Antonyan împotriva Armeniei

Reclamantul s-a născut în 1937 și trăiește în Erevan. Ea este o persoană cu handicap de grad al doilea. Într-o dată neespecificată în perioada sovietică, statul alocat reclamantului un apartament în Erevan pe dreptul locației. În 1981 nepoata reclamantului, care s-a mutat la Erevan pentru a studia, a obținut înregistrarea la apartamentul reclamantului cu consimțământul acesteia. În 1986 s-a mutat înapoi în orașul Hrazdan fără a anula înregistrarea. În 1989 nepoata reclamantului a fost căsătorită și a dat naștere la doi copii în 1989 și, respectiv, 1991. La consimțământul reclamantului, copiii au fost, de asemenea, înscriși la apartamentul reclamantului pentru a putea primi asistență medicală din adresa ei.

La 11 februarie 1993, reclamantul a dobândit proprietatea apartamentului, care a fost notat la 19 februarie 1993. În 1996 nepoata reclamantului a murit. Înregistrarea sa la apartamentul reclamantului a fost ulterior anulată. 10. La 26 decembrie 2003, reclamantul a solicitat Departamentului de Poliție din districtul Kanaker-Zeytun din Yerevan (denumit în continuare Departamentul de Poliție din district) care a încercat să anuleze înregistrarea copiilor. 11. Prin scrisoarea din 20 ianuarie 2004, Departamentul de Poliție de District a informat reclamantul despre refuzul său de a anula înregistrarea copiilor pe motiv că, în conformitate cu normele relevante, înregistrarea minorilor ar putea fi anulată numai împreună cu anularea înregistrării unuia dintre părinții lor; la cererea de către părinți sau reprezentanți legali ai copiilor; în legătură cu studiile; sau la un ordin judiciar relevant.

12. La o dată neespecificată, reclamantul a contestat acest refuz în fața instanțelor, încercând să oblige Departamentul de Poliție de District să dezregistreze copiii și susținând că acesta din urmă nu a trăit niciodată în apartamentul ei. 13. La 15 martie 2004, Curtea de district Arabkir și Kanaker-Zeytun din Erevan a respins plângerea reclamantului, declarând că refuzul a fost legal, deoarece Departamentul de Poliție de district a acționat în conformitate cu decretul guvernamental nr. 821 din 25 decembrie 1998. Potrivit textului hotărârii, părțile au fost notificate în mod corespunzător audierii, dar nu au reușit să apară. La 25 martie 2004, reclamanta a depus recursul. 15. La 8 iunie 2004, Curtea Civilă de Apel a respins recursul reclamantului din același motiv.

Potrivit textului acestei hotărâri, reclamantul și reprezentantul său au formulat o declarație orală la ședința judecătorească. Potrivit reclamantului, nici ea, nici reprezentantul ei nu au primit posibilitatea de a face nici o prezentare orală. Se pare că tatăl copilului a fost prezent la audierea de recurs și a solicitat respingerea cererii reclamantului. 16. La o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs la punctele de drept. 17. La 23 iulie 2004, Curtea de Casație a respins recursul său constatând că: „În conformitate cu art. 225 din Codul Civil, în cazul în care nu se ajunge la un acord privind încheierea dreptului de utilizare a cazarei, acest drept poate fi încheiat pe cererea proprietarului prin intermediul procedurilor judiciare prin plata unei compensații echivalente cu valoarea de piață.

În astfel de circumstanțe, argumentele invocate în recursul privind punctele de drept sunt nesupunțite, deoarece dreptul de utilizare a cazarelor dispuse de [fiilor] poate fi încheiat numai în conformitate cu art. 225 din Codul Civil...” 18. În conformitate cu art. 4, clădirile de apartamente și cazare în alte construcții situate pe teritoriul Armenia cuprind fondul de locuință. 19. În conformitate cu art. 9, cetățenii au dreptul să primească cazare în casele statului și fondul de locuințe publice prin intermediul unei proceduri prescrise. 20. În conformitate cu art. 49, pe baza deciziei de alocare a cazarei într-o clădire a fondului de stat sau a fondului public de locuințe, comitetul executiv relevant furnizează cetățenilor un ordin care servește ca bază unică pentru ocuparea cazarelor alocate.

21. În conformitate cu art. 51, acordul de locație în ceea ce privește clădirile statului și fondul de locație publică se încheie în scris, pe baza ordinului de cazare, între locatorul, și anume, organizația care gestionează întreținerea clădirii și locatarul, și anume, cetățeanul în numele căruia s-a furnizat voucherul. Cazarea în clădirile statului și fondul public de locuințe se utilizează în conformitate cu acordul de locație. 22. În conformitate cu art. 53, membrii familiei chiriași care locuiesc cu el se bucură, de asemenea, de toate drepturile și de toate responsabilitățile care rezultă din contractul de locație. 23. În conformitate cu art. 54, membrii familiei chiriașului includ soțul său, copiii și părinții lor.

Alte persoane pot fi recunoscute ca membrii familiei chiriașului, dacă locuiesc cu chiriașul și conduc o gospodărie comună. 24. În conformitate cu art. 55, chiriașul are dreptul, cu consimțământul membrilor familiei care locuiesc cu el, de a-și găzdui soțul, copiii, părinții și altor persoane în clădirea ocupată de el. Persoanele care au fost găzduite în cazare în conformitate cu prezentul articol achiziționează dreptul de utilizare a acestui cazare în mod egal cu celelalte persoane care locuiesc acolo, cu excepția cazului în care s-a ajuns la un alt acord, în momentul în care aceste persoane au fost găzduite, între chiriașul și membrii familiei sale care locuiesc cu el. 25. În conformitate cu art. 59, în cazul absenței temporare a chiriașului sau a membrilor familiei sale, cazarea se păstrează pentru acestea pentru o perioadă de maximum șase luni.

