comme internationalement illicite relève du droit international.
»
Article 7 - Comportement des organes d’un Etat ou des organes ou agents d’une organisation internationale mis à la disposition d’une autre organisation internationale
«
Le comportement d’un organe d’un État ou d’un organe ou agent d’une organisation internationale mis à la disposition d’une autre organisation internationale est considéré comme un fait de cette dernière d’après le droit international pour autant qu’elle exerce un contrôle effectif sur ce comportement.
»
Le commentaire de la CDI sur le Chapitre II («
Attribution d’un comportement à une organisation internationale
»), en ses passages pertinents, se lit ainsi
:
«
(...)
5) À l’instar des articles sur la responsabilité de l’État pour fait internationalement illicite, les présents projets d’articles ne prévoient que des critères positifs d’attribution. Ils n’indiquent donc pas de cas où un comportement ne puisse pas être attribué à l’organisation. C’est ainsi qu’ils ne disent pas, et ne font que sous-entendre, que le comportement des forces militaires d’États ou d’organisations internationales n’est pas attribuable à l’Organisation des Nations Unies lorsque le Conseil de sécurité autorise des États ou des organisations internationales à prendre les mesures nécessaires en dehors d’une chaîne de commandement reliant ces forces aux Nations Unies.
(...)
»
GRIEF
Invoquant l’article 2 de la Convention, le requérant se plaint de la mort de son père imputable aux autorités militaires grecques.
1.
Le requérant ainsi que son père, à savoir la victime de l’accident de la route en cause, relevaient-ils de la juridiction de la Grèce au sens de l’article 1 de la Convention
? En d’autres termes, le décès du père du requérant était-il imputable aux autorités grecques, vu la jurisprudence de la Cour sur cette question (voir, notamment,
Al-Jedda c. Royaume-Uni
[GC], n
o
27021/08, §§
74-85 et 102, CEDH 2011)
?
2.
Dans l’affirmative, le droit à la vie du père du requérant, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce
? De plus, eu égard à la protection procédurale du droit à la vie (voir le paragraphe 104 de l’arrêt
Salman c. Turquie
[GC], n
o
21986/93, CEDH 2000-VII), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention
?