CtEDO 25.09.2012 Auto

VURAL c. TURQUIE ET AUTRES REQUETES

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
25.09.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
VURAL c. TURQUIE ET AUTRES REQUETES (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 46274/11 COSKUN VURAL împotriva Turciei și alte 5 cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 25 septembrie 2012 într-o Cameră compusă din Ineta Ziemele, președinte, Danutė Jočienė, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișl Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători; și a lui Stanley Naismith, grefier de secțiune, Având în vedere cererile menționate anterior, ale căror date de introducere figurează în tabelul de mai jos, După ce a intenționat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Lista părților reclamante figurează în anexă. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamanții sunt militari. La diferite date, au fost loviți de diverse sancțiuni disciplinare, și anume hotărâri simple, de către superiorii lor militari. Detaliile fiecărei cauze sunt prezentate în tabelul de mai jos Numărul de cereri și Numele reclamanților Data la care au fost depuse cererile în fața Curții Natura și Motivele sancțiunilor Data executării sancțiunilor Cerere nr. 46274/11 Coșkun Vural la 16 iunie 2011 2 zile de arestare simplă pentru nerespectarea Regulamentului militar 17 ianuarie 2011 19 ianuarie 2011 Cerere nr. 68632/11 Mehmet Șeriful Sevinçli la 26 septembrie 2011 1 zi de arestare simplă pentru nerespectarea Regulamentului militar la 20 aprilie 2011 Cerere nr. 71136/11 Turgut Topkara la 17 octombrie 2011 1) 3 zile de arestare simplă pentru nerespectarea Regulamentului militar 2) 2 zile de arestare simplă pentru nerespectarea Regulamentului militar 3) 3 zile de arestare simplă pentru nerespectarea Regulamentului militar 1) din 27 mai 2011 30 mai 2011 2) din 30 iunie 2011 2 iulie 2011 3) din august 2011 2 august 2011 (punerea în aplicare a sancțiunii a fost scurtată din ordinul comandantului) Cerere nr. 74162/11 Salim Yar 25 octombrie 2011 1 zi de arestare simplă pentru comportament nerespectuos față de un superior ierarhic 10 septembrie 2011 11 septembrie 2011 Cerere nr 74866/11 Hüseyin Demir la 7 octombrie 2011 3 zile de arestare simplă pentru nesupunere la ordinul 26 iulie 2011 29 iulie 2011 Cerere nr 74921/11 Hüseyin Demir la 12 octombrie 2011 4 zile în care a fost emis un ordin de restricție pentru un ordin judecătoresc și nerespectarea Regulamentului militar 11 aprilie 2011 14 aprilie 2011 Dreptul și practica internă relevantă Legea nr. 477 precizează în art. 38 modalitățile de arestare simplă Un militar lovit de o interdicție simplă continuă să-și exercite funcțiile în administrație, cazărmă, centru de formare și alte locuri După exercitarea atribuțiilor sale, nu poate călători nicăieri. El locuiește în cazarmă sau într-un alt loc public Cu excepția vizitelor profesionale, el nu poate primi vizitatori. art. 21 alineatul (3) din Legea nr. 1602 privind Curtea Administrativă Militară de Înaltă dispune după cum urmează: Actele președintelui Republicii, actele Consiliului Superior al Armatei, precum și actele luate în temeiul Legii nr. 1402 de comandanții statului de sediu și sancțiunile disciplinare impuse de superiorii ierarhici pentru încălcarea disciplinei militare nu sunt controlate în instanță. Invocând articolele 5 și 6 din Convenție, toți reclamanții se plâng că sancțiunile disciplinare simple le-au fost impuse de superiorii lor militari și nu de o instanță independentă și imparțială. 68632/11, în plus față de cele menționate anterior, reclamantul Mehmet Șerif Sevinçli se plânge, de asemenea, de absența unei acțiuni efective în dreptul intern care să îi permită să conteste această sancțiune de care a făcut obiectul. Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră necesară asocierea acestora, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. , 19 februarie 1998, § 44, Recuperarea hotărârilor și a Deciziilor 1998-I, Pulatl În art. 1 și 14 se precizează că "orice persoană aflată sub jurisdicția (jurisdicția) statelor contractante trebuie să se bucure, "fără deosebire" de drepturile și libertățile enumerate în titlul I. L 3 (b), care se referă la serviciul militar prohibiției muncii forțate sau obligatorii, confirmă, de altfel, că garanțiile Convenției sunt în general garantate de militari. Același lucru este valabil și pentru art. 11 alin. în fine, care permite statelor să introducă restricții speciale în exercitarea libertăților de întrunire și de asociere ale membrilor forțelor armate. 12. Prin interpretarea și aplicarea normelor Convenției în speță, Curtea trebuie totuși să acorde atenție particularităților condiției militare și consecințelor acesteia asupra situației membrilor forțelor armate. 13. Sub rezerva acestor considerații preliminare, Curtea va examina obiecțiile prezentate de solicitanți. 