CASE OF REIGADO RAMOS AGAINST PORTUGAL

Rezoluția CM/ResDH(2012)132 [1] Reigado Ramos împotriva Portugaliei Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (doc. nr. 73229/01, hotărârea din 22 noiembrie 2005, finală la 22 februarie 2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz a rezultat din eșecul autorităților, din 1997, de a lua măsuri adecvate și suficiente pentru a asigura dreptul de acces al reclamantului la fiica sa, născut în 1995, și că executarea nu a avut loc încă la data hotărârii Curții (violația articolului 8); Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a aduce atingere hotărârii și a remarcat faptul că nu a fost formulată Curtea nicio cerere de o justă satisfacție care, în consecință, nu a pronunțat o atribuire în acest sens (a se vedea documentul DH-DD(2012)52 Având urmat în mod regulat evoluția executării hotărârii Curții, în special problema măsurilor individuale pe baza informațiilor furnizate în acest sens atât de către Guvern, cât și de către reclamant în ceea ce privește procedurile interne implicate de acestea din urmă, pentru a obține restituire în integritate Constatând că procedurile menționate mai sus au fost închise din motivele că nu erau dorit să le continue sau să impună vizite prin forță împotriva voinței copilului, care a ajuns la vârsta de 16 ani și că reclamantul nu a vrut să impună astfel de vizite; având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46§1 au fost adoptate; DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestuia. Raport de acțiune privind executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Reigado Ramos (Applicație N 73229/01) I - IDENTIFICAREA CAUZULUI Data hotărârii: 22 noiembrie 2005 a cererii: 73229/01 Denumirea reclamantului: Jose Manuel Reigado Ramos Caz descris: Cazul se referă la neacțiunea de a lua măsuri adecvate și suficiente pentru a asigura dreptul de acces al reclamantului la copilul său, născut în 1995 (violație la art. 8). În 1998, reclamantul a introdus o procedură care solicită executarea judiciară a unui acord încheiat de către reclamant și mama după separare în 1997, în ceea ce privește copilul lor, potrivit căruia reclamantul ar trebui să aibă dreptul de acces. De mai mulți ani, mama nu a putut fi găsită de către instanța internă, chiar dacă a întreprins mai multe măsuri pentru a o localiza (de exemplu. prin solicitarea asistenței poliției și a serviciilor de securitate socială, procedurile au fost închise în 2003 cu decizia instanței de a impune mamei o amendă moderată și de a acorda daune la fel moderate reclamantului. Subliniind că reclamantul și-a văzut ultima dată fiica la 04/10/1997, când avea doar doi ani, Curtea Europeană a constatat că măsurile luate de autoritățile portugheze în vederea aplicării acordului, care era încă valabil, au fost automate și stereotipate și că aceste autorități nu au reușit să ia măsuri practice și concrete pentru soluționarea problemei. Curtea Europeană a remarcat, în special, faptul că nici acuzarea, nici instanța competentă nu au încercat să reunească părțile sau să implice în mod activ serviciile sociale în găsirea unei soluții la această problemă, în timp ce simplul timp a avut consecințe din ce în ce mai grave pentru reclamant, private de orice contact cu copilul său mic (§53-54 din hotărâre). II - MĂSURI INDIVIDUALE: a) Plata cu satisfacția echitabilă: Nu a fost acordată satisfacție echitabilă de către Curte, în absența unei cereri de către reclamant în temeiul art. 41 din Convenție. b) Alte măsuri: În februarie 2007, delegația portugheză a informat Comitetul că, cu ajutorul poliției judiciare, a fost identificată locația mamei și copilului. După cum a fost convenit la judecător în iunie 2007, înainte de a putea fi stabilit un nou regim privind dreptul de acces, copilul și ambii părinți au suferit examene psihologice (care au început la începutul anului 2008), urmat de sprijin psihologic pregătitor. Acesta din urmă a început în 2009, prin mediarea Centrului pentru Dezvoltarea Copilului (CADIN). În acest context, copilul a arătat în mod clar refuzul ei de a vedea tatăl ei. Deși reclamantul a exprimat dorința de a întâlni fiica sa și de a dezvolta relațiile sale cu ea, el a fost conștient de necesitatea de a respecta sentimentele ei și de a aștepta copilul său pentru a schimba poziția actuală. În iunie 2010, în urma ordinului judecătorului, a început o intervenție psihoterapeutică numai cu copilul, care vizează restabilirea posibilă a contactului