MOHAMMED v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 48694/06 Omar Ali MOHAMMED împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care așeză la 18 septembrie 2012 ca Cameră compusă din: Lech Garlicki, președinte, David Thór Björgvinsson, Nicolas Bratza, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Zdravka Kalaydjieva, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 octombrie 2006, având în vedere observațiile Guvernului depuse la 9 februarie 2007 și răspunsul reclamantului, având în vedere propunerea Guvernului depusă la 10 februarie 2012, și deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Omar Ali Mohammed, este un național somal, născut în 1978 și trăiește în South Lanarkshire. El este reprezentat în fața Curții de către Bruce Short Sollicitors, o firmă de avocati care practică în Dundee. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl D Walton al Oficiului Externe & Commonwealth. Reclamantul s-a plâns că deplasarea sa în Somalia va încălca drepturile sale în temeiul articolelor 2, 3 și 8 din Convenție. Plângerile reclamantului au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul la 9 februarie 2007. Observațiile au fost transmise reclamantului, care și-a prezentat propriile observații la 2 aprilie 2007. La 28 iunie 2011, Curtea și-a pronunțat hotărârea în Sufi și Elmi c. Regatul Unit , nr. 8319/07 și 11449/07, 28 iunie 2011, în care a dat orientări detaliate cu privire la compatibilitatea îndepărtării resortisanților somalieni la Mogadishu cu obligațiile statului interesat în temeiul articolelor 2 și 3 din convenție. La 10 februarie 2012, Guvernul a scris Curții următoarele propuneri: „Cazurile pe care le așteaptă Curtea Guvernul consideră că, în cazul în care o cerere care provoacă îndepărtarea în Somalia (dar nu în Somalilanda sau Puntlanda) este în așteptare în fața Curții, ar fi oportun să se ia în considerare dacă raționamentul Curții în Sufi și Elmi Hotărârea, împreună cu un caz mai recent de orientare a țării în cadrul Tribunalului pentru imigrație și azil (AMM & alții) (Conflict; Criză umanitară; Returnați; MGF) Somalia CG[2011] UKUT 445 (IAC) (28 noiembrie 2011)) au orice impact asupra deciziei de eliminare a acestui individ. Având în vedere numărul semnificativ de astfel de cazuri care sunt în așteptare în fața Curții, Guvernul propune introducerea următoarei proceduri pentru a realiza acest lucru. Curtea informează reclamanții care concurează îndepărtarea în Somalia și în ceea ce privește care a aplicat anterior măsurile de reglementare 39, că procedura următoare se va aplica la cazul lor. Curtea ar ridica măsurile prevăzute la art. 39 în fiecare astfel de caz pentru a permite respectarea procedurii; și ar informa reclamantul că orice nouă cerere pentru art. 39 nu ar fi în mod normal luată în considerare până la epuizarea procedurii și a oricărei măsuri judiciare consecunte, inclusiv a cererii de control judiciar; Curtea va notifica guvernului reclamanților la care a scris în aceste termeni; la primirea unei astfel de notificări, UKBA va scrie reclamantului sau reprezentantului său, invitându-i să prezinte alte reprezentări în cazul lor; UKBA va evalua fiecare astfel de caz în funcție de orice reprezentanță prezentată, aplicand noi orientări care să țină seama de ambele părți. Hotărârile Sufi și Elmi și hotărârea AMM a instanțelor interne; în cazul în care UKBA concluzionează că, având în vedere noua orientare și orice reprezentanță făcută, nu ar trebui să fie ordonată îndepărtare, se va acorda permisiunea adecvată de a rămâne în Regatul Unit; în cazul în care este adecvată îndepărtarea noilor orientări în Somalia, cererea va fi refuzată și se vor stabili noi orientări de îndepărtare; În cazul unei hotărâri de refuz al unei cereri, reclamantul va dispune de următoarele măsuri de remediere. În cazul în care reprezentanțele prezentate sunt considerate ca fiind o cerere proaspătă, orice decizie de refuz al cererii va atrage, în majoritatea cazurilor, un drept de recurs în țara respectivă către AIT. În cazul în care reprezentanțele sunt considerate ca fiind de natură a unor alte argumente, orice decizie de respingere a acestor argumente nu ar atrage un drept de recurs. Cu toate acestea, acesta ar fi deschis reclamantului să solicite Curții Înalte de a