ȘTEFĂNUȚ v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

Contextul cauzei

Reclamantul a absolvit Facultatea de Mecanică a Universității Dunărea de Jos („universitatea”) în 2001. Ulterior, s-a înscris la alte două facultăți ale aceleiași universități, după cum este descris de mai jos (secțiunile

În februarie 2002, reclamantul a avut o altercație cu un alt student al facultății. În legătură cu acest incident a fost depusă o plângere penală împotriva reclamantului. Printr-o hotărâre pronunțată în primă instanță la 11

Proceduri legale privind prima exmatriculare

În toamna anului 2001, reclamantul s-a înscris ca student la Facultatea de Științe Economice din cadrul aceleiași universități.

La 28 februarie 2002, printr-o hotărâre a rectorului universității, a fost exmatriculat din universitate. Hotărârea de exmatriculare nu prezenta motive specifice, însă conținea un comentariu general despre faptul că acesta încălcase regulile academice de disciplină și pe cele de comportament acceptabile în societate. Se pare că măsura exmatriculării a fost totuși dispusă în legătură cu altercația pe care o avusese cu un coleg student, anterior, în februarie

Ca urmare a plângerii sale din instanță împotriva măsurii de exmatriculare, hotărârea de exmatriculare a fost anulată la 5

Reclamantul a încercat, cu ajutorul unui executor judecătoresc, să pună în executare hotărârea menționată. Dat fiind refuzul universității de a-l reînmatricula, acesta a introdus o acțiune prin care solicita despăgubiri pentru neexecutarea unei hotărâri definitive. Tribunalul Galați i-a respins cererea din 15

Proceduri legale privind cea de-a doua exmatriculare

În timp ce procedurile privind prima exmatriculare erau pendinte, reclamantul s-a înscris în toamna anului 2002 ca student la Facultatea de Drept din cadrul aceleiași universități. În timpul celui de-al doilea an de studii, Senatul universității l-a exmatriculat din nou, prin hotărârea din 12

Din documentele prezentate de Guvern reiese că măsura exmatriculării a fost propusă în baza faptului că reclamantul nu s-a supus regulilor campusului, că a desfășurat, fără autorizație, activități comerciale în campus și că i-a insultat în mai multe rânduri pe membrii Senatului universității.

Reclamantul a depus o plângere în instanță împotriva celei de-a doua măsuri de exmatriculare. Printr-o hotărâre pronunțată în primă instanță la 11 martie 2005, Tribunalul Bacău a admis plângerea sa. Tribunalul a considerat că hotărârea de exmatriculare nu a formulat niciun motiv de fapt pentru exmatriculare și că reclamantului nu i s-a dat ocazia de a se apăra. Instanța a hotărât că măsura exmatriculării fără posibilitate de reînmatriculare nu avea temei legal în Regulamentul Activității Universitare A Studenților universității în cauză și reprezenta o încălcare a dreptului la educație garantat de Constituția României.

Universitatea a formulat recurs. Prin hotărârea definitivă a Curții de Apel Bacău din 12

Continuarea studiilor juridice

La 28 septembrie 2004 reclamantul a înaintat o cerere către Universitatea Dunărea de Jos pentru a-i fi aprobat transferul la Facultatea de Drept din cadrul Universității Danubius Galați.

Prin hotărârea din 11 octombrie 2004, rectorul Universității Dunărea de Jos a admis cererea și a dispus transferul întregii arhive universitare către noua sa universitate.

Din informațiile prezentate de Guvern rezultă că noua universitate la care a fost înmatriculat reclamantul i-a recunoscut toți anii precedenți de studiu al dreptului efectuați în cadrul Universității Dunărea de Jos și că reclamantul a absolvit în cele din urmă Facultatea de Drept din cadrul unei alte universități, în 2007.

Regulamentul Activității Universitare A Studenților nr. 8/2003, în vigoare la data la care a fost luată a doua măsură de exmatriculare a reclamantului, prevedea la art. 8 că un student putea fi exmatriculat atunci când acesta/aceasta nu îndeplinea obligațiile impuse membrilor comunității academice. Art. 7 prevedea că studenții erau obligați să nu agreseze un alt membru al comunității academice, să nu răspândească informații false referitoare la comunitatea academică și să nu obțină foloase necuvenite.

Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție că exmatricularea sa din universitate fără drept de reînmatriculare reprezenta o încălcare a dreptului său la educație. Acesta s-a plâns că hotărârea de exmatriculare nu a fost motivată, că i-a fost comunicată doar prin notificare publică și că a fost luată în baza acelorași fapte care au condus la prima sa exmatriculare din universitate, contrar principiului

Prin scrisoarea din 5 ianuarie 2009, reclamantul s-a plâns pe fond în temeiul art. 6

Guvernul a ridicat o excepție de inadmisibilitate privind cererea, argumentând că în opinia sa reclamantul nu putea fi considerat o victimă în sensul art.

În acest sens, acesta a arătat că reclamantul a avut libertatea de a-și continua studiile juridice în cadrul unei alte universități și, prin urmare, dreptul său la educație nu a fost încălcat.

Guvernul a atras atenția asupra faptului că reclamantul nu a informat Curtea cu privire la această evoluție și despre faptul că acesta a absolvit, în cele din urmă Facultatea de Drept în cadrul unei alte universități.

În subsidiar, Guvernul a solicitat ca cererea să fie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată. Acesta a susținut că instanțele interne au reexaminat cererea reclamantului împotriva hotărârii de exmatriculare, făcând o analiză detaliată, și au adoptat o decizie definitivă și lipsită de arbitrariu.

În replică, reclamantul nu a prezentat nicio observație, deși a declarat că dorea să-și mențină cererea.

Curtea observă că, în temeiul art. 47

Revenind la circumstanțele prezentei cauze, Curtea observă că reclamantul a fost exmatriculat de la Facultatea de Drept din cadrul Universității Dunărea de Jos după ce acesta finalizase câțiva ani de studii. În ciuda măsurii de exmatriculare, reclamantului i s-a dat dreptul de a se reînscrie la o altă facultate de drept din cadrul unei alte universități, din aceeași localitate, obținând recunoașterea totală a studiilor încheiate înainte de exmatriculare. În cele din urmă, acesta a absolvit Facultatea de Drept în 2007.

Curtea observă că, deși acest transfer a avut loc în 2004, reclamantul nu l-a menționat în cererea înaintată Curții în iulie 2005. De asemenea, Curtea observă în continuare și că nu a fost informată de către reclamant, prin scrisorile sale ulterioare, cu privire la absolvirea facultății în 2007.

Totodată, Curtea constată că reclamantul nu a oferit nicio explicație plauzibilă pentru lipsa prezentării acestei informații, care, după părerea acesteia, are legătură cu esența obiectului prezentei cereri.

Având în vedere importanța informației în cauză pentru soluționarea în mod corect a speței de față, Curtea constată că comportamentul reclamantului contravine scopului asigurat de dreptului de a sesiza prin cereri individuale conform prevederilor art.