tatăl-fiule. În urma sprijinurilor psihoterapeutice și psihoterapeutice, pe 03/05/2011, a avut loc un interviu al judecătorului cu cei doi părinți în prezența copilului. Fiica reclamantului, în prezent în vârstă de 16 ani, a exprimat dorința ei de a nu avea nici un contact cu tatăl ei și pentru orice contact viitor să fie alegerea ei, spre deosebire de obligația impuse de o instanță. Având în vedere situația generală, judecătorul a remarcat că mama a continuat într-adevăr să respecte regimul de vizită stabilit (1997) și i-a impus o nouă amendă (în urma descrierii cazului din 2003). În plus, având în vedere interesul cel mai bun al copilului și ținând seama de principiile consemnate în jurisprudența Curții Europene, precum și pe baza avizului favorabil al procurorului public, judecătorul a închis cazul din motivele că nu era deseabil să-l continue sau să impună vizite prin forță, împotriva voinței copilului, și reclamantul nu a dorit pentru acesta. Ill - MĂSURI GENERALE: a) Publicarea, traducerea și diseminarea: O copie a hotărârii a fost trimisă tuturor autorităților naționale în cauză, inclusiv la Institutul de Reinseriao Social (Institutul de Reintegrare Socială, care efectuează investigații sociale ordonate în cadrul procedurii judiciare privind aspectele legate de drepturile părinților). Hotărârea a fost, de asemenea, tradusă și publicată pe Internet (www.gddc.pt). În plus, hotărârea a fost transmisă de procurorul general portughez tuturor magistraților care lucrează cu instanțe care se ocupă de cazurile de familie. În sfârșit, atât Consiliul Suprem al Magistraților, cât și Institutul de Reintegrare Socială menționat anterior au fost solicitate să adopte măsuri adecvate pentru prevenirea unor noi încălcări similare în viitor. b) Măsurile legislative: Legea nr. 61/2008 privind divorțul (întrase în vigoare la 01/12/2008) au modificat Codul Civil și Codul Penal. art. 1906 din Codul Civil privind exercitarea autorității parentale prevede, printre altele, că tribunalul va decide asupra dreptului de acces pe baza interesului superior al copilului. În conformitate cu noul articol 1776-A, un acord privind exercitarea autorității parentale este prezentat procurorului la tribunalul de primă instanță, care îl evaluează în termen de 30 de zile. În cazul în care procurorul consideră că acordul respectă interesul cel mai bun al copilului, acesta este trimis la Biroul General de Registru pentru omologare. Dacă, din contră, procurorul consideră că acordul nu respectă suficient interesul cel mai bun al copilului, părinții au posibilitatea de a-l schimba în conformitate cu evaluarea procurorului sau de a prezenta un nou acord, care va fi prezentat din nou procurorului. În cazul în care părinții nu iau în considerare Evaluarea procurorului, aceasta din urmă va trimite la instanță acordul pentru o decizie de către un judecător. Articolele 249 (Aducerea minorilor) și 250 (obligația de gestionare) a Codului Penal au fost, de asemenea, modificate. art. 249 prevede că răpirea sau refuzul nejustificat și reiterat de a respecta acordurile care reglementează exercitarea autorității parentale este pedepsit cu închisoarea de până la doi ani sau cu o scadență de până la 240 de zile. În ceea ce privește nerespectarea acordului, pedeapsa se reduce atunci când comportamentul părintelui este motivat de dorința de a respecta voința copilului, atunci când copilul are peste 12 ani. c) Alte măsuri: Autoritățile portugheze au indicat că Institutul de Securitate Socială a fost conferit competențe privind autoritatea parentală. Institutul desfășoară activități adresate tuturor profesioniștilor care lucrează împreună cu instanțele din domeniul tutelar civil care vizează îmbunătățirea intervenției lor în domeniul terenului. În plus, în 2008, s-au desfășurat 24 de activități de formare în domeniul mediației și gestionării conflictului și evaluarea competențelor parentale. În 2009, Institutul pentru Securitate Socială a desfășurat 13 Activități de formare privind noua lege 61/2008. În plus, au avut loc alte 13 activități de formare privind „Tehnologiile de interviu în caz de conflict parental”, precum și două ateliere privind „relațiile părinților pozitive”. IV - CONCLUZIE Autoritățile portugheze consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în aceste cazuri, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Portugalia și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 septembrie 2012 la a 1150-a reuniune a Deputaților miniștri.

Resolution CM/ResDH(2012)132

[1]

Reigado Ramos against Portugal

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

(Application No. 73229/01, judgment of 22 November 2005, final on 22 February 2006)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case resulted from the authorities’ failure, from 1997, to take adequate and sufficient action to enforce the applicant’s right of access to his daughter, born in 1995, and that enforcement had not yet taken place at the date of the Court’s judgment (violation of Article 8);

Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment and noted that no request of just satisfaction was made to the Court which accordingly made no award in this respect (see document

DH-DD(2012)52

);

Having regularly followed the developments in the execution of the Court’s judgment, in particular the question of individual measures on the basis of the information provided in this respect both by the Government and the applicant regarding the domestic proceedings engaged by the latter in order to obtain

resitutio in integrum

;

Noting that the above mentioned proceedings were closed on the grounds that it was undesirable to continue them or to impose visits by force against the will of the child, who had reached the age of 16 and that the applicant did not wish to impose such visits;

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46§1 have been adopted;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Action Report regarding the execution of the European Court of Human Rights judgment

in the case of Reigado Ramos (Application N

o

73229/01)

I - IDENTIFICATION OF THE CASE

Date of the judgment: 22 November 2005

N

o

of the application: 73229/01

Name of the applicant: Jose Manuel Reigado Ramos

Case description:

The case concerns the failure to take adequate and sufficient action to enforce the applicant’s right of access to his child, born in 1995 (violation of Article 8).

In 1998, the applicant brought proceedings seeking the judicial enforcement of an agreement concluded by the applicant and the mother after separation in 1997, regarding their child, according to which the applicant should have a right of access. Over several years, the mother could not be found by the domestic court, even though it undertook several steps to locate her (i.e. by requesting assistance from the police and the social security services). The proceedings were closed in 2003 with the decision by the court to impose a moderate fine on the mother and to award equally moderate damages to the applicant.

Pointing out that the applicant had last seen his daughter on 04/10/1997, when she had been just two years old, the European Court found that the measures taken by the Portuguese authorities with a view to enforcing the agreement, which was still valid, had been automatic and stereotyped and that those authorities had failed to take practical and concrete steps to resolve the issue. The European Court noted in particular that neither the prosecution nor the competent court had tried to bring the parties together or actively involve the social services in finding a solution to the problem, while the simple passing of time was having increasingly serious consequences for the applicant, deprived of any contact with his young child (§§53-54 of the judgment).

II - INDIVIDUAL MEASURES:

a) Payment of the just satisfaction:

No just satisfaction was awarded by the Court, in the absence of a request by the applicant under Art. 41 of the Convention.

b) Other measures:

In February 2007, the Portuguese delegation informed the Committee that, with the assistance of the judicial police, the whereabouts of the mother and the child had been identified.

As agreed before the judge in June 2007, before a new regime on the right to access could be determined, the child and both parents underwent psychological examinations (which began in beginning 2008), followed by preparatory psychological support. The latter started in 2009, through the mediation of the Centre for Children Development (CADIN). In this context, the child clearly showed her refusal to see her father. Although the applicant expressed the wish to meet his daughter and develop his relations with her, he was aware of the need to respect her feelings and to wait for his child to change her current position.

In June, 2010, following the judge’s order, a psychotherapeutic intervention only with the child, aimed at the possible re-established of the father-child contact, began.

Following the psychological and psychotherapeutic supports, on 03/05/2011, an interview by the judge with the two parents in the presence of the child took place. The applicant’s daughter, now aged 16, expressed again her wish not to have any contact with her father and for any future contact to be her choice, as opposed to an obligation enforced by a court. The applicant did not ask anything further from the court.

Considering the overall situation, the judge noted that the mother indeed continued to disrespect the established visit regime (of 1997) and imposed a new fine on her (following the one of 2003- see case description). Furthermore, in light of the best interests of the child and taking into account the principles enshrined in the case law of the European Court, as well as on the basis of the favourable opinion of the public prosecutor, the judge closed the case on the grounds that it was undesirable to continue it or to impose visits by force, against the will of the child, and the applicant did not wish for the latter.

Ill - GENERAL MEASURES:

a) Publication, translation and dissemination:

A copy of the judgment was sent to all national authorities concerned, including to the

lnstituto de Reinseryao Social

(the Institute of Social Reintegration, which carries out social investigations ordered in the framework of court proceedings on matters related to parental rights). The judgment was also translated and published on the Internet (www.gddc.pt). In addition, the judgment was sent out by the Portuguese Attorney General to all magistrates working with courts that deal with family cases. Finally, both the Supreme Council of Magistrates and the aforementioned Institute of Social Reintegration were requested to adopt appropriate measures in order to prevent new, similar violations in the future.

b) Legislative measures:

Law No. 61/2008 on divorce (entered into force on 01/12/2008) modified the Civil and the Criminal Codes.

Article 1906 of the Civil Code on the exercise of parental authority provides inter alia that the tribunal will decide on the right of access on the basis of the best interest of the child. According to the new Article 1776-A, an agreement on the exercise of parental authority is submitted to the prosecutor at the first-instance tribunal, who shall assess it within 30 days. In case the prosecutor considers that the agreement respects the best interest of the child, it is sent to the General Register Office for homologation. If, on the contrary, the prosecutor considers that the agreement does not sufficiently respect the best interest of the child, the parents have the possibility to change it according to the prosecutor’s assessment or to present a new agreement, which will be again submitted to the prosecutor. In case the parents do not take into account

the assessment of the prosecutor, the latter will send the agreement to the court for a decision by a judge.

Articles 249 (Abduction of minors) and 250 (Maintenance obligation) of the Criminal Code have also been amended. Article 249 provides that child abduction or reiterated and unjustified refusal to abide by agreements regulating the exercise of parental authority is punishable by up to two years’ imprisonment or by a up to 240 day-fine. As regards failure to comply with the agreement, the penalty is softened when the parent’s behaviour is motivated by the wish to respect the child’s will, when the child is over 12 years of age.

c) Other measures:

The Portuguese authorities indicated that the Institute for Social Security has been vested with competences concerning parental authority. The Institute is carrying out activities addressed to all professionals co­ operating with courts in civil tutelary matters aimed at improving their intervention in the field. Moreover, in 2008, 24 training activities on Mediation and conflict management and the Evaluation of parental competences took place. In 2009, the Institute for Social Security carried out 13

training activities on the new law 61/2008. Furthermore, another 13 training activities concerning "Interview Techniques in cases of parental conflict", as well as two workshops on "positive parental relations" took place.

IV - CONCLUSION

The Portuguese Authorities consider that no other individual measure is required in these cases, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Portugal has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 26 September 2012 at the 1150th Meeting of the Ministers’ Deputies.