avea hotărârea Secretarului de Stat pentru Departamentul de Acasă revizuirea judiciară. O cerere de reexaminare judiciară ar suspenda în mod normal îndepărtarea; și Curtea Înaltă ar lua în considerare orice reexaminare pe baza situației actuale a legii, inclusiv hotărârile Curții în Sufi și Elmi și hotărârea AMM. Există, de asemenea, o opțiune suplimentară de a se aplica Curții Înalte pentru orice injuncție de a preveni îndepărtarea. Presupunerea Guvernului este că, în lumina hotărârii în Sufi, Elmi și Hotărârea AMM, art. 39 va fi respinsă în ceea ce privește cererile pe care le așteaptă în prezent în fața Curții care provoacă îndepărtarea în Somalia; aceste cereri vor fi declarate inadmisibile sau altfel dispuse de Curte. Guvernul este încrezător că aceste aranjamente ar asigura că autoritățile interne corespunzătoare au posibilitatea de a reconsidera cazurile celor ale căror afirmații pe care le sunt în prezent în fața Curții ar putea fi afectate de raționarea prevăzută în hotărârea Curții și ar oferi acestor solicitanți măsuri judiciare adecvate în instanța internă. Cauze care nu sunt în prezent în așteptare în fața Curții Guvernul propune, de asemenea, ca, înainte de a stabili indicațiile de înlăturare pentru înlăturarea în Somalia (dar nu în Somalilanda sau Puntlanda) în orice caz viitor (inclusiv cazuri care nu sunt în prezent încadrate în fața Curții), cazul va fi evaluat în raport cu noile orientări, luând în considerare atât Sufi, cât și Elmi și AMM . Va fi, desigur, încă deschisă reclamanților individuali să prezinte alte reprezentări pe baza Sufi, Elmi și AMM În cazul în care acestea doresc să facă acest lucru, remediile prevăzute la litera (f) de mai sus se aplică oricărui individ al cărui cerere a fost respinsă aplicarea noilor orientări, adică ar avea posibilitatea de a apela împotriva deciziei AIT sau de a solicita reexaminarea judiciară în Curtea Înaltă. Prin urmare, Curtea poate fi încrezătoare că, în orice caz, în cazul în care au fost stabilite direcții de înlăturare pentru Somalia după 22 februarie 2012, UKBA va lua în considerare cazul împotriva noilor orientări. În plus, Curtea poate fi încrezătoare că o cale judiciară ar fi disponibilă pentru orice astfel de reclamant. În aceste circumstanțe, Guvernul va solicita cu respect Curtea să ceară oricărui nou reclamant să facă rapoarte proaspete la UKBA dacă nu au făcut-o deja și să epuizeze posibilitatea unui recurs intern și/sau a unei reexaminări judiciare în fața Curții consideră că acordarea unei cereri de aplicare a articolului 39 în cazul lor, astfel încât să înceteze în Somalia.” Într-o hotărâre din 10 aprilie 2012, Curtea a acceptat propunerea Guvernului și a notificat în consecință reclamanților. La 26 iunie 2012, Curtea a încheiat toate cererile care au provocat îndepărtarea către Mogadiscio, care nu au fost comunicate guvernului. Prin scrisoarea din 12 iunie 2012, reprezentantul reclamantului a fost notificat de intenția Curții de a elimina cererea sa din lista sa de cazuri în conformitate cu propunerea Guvernului. Reclamantul a fost invitat să prezinte orice observații cu privire la propunerea Guvernului de către 26 Iunie 2012. El a fost avertizat că, dacă nu a contactat Curtea în acest termen, cererea ar putea fi anulată fără mai multă notificare. 10. Nu s-a primit niciun răspuns. HOTĂRÂREA 11. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. 12. În plus, reclamantul va beneficia acum de întreprinderile guvernului prevăzute în scrisoarea din 10 februarie 2012. Efectul practic al acestor întreprinderi este faptul că el nu va fi returnat la Mogadiscio fără o examinare deplină a cererilor sale de către Guvernul Regatului Unit și, în plus, va avea posibilitatea de a depune o nouă cerere în fața Curții (inclusiv posibilitatea de a solicita o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții) în cazul în care ar fi necesară. 13. În conformitate cu art. 37 § 1 din amenzi , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale care necesită examinarea continuă a cazului . În consecință , este necesar să scoatem cazul din lista . Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să scoată aplicarea din lista de cazuri . Lawrence Early Lech Garlicki Președintele grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 48694/06

