SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 8820/11 I.I. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se înscrie la 28 august 2012 într-un comitet compus din Mark Villiger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători, Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 8 februarie 2011, Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Președintele secțiunii, I.I., este cetățean rus, născut în 1987 și rezident la Paris. Președintele secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamant [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. În special, la art. 3 din Convenție, reclamantul a susținut că se confruntă cu riscuri legate de tratamente inumane și degradante în cazul în care se află în contact cu Federația Rusă. Argumentul reclamantului întemeiat pe art. 3 a fost comunicat guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la bunul întemeiat al acestuia. În special, acesta din urmă a susținut că, în urma eliberării centrului de detenție administrativă, reclamantul nu a putut fi relocat la domiciliu deoarece prefectura Vienei nu mai avea niciun contact cu acesta în ciuda mai multor anchete de localizare. În consecință, guvernul a solicitat Curții să îi indice dacă mai avea încă contact cu reclamantul. Printr-o scrisoare recomandată din 3 aprilie 2012, Curtea a atras atenția reprezentantului reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a solicitat prelungirea acestuia. În plus, Comisia a precizat că ar putea elimina o cerere din rol atunci când, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Prin scrisoarea din 24 aprilie 2012, reprezentantul reclamantului a solicitat o prelungire a termenului pentru a-și prezenta observațiile și a susținut că reclamantul este lipsit de orice sprijin social, ceea ce îl face dificil de contactat. Printr-o scrisoare din 27 aprilie 2012, reprezentantul reclamantului a fost informat cu privire la prelungirea termenului pentru a-și prezenta observațiile, termenul limită fiind prelungit până la 14 mai 2012. mai 2012 a rămas fără răspuns, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, și-a atras din nou atenția asupra faptului că aceasta putea elimina o cerere din rol atunci când circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționa să o mențină. În lumina celor de mai sus, Curtea constată că reclamantul nu mai are contact cu autoritățile naționale și pare să fi pierdut și contactul cu avocatul său. În lipsa unor împrejurări speciale privind respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale, Curtea consideră că nu se justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. În această privință, Comisia consideră că nu poate aprecia dacă reclamantul, în lipsa unor legături și a unor dovezi care să susțină afirmațiile sale în temeiul articolului 3 din convenție, are un risc real de a fi supus unor tratamente abuzive în caz de expulzare către Federația Rusă. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Mark Villiger Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
8820/11
I.I.
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 28 août 2012 en un comité composé de
:
Mark Villiger,
président,
Ganna Yudkivska,
André Potocki,
juges,
et
de
Stephen Phillips,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 8 février 2011,
Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour
;
Vu la décision de traiter en priorité la requête en vertu de l’article 41 du règlement de la Cour,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, I.I., est un ressortissant russe, né en 1987 et résidant à Paris. Le président de la section a accédé à la demande de non-divulgation de son identité formulée par le requérant (article 47 § 3 du règlement). Il est représenté par M
e
Le Gouvernement français («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, Mme Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.
Invoquant notamment l’article 3 de la Convention, le requérant allègue encourir des risques de traitements inhumains et dégradants en cas d’éloignement vers la Fédération de Russie.
Le grief du requérant tiré de l’article 3 fut communiqué au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien
‑
fondé de celui-ci. Ce dernier fit notamment valoir que le requérant, à la suite de sa libération du centre de rétention administrative, n’avait pas pu être assigné à résidence car la préfecture de la Vienne n’avait plus aucun contact avec lui malgré plusieurs enquêtes de localisation. En conséquence, le Gouvernement demandait à la Cour de lui indiquer si elle avait toujours un contact avec le requérant.
Par une lettre recommandée du 3 avril 2012, la Cour a attiré l’attention de la représentante du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci.
Par un courrier du 24 avril 2012, la représentante du requérant demanda une prolongation du délai pour présenter ses observations. Elle fit valoir que le requérant était dépourvu de tout accompagnement social, ce qui le rendait difficilement joignable.
Par un courrier du 27 avril 2012, le représentant du requérant fut informé de la prolongation du délai pour déposer ses observations, l’échéance de ce délai étant reportée au 14 mai 2012. L’avocate du requérant n’ayant déposé aucune observation à cette date, la Cour, par une lettre recommandée du 25
mai 2012 restée sans réponse, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, a de nouveau attiré son attention sur le fait qu’elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque les circonstances laissent penser que le requérant n’entendait pas maintenir celle-ci.
A la lumière de ce qui précède, la Cour observe que le requérant n’a plus de contact avec les autorités nationales et semble avoir perdu également le contact avec son avocate. Elle en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie pas de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. A cet égard, elle considère qu’elle ne peut pas apprécier si le requérant, en l’absence d’observations et d’éléments de preuves propres à étayer ses allégations au titre de l’article 3 de la Convention, court un risque réel de subir des mauvais traitements en cas d’expulsion vers la Fédération de Russie.
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Stephen Phillips
Mark Villiger
Greffier adjoint
Président