14. În ceea ce privește dreptul la libertate în contextul serviciului militar, un sistem de disciplină militară implică prin natura sa posibilitatea de a oferi unora dintre drepturile și libertățile membrilor acestor forțe limitări care nu pot fi impuse civililor. Existența unui astfel de sistem nu se confruntă în sine cu obligațiile statelor contractante. Acestea fiind spuse, disciplina militară nu iese însă din domeniul de aplicare al art. 5 alin. (1). Într-adevăr, nu numai că acest text trebuie citit în lumina art. 1 și 14 din Convenție, dar și lista privațiilor de libertate pe care le menționează are un caracter complet, pe care îl indică cuvintele Labita c. Italia [GC], nr 26772/95, § 170, CEDO 2000-IV. 15. O sancțiune sau măsură disciplinară poate, prin urmare, să încalce art. 5 alin. (1) din Convenție. 16. Prin proclamarea dreptului la libertate, alin. (1) din art. 5 se referă la libertatea fizică a persoanei. Scopul său este de a asigura că nimeni nu este privat arbitrar de libertatea sa (Bozano c. Franța) , 18 decembrie 1986, § 54, seria A n 111, Amuur c. Franța, 25 iunie 1996, § 50, Rec., 1996-III, Vasileva c. Danemarca, n 52792/99, 25 septembrie 2003, § 32-33, Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], n 8787/99, § 461, CEDH 2004-VII, Assanidze c. Georgia [GC], n 71503/01, § 171, CEDH 2004-II, McKayc. Regatul Unit [GC], n 543/03, § 30, CEDH 2006-X și Mooren c. Germania [GC], n 11364/03, 9 iulie 2009, § 76). 17. Pentru a determina dacă un individ este privat de libertatea sa. În sensul art. 5, serviciul militar nu constituie prin sine o privare de libertate în ceea ce privește convenția pe care o consacră în mod expres în art. 4 alin. În această privință, fiecare stat are competența de a-și organiza propriul sistem de disciplină militară; el se bucură de o anumită marjă de apreciere. O sancțiune sau măsură disciplinară care ar analiza fără îndoială privarea de libertate în cazul în care un civil este legat de un civil poate să nu aibă caracterul său dacă este legat de un militar. Într-adevăr, contextul în care se face referire la măsura reprezintă un factor important (Austin și alții c. Regatul Unit [GC], n 39692/09, 40713/09 și 41008/09, § 59, 15 martie 2012). Cu toate acestea, aceasta nu intră sub incidența art. 5 atunci când se traduce prin restricții în mod clar diferite de condițiile normale ale vieții în cadrul forțelor armate ale statelor contractante. Pentru a ști dacă este așa, trebuie să se țină seama de un ansamblu de elemente precum natura, durata, efectele și modalitățile de executare a sancțiunii sau a măsurii în cauză ( Engel și altele, precum și Țările de Jos, 8 iunie 1976, § 59, seria A n 22, Guzzardi c. Italia, 6 noiembrie 1980, §§ 92-93, seria A n 39, Storck c. Germania, n 61603/00, § 71, CEDH 2005-V, și Medvedyev și alte Franța [GC], n 3394/03, § 73, CEDH 2010 18. Bazându-se pe aceste premize, Curtea consideră că mai mult de o privare de libertate nu a emis hotărâri simple pronunțate împotriva reclamanților. Deși înregistrate, în afara orelor lor de serviciu, în secția sau într-un alt loc public, militarii loviți de o astfel de sancțiune nu sunt închiși și continuă să își îndeplinească sarcinile (punctul 6 de mai sus) ; ele rămân, într-o oarecare măsură, în contextul obișnuit al existenței lor în armată (a se vedea în același sens Engel și altele, citată anterior, § 61 și 62 și Ümit Gül c. Turcia (dec.), nr. 741/11, 10 iulie 2012). 19. Prin urmare, în lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că sancțiunile simple de pronunțare, denunțate în speță, nu sunt de natură să pună o problemă în sensul articolului 5 din Convenție. 20. În consecință, obiecțiile reclamanților sunt vădit nefondate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să se alăture cererilor și să le declare inadmisibile. Stanley Naismith Ineta Ziemele Modulul Președinte Anexă Cerere nr 46274/11 Coșkun Vural Cerere n 68632/11 Mehmet Șeriful Sevinçli Cerere n 71136/11 Turgut Topkara Cerere n 74162/11 Salim Yar

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-11-27
0,96
TÜTÜNCÜ ET BEKTAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requêtes n os 76653/11 et 78809/11 Arslan TÜTÜNCÜ contre la Turquie et Özgür BEKTAŞ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 27 novembre 2012 en une Chambre composé
CtEDO 2014-11-04
0,95
GÖÇ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 67786/11 Gürcan GÖÇ contre la Turquie et 24 autres requêtes (voir tableau) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 4 novembre 2014 en un comité composé de : Nebojša Vuči
CtEDO 2012-07-10
0,95
GÜL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 74161/11 Ümit GÜL contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 juillet 2012 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danutė Jočienė, D
CtEDO 2011-12-13
0,95
AFFAIRE COȘKUN ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE COŞKUN ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 35561/05) ARRÊT STRASBOURG 13 décembre 2011 DÉFINITIF 13/03/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2012-02-07
0,95
BAL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 38511/05 Mehmet BAL contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 7 février 2012 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danutė Jočienė,
Sursă