ANDRENELLI v. ITALY

Decizia nr. 44109/11 Adriano ANDRENElli împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 4 septembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Isabelle Berro-Lefèvre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 31 mai 2011, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Cazul a fost originar într-o cerere împotriva Italiei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), de către un național italian, dl. Adriano Andrenelli („reclamantul”), la 31 mai 2011. Reclamantul, care este avocat, s-a reprezentat.

Guvernul italian (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna E. Spatafora. Reclamantul s-a plâns, printre altele, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr.1, cu privire la neexecuția hotărârii Curții (n 2824) din 1 aprilie 2009. La 8 mai 2012 și 14 iunie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Italiei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 600 EUR (sex sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii.

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă (a se vedea art. 39 din Convenția). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos Isabelle Berro-Lefèvre Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 44109/11 Adriano ANDRENELLI against Italy The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 4 September 2012 as a committee composed of: Isabelle Berro-Lefèvre, President, Guido Raimondi, Helen Keller, judges, and Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 31 May 2011, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The case originated in an application against Italy lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mr.

Adriano Andrenelli (“the applicant”), on 31 May 2011. The applicant, who is a lawyer, represented himself. The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms. E. Spatafora. The applicant complained, inter alia , under Articles 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.1, about the non-execution of the judgment of the Court of appeal of Rome (n o 2824) of 1 April 2009. On 8 May 2012 and 14 June 2012 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Italy in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him EUR 600 (six hundred euros) to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax which may be chargeable to the applicant.

This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list (pursuant to Article 39 of the Convention). For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Deputy Registrar President