CtEDO 18.09.2012 Auto

DMITRENKO v. RUSSIA AND OTHER APPLICATIONS

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
18.09.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DMITRENKO v. RUSSIA AND OTHER APPLICATIONS (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Primă secțiune decizia nr. 10403/04 Vitaliy DMITRENKO împotriva Rusiei și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 18 septembrie 2012 în calitate de Cameră compusă din: Nina Vajić, Președintele, Anatoly Kovler, Peer Lorenzen, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Linos-Alexandre Sicilianos, Erik Møse, judecători și Søren Nielsen, Registratorul secțiunii, având în vedere cererile depuse la data depusă în apendice, având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat care solicită Curtea să ia cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la aceste declarații, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Guvernul Rusiei („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Cazul dlui Dmitrenko (n. 10403/04) Reclamantul, dl Vitaliy Pavlovich Dmitrenko, este un național rus care s-a născut în 1972. Între 1 iunie 2000 și 28 august 2003, reclamantul a fost deținut în închisoarea rezidențială IZ-69/1 în Tula. Imobilul a fost suprapopulat. Celulele 47 și 16, în care reclamantul a rămas, toate au măsurat aproximativ 45 mp și au fost concepute pentru a reține până la douăsprezece deținuți, dar de fapt au fost găzduiți până la douăzeci de deținuți. Cazul dlui Chibotar (nr. 10674/09) Reclamantul, dl Andrey Viktorovich Chibotar, este un cetățean rus care s-a născut în 1984. Între 15 noiembrie 2006 și 6 august 2008 reclamantul a fost deținut în închisoarea rezidențială IZ-66/1 în Yekaterinburg. Facilitatea a fost suprapopulată. În special, celulele 116 și 149, în care reclamantul a rămas, măsurat aproximativ 35 mp și a fost concepută pentru a deține douăzeci de mp Doi deținuți, dar de fapt acoperă până la patruzeci de deținuți. Cazul dlui Yerezhipaliyev (nr. 15516/10) Reclamantul, dl Ildar Gumarbekovich Yerezhipaliyev, este un național rus care s-a născut în 1960. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna O. Druzhkova, specialist juridic rezident la Strasbourg. Între 23 august 2008 și 5 noiembrie 2009 reclamantul a fost deținut în închisoarea rezidențială IZ-30/1 în Astrakhan. Facilitatea a fost suprapopulată. Celulele 21, 59 și 73, în care reclamantul a rămas, toate au măsurat nu mai mult de 15 mp și au fost concepute pentru a deține șase prizonieri, dar de fapt acoperă până la opt deținuți. COMPLAINTE Reclamanții se plânge, printre altele, de o încălcare a articolului 3 din Convenție, din cauza condițiilor de detenție inumane și degradante. Asocierea Dreptului la cererile 10. Având în vedere asemănarea principalelor chestiuni în temeiul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le ia în considerare într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau că condițiile de detenție a acestora în centrele penitenciare ruse constituiau tratamente inumane și degradante interzise în temeiul articolului 3 din Convenție, care prevede următoarele: „Nimeni nu trebuie supus la tortura sau la tratamente sau pedepsele inumane sau degradante”. 12. Prin scrisorile din 10 aprilie și 15 și 30 mai 2012, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor formulate de cererile. Prin declarațiile de mai sus, autoritățile ruse au recunoscut că reclamanții erau „reținuți în condițiile care nu respectă cerințele articolului 3 din Convenție” și au declarat că sunt dispuși să plătească următoarele sume reclamanților ca satisfacție: 11.025 euro (EUR) domnului Dmitrenko, 6,525 EUR domnului Chibotar și 5.625 EUR domnului Yerezhepaliyev. 14. Rezultatul declarației din fiecare caz se citește după cum urmează: „În consecință, autoritățile invită Curtea să atace prezentul caz din lista cazurilor. Ele sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care justifică supunerea cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” 15. În scrisorile lor separate din 29 mai și 11 și 12 iulie 2012, reclamanții au exprimat opinia că sumele menționate în declarația Guvernului sunt inacceptabil scăzute și au considerat că Curtea ar face o atribuire mai mare în cazul în care continuă examinarea cauzelor lor. 16. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „...pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 17. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 18. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). 19. Curtea constată la început că de la prima hotărâre privind condițiile de detenție inumane și degradante în centrele anterioare ruse (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99 , CEDO 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 3 din cauza unor condiții similare de detenție în mai mult de nouăzeci de cazuri care pun probleme comparabile. Mai recent, Curtea a adoptat o hotărâre pilotă privind problema structurală a suprapopulației și condițiile inadecvate de detenție în centrele penitenciare ale Rusiei (a se vedea Ananiev și altele c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08, 10 ianuarie 2012 . Rezultă că plângerile prezentate în prezentele cereri se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții. 20. Respectând natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de solicitanți și a recunoscut în mod explicit că condițiile de detenție ale acestora au fost încălcarea articolului 3 din Convenție. 21. În ceea ce privește reparația prevăzută pentru reclamanții, Guvernul s-a angajat să le plătească anumite sume de compensație în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Chiar dacă metoda de calcul utilizată de autoritățile ruse nu corespunde exact orientărilor stabilite de Curte în hotărârea pilot (a se vedea Ananyev și alții , citat mai sus § 172) , ceea ce este important este că sumele propuse nu sunt irezonabile în comparație cu premiile formulate de Curte în cazuri similare. Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânda nejustificată care trebuie plătită în caz de întârziere a soluționării. 22. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cazului în partea privind plângerile privind condițiile inumane și degradante ale detenției reclamanților. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a Ananyev și alții Hotărârea pilotă privind aceeași chestiune, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă) În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 Martie 2008 si Aleksentseva si 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01 et al., 23 martie 2006). 23. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în partea privind plângerile privind condițiile inumane și degradante ale detenției reclamanților în centrele penitenciare ale Rusiei. Celelalte plângeri 24. Reclamanții au formulat, de asemenea, plângeri suplimentare cu privire la diferitele articole ale Convenției și Protocolelor sale. 25. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale. 26. Rezultă că cererile din această parte trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor de mai sus; ia notă termenii declarațiilor guvernamentale privind plângerile reclamanților în temeiul articolului 3 din convenție și al modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva convenție; de a elimina cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție în măsura în care se referă la plângerile privind condițiile de detenție inumane și degradante în centrele penitenciare ruse; declară restul cererilor inadmisibile. Søren Nielsen Nina Vajić Președintele grefierului Apendicele de cerere nr. Lodged on Solicitant Data nașterii Locul de reședință reprezentat de 10403/04 02/02/2004 Vitaliy Pavlovich DMITRENKO 02/11/1972 Budovo 10674/09 10/01/2009 Andrey Viktorovich CHIBOTAR 28/05/1984 Yekaterinburg 15516/10 18/02/2010 Ildar Gumarbekovich YEREZHIPALIYEV 27/10/1960 Osypnoy Bugor Olga DRUZHKOVA

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă