AFFAIRES LIGUE DU MONDE ISLAMIQUE ET ORGANISATION ISLAMIQUE MONDIALE DU SECOURS ISLAMIQUE CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2012)124 [1] Liga Lumii Islamice și Organizația Islamică Mondială a Ajutorului Islamic împotriva Franței Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recerne n 36497/05 și 37172/05, Hotărârea din 15 ianuarie 2009, definitivă la 15 aprilie 2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată (a se vedea documentul DH-DD(2012) 830 prin care se reamintește obligația de a se pronunța în instanță, în temeiul articolului 46 alineatul (3) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum ; și măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După ce a examinat bilanțul de acțiune furnizat de guvern indicând măsurile adoptate în vederea executării hotărârii, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012) 830 S DECLAMENTE quel își îndeplinește funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția în această cauză și DECIDE d Ân . Liga Lumii Islamice împotriva Franței (n 36497/05) Organizația Islamică Mondială a Ajutorului Islamic împotriva Franței (n 37172/05) Hotărârea din 15 ianuarie 2009 devenită definitivă la 15 aprilie 2009 Bilan d a c ț i un ea guvernului francez Acest caz se referă la încălcarea dreptului la un proces echitabil (încălcarea articolului 6 alineatul (1)). Recurentele, care sunt două organizații neguvernamentale saudite având sediul social în Arabia Saudită, se plângeau că se opuneau plângerii în calomnie pe care le depuneseră în fața instanțelor franceze pe motiv că nu au îndeplinit formalitățile impuse oricărei asociații pentru a se afla în fața unei instanțe franceze. Curtea a considerat că, în circumstanțele din speță, cerința unei declarații prealabile impuse unei asociații care își are sediul în străinătate și care, n Plata satisfacției echitabile Curtea a acordat celor două reclamante o satisfacție echitabilă a sumei de 5 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; suma principală, precum și dobânzile moratorii au fost înregistrate în beneficiul celor două recurente la 12 aprilie și 20 august 2011. Având în vedere încălcarea constatată de Curte și prescrierea acțiunii în calomnie în Franța (§ 63), asociațiile au solicitat Curții o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral. Curtea a considerat că prejudiciul suferit de reclamante era suficient de remediat prin constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În aceste condiții, nu este necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri cu caracter general 1. În ceea ce privește difuzarea Se remarcă faptul că autoritățile franceze publică sistematic hotărârile Curții Europene și le difuzează autorităților în cauză. Această hotărâre, însoțită de un comentariu, a fost comunicată Ministerului de Interne , în special pe site-ul internet al Direcției pentru libertăți publice și afaceri juridice la care au acces toți agenții administrației centrale și ai serviciilor dezafectate (prefectură, serviciile poliției naționale). Acesta a fost publicat, de asemenea, în cadrul Observatorului dreptului european al Curții de Casație (Bulletin nr. 23). În plus, a fost publicat în numeroase reviste juridice (Dalloz 2009 n 6 în special) și este disponibil prin intermediul site-ului larg public de acces la legislația legislativă. 2. Cu privire la alte măsuri generale Într-o hotărâre din 8 decembrie 2009 (n 09-86, 607), Curtea de Casație sa a fost de acord cu analiza Curții Europene a Drepturilor de Lape prin mai degrabă că orice persoană juridică străină, care se declară victimă a unei infracțiuni, este abilitată să se constituie parte civilă, în fața unei instanțe franceze, în condițiile prevăzute la art. 2 din Codul de procedură penală, chiar dacă nu a stabilit o instituție în Franța, și nu a făcut o declarație prealabilă a actului de judecată. Prin urmare, în stadiul actual al jurisprudenței, o asociație străină care nu are nici sediul său social, nici o instituție din Franța poate fi în prezent în justiție. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că au fost luate toate măsurile necesare în vederea executării hotărârii Curții și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 septembrie 2012 în cadrul celei de a unsprezecea reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)124

[1]

Ligue du monde islamique et Organisation islamique mondiale du secours islamique contre France

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requêtes n

o

36497/05 et 37172/05, arrêt du 15 janvier 2009, définitif le 15 avril 2009)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée (voir document

DH-DD(2012)830

)

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences,

dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

; et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnées

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2012)830

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Ligue du monde islamique contre France (n

o

36497/05)

Organisation islamique mondiale du secours islamique contre France (n

o

37172/05)

Arrêt du 15 janvier 2009 devenu définitif le 15 avril 2009

Bilan d’action du gouvernement français

Cette affaire concerne une violation du droit au procès équitable (violation de l’article 6§1). Les requérantes, qui sont deux organisations non gouvernementales saoudiennes ayant leur siège social en Arabie Saoudite, se plaignaient de s’être vues opposer une irrecevabilité à la plainte en diffamation qu’elles avaient déposée devant les juridictions françaises au motif qu’elles n’avaient pas accompli les formalités exigées de toute association pour ester devant une juridiction française.

La Cour a considéré que, dans les circonstances de l’espèce, l’exigence d’une déclaration préalable imposée à une association qui a son siège à l’étranger et qui, n’exerçant aucune activité en France, n’a pas d’établissement dans ce pays constituait une restriction au droit d’accès à un tribunal. Elle en a conclu que l’article 6§1 de la Convention avait été méconnu.

I.

Mesures de caractère individuel

1.

Le paiement de la satisfaction équitable

La Cour a alloué aux deux requérantes une satisfaction équitable d’un montant de 5 000 euros au titre des frais et dépens. Le montant principal ainsi que des intérêts moratoires ont été consignés au profit des deux requérantes les 12 avril et 20 août 2011.

2.

Les autres mesures éventuelles

Au vu de la violation constatée par la Cour et de la prescription de l’action en diffamation en France (§ 63), les associations ont demandé à la Cour une satisfaction équitable au titre du dommage moral. La Cour a estimé que le dommage subi par les requérantes était suffisamment réparé par les constats de violations de l’article 6§1 de la Convention. Dans ces conditions, aucune autre mesure individuelle n’apparaît nécessaire.

II.

Mesures de caractère général

Il convient de noter que les autorités françaises publient systématiquement les arrêts de la Cour européenne et les diffusent aux autorités concernées. Cet arrêt, accompagné d’un commentaire, a été communiqué au ministère de l’intérieur ; il a été notamment diffusé sur le site intranet de la Direction des libertés publiques et des affaires juridiques auquel ont accès l’ensemble des agents de l’administration centrale et des services déconcentrés (préfecture, services de la police nationale). Il a également été publié à l’Observatoire du droit européen de la Cour de cassation (bulletin n

o

23). Il a en outre été publié dans de nombreuses revues juridiques (Dalloz 2009 n

o

6 notamment) et est disponible par l’intermédiaire du site grand public d’accès au droit Légifrance.

Dans un arrêt du 8 décembre 2009 (n

o

09-81.607), la Cour de cassation s’est ralliée à l’analyse de la Cour Européenne des Droits de l’Homme en affirmant que « toute personne morale étrangère, qui se prétend victime d’une infraction, est habilitée à se constituer partie civile, devant une juridiction française, dans les conditions prévues par l’article 2 du code de procédure pénale, même si elle n’a pas d’établissement en France, et n’a pas fait de déclaration préalable à la préfecture ».

Par conséquent, en l’état actuel de la jurisprudence, une association étrangère n’ayant ni son siège social, ni un établissement en France, peut désormais ester en justice.

III. Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement considère que toutes les mesures nécessaires en vue de l’exécution de l’arrêt de la Cour ont été prises, et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 26 septembre 2012 lors de la 1150e réunion des Délégués des Ministres.