Omar Ali MOHAMMED

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 18

September 2012 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

David Thór Björgvinsson,

Nicolas Bratza,

Päivi Hirvelä,

George Nicolaou,

Zdravka Kalaydjieva,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 17 October 2006,

Having regard to the Government’s observations lodged on 9

February 2007 and to the applicant’s reply,

Having regard to the Government’s proposal made on 10 February 2012, and

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

The applicant, Mr Omar Ali Mohammed, is a Somali national, who was born in 1978 and lives in South Lanarkshire. He is represented before the Court by Bruce Short Solicitors, a firm of solicitors practising in Dundee.

2.

The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr D Walton of the Foreign & Commonwealth Office.

3.

The applicant complained that his removal to Somalia would violate his rights under Articles 2, 3 and 8 of the Convention.

4.

The applicant’s complaints were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits on 9

February 2007. The observations were forwarded to the applicant, who submitted his own observations on 2 April 2007.

5.

On 28 June 2011 the Court gave its judgment in

Sufi and Elmi v. the United Kingdom

, nos. 8319/07 and 11449/07, 28 June 2011, in which it gave detailed guidance on the compatibility of the removal of Somali nationals to Mogadishu with the respondent State’s obligations under Articles 2 and 3 of the Convention.

6.

On 10 February 2012 the Government wrote to the Court setting out the following proposals:

“Cases pending before the Court

The Government consider that where an application challenging removal to Somalia (but not Somaliland or Puntland) is pending before the Court it would be appropriate to consider whether the reasoning of the Court in the

Sufi and Elmi

judgment, together with a more recent country guidance case in the Immigration and Asylum Tribunal

(AMM & Others)

(Conflict; Humanitarian Crisis; Returnees; FGM)

Somalia CG[2011] UKUT 445 (IAC) (28 November 2011)) have any impact on the decision to remove that individual. In light of the significant numbers of such cases pending before the Court, the Government propose that the following procedure be put in place to accomplish this.

The Court would inform the applicants contesting removal to Somalia and in respect of whom the Court has previously applied Rule 39 measures, that the following procedure would apply to their case. The Court would lift the Rule 39 measure in each such case in order to allow the procedure to be followed; and would inform the applicant that any new application for Rule 39 would not normally be considered until such time as the procedure and any consequent judicial remedies, including application for judicial review, had been exhausted;

The Court would notify the Government of those applicants to whom it had written in these terms;

Upon receipt of such notification, UKBA would write to the applicant or his or her representative, inviting them to submit further representations in their case;

UKBA would assess each such case in light of any representations submitted, applying new guidance that takes account both of the

Sufi and Elmi

judgments and the

AMM

decision of the domestic courts;

If UKBA conclude that in light of the new guidance and any representations made, removal should not be ordered, appropriate leave to remain in the United Kingdom will be granted; if in light of the new guidance removal to Somalia is appropriate, the application will be refused and new removal directions may be set;

In the event of a decision to refuse an application, the applicant will have the following remedies. If the representations submitted are considered to amount to a fresh claim, any decision to refuse the application will, in most cases, attract an in-country right of appeal to the AIT. If the representations are considered to amount to further submissions, any decision to reject those submissions would not attract a right of appeal. It would, however, be open to the applicant to apply to the High Court to have the decision of the Secretary of State for the Home Department judicially reviewed. An application for judicial review would normally suspend removal; and the High Court would consider any review on the basis of the current state of the law including the Court’s judgments in

Sufi and Elmi

and the

AMM

decision. There is also a further option to apply to the High Court for any injunction to prevent removal.

The Government’s assumption is that, in light of the judgment in

Sufi and Elmi

and the

AMM

judgment, Rule 39 measures will be lifted in respect of those applications currently pending before the Court that challenge removal to Somalia; and these applications will be declared inadmissible or otherwise disposed of by the Court.

The Government are confident these arrangements would ensure that the appropriate domestic authorities have an opportunity to reconsider the cases of those whose claims currently pending before the Court might be affected by the reasoning set out in the Court’s judgment and would provide such applicants with appropriate judicial remedies in the domestic courts.

Cases not currently pending before the Court

The Government also propose that, before setting removal directions for removal to Somalia (but not Somaliland or Puntland) in any future case (i.e. including cases not currently pending before the Court), the case will be assessed against the new guidance, taking account of both

Sufi and Elmi

and

AMM

. It will, of course, still be open to the individual applicants to submit further representations on the basis of

Sufi and Elmi

and

AMM

if they wish to do so. Remedies set out in paragraph (f) above would apply to any individual whose applications were rejected applying the new guidance, i.e. they would have the opportunity either to appeal against the decision to the AIT or to apply for judicial review in the High Court.

The Court can therefore be confident that in any case in which removal directions for Somalia have been set after 22 February 2012, UKBA will have considered the case against the new guidance. Furthermore the Court can also be confident that a judicial remedy would be available to any such applicant. In these circumstances, the Government will respectfully request the Court to require any new applicants to make fresh representations to UKBA if they have not already done so and to exhaust the possibility of a domestic appeal and/or judicial review before the Court considers granting a request for Rule 39 to be applied in their cases so as to halt removal to Somalia.”

7.

In a decision dated 10 April 2012, the Court accepted the Government’s proposal and notified the applicants accordingly.

8.

On 26 June 2012 the Court struck out all applications challenging removal to Mogadishu which had not been communicated to the Government.

9.

By letter dated 12 June 2012, the applicant’s representative was notified of the Court’s intention to strike his application out of its list of cases pursuant to the Government’s proposal. The applicant’s representative was invited to submit any comments on the Government’s proposal by 26

June 2012. He was warned that if he did not contact the Court within this deadline, the application might be struck out without further notice.

10.

No response has been received.

THE LAW

11.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention.

12.

Furthermore, the applicant will now benefit from the undertakings of the Government set out in the letter of 10 February 2012. The practical effect of these undertakings is that he will not be returned to Mogadishu without a full examination of his claims by the Government of the United Kingdom and, moreover, he will have the opportunity to lodge a new application with the Court (including the possibility of requesting an interim measure under Rule 39 of the Rules of Court) should that need arise.

13.

In accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. Accordingly, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President