O persoană poate pierde dreptul de utilizare a cazarei prin decizia judecătorească ca urmare a absenței pentru o perioadă care depășește termenul stabilit pe baza unei cereri depuse de locatar sau de alți utilizatori permanenti ai cazarei în cauză. 26. În conformitate cu art. 23 § 2, locul de reședință a minorilor sub 14 ani este considerat locul de reședință a reprezentanților lor legali, cum ar fi, printre altele, părinții lor. 27. În conformitate cu art. 163 § 1, dreptul de utilizare implică posibilitatea oferită de lege de a recolta calitățile naturale utile ale unui bun și de a „benefici” de la acesta. 28. În conformitate cu art. 225 § 1, ca în vigoare la momentul material, membrii familiei proprietarului de cazare și altor persoane au dreptul de a utiliza cazare, dacă acest drept a fost înregistrat în conformitate cu procedura prevăzută de Legea privind înregistrarea drepturilor de proprietate de stat.

29. În conformitate cu art. 225 § 2, în vigoare la momentul material, dreptul de utilizare a cazarelor provine, se pune în aplicare și se încheie printr-un acord scris notarizat cu proprietarul. În cazul în care nu se ajunge la niciun acord privind încheierea dreptului de utilizare a cazarei, acest drept poate fi încheiat pe cererea proprietarului prin intermediul procedurilor judiciare prin plata unei compensații echivalente cu valoarea de piață. 30. În conformitate cu art. 225 § 4, ca în vigoare la momentul material, o persoană care beneficiază de dreptul de utilizare a cazarelor poate solicita ca orice persoană, inclusiv proprietarul, să elimine încălcările dreptului său în ceea ce privește cazarea.

31. În conformitate cu punctul 20, apartamentele din clădirile statului și fondul de locuințe publice se vând ca proprietate privată chiriașilor din apartamentele în cauză și membrii familiei lor indicate la art. 54 din Codul Locației, dacă există consimțământ scris de la toți membrii familiei adulți. Apartamentul poate fi vândut ca proprietate comună, dacă doresc. 32. În conformitate cu punctul 20, astfel cum este în vigoare la momentul material, înregistrarea și derogarea cetățenilor se implementează în scopul asigurării condițiilor necesare pentru a-și bucura de drepturile și libertățile, precum și pentru îndeplinirea obligațiilor lor în fața statului și a altor cetățeni. 33. În conformitate cu punctul 21, în vigoare la momentul material, cetățenii se înregistrează la o singură adresă la locul lor de reședință temporar sau permanent.

34. În conformitate cu punctul 22, ca fiind în vigoare la momentul material, cazarea pentru care un cetățean nu are dreptul de proprietate, de locație sau de subtenție și care nu este locul său permanent de reședință este considerată locul său temporar de reședință. 35. Potrivit punctului 23 în vigoare la momentul material, locul în care un cetățean trăiește permanent sau predominant este considerat locul său permanent de reședință. 36. Potrivit punctului 29, cererea unui cetățean care urmează să fie înregistrată la un loc temporar de reședință poate fi refuzată dacă nu există consimțământ scris de la, printre altele, proprietarul cazarei. Copiii mici sunt înregistrati, indiferent dacă există consimțământ scris de la proprietar, la locul înregistrării unuia dintre părinții sau reprezentantul lor legal.

37. În conformitate cu punctul 39, înregistrarea minorilor sub vârsta de șaisprezece ani care locuiesc cu părinții lor se face prin intermediul unei înscrieri relevante în cardul de cazare sau în cardul de înscriere al părinților pe baza documentelor de identitate ale părinților și a certificatului de naștere a minorului. 38. În conformitate cu punctul 44, înregistrarea cetățenilor înregistrați la un loc temporar sau permanent de reședință se anulează în cazul în care, printre altele, schimbarea locului de reședință, decesul sau dacă documentele și informațiile care au servit ca bază pentru înregistrare au fost false. Autoritățile responsabile cu înregistrarea anulează înregistrarea cetățenului la locul permanent de reședință pe baza documentelor în termen de trei zile și fac o intrare relevantă în pașaportul său.

5. The applicant was born in 1937 and lives in Yerevan. She is a seconddegree disabled person. 6. On an unspecified date during the Soviet period, the State allocated to the applicant a flat in Yerevan on the right of tenancy. 7. In 1981 the applicant’s niece, who had moved to Yerevan to study, obtained registration at the applicant’s flat with the latter’s consent. In 1986 she moved back to the town of Hrazdan without cancelling her registration. In 1989 the applicant’s niece was married, and she gave birth to two children in 1989 and 1991 respectively. Upon the applicant’s consent, the children were also registered at the applicant’s flat so that they could receive medical care from her address.

8. On 11 February 1993 the applicant acquired ownership of the flat, which was notarised on 19 February 1993. 9. In 1996 the applicant’s niece passed away. Her registration at the applicant’s flat was subsequently cancelled. 10. On 26 December 2003 the applicant applied to the Kanaker-Zeytun District Police Department of Yerevan (hereafter the District Police Department) seeking to cancel the children’s registration. 11. By a letter of 20 January 2004 the District Police Department informed the applicant of its refusal to cancel the children’s registration on the ground that, according to the relevant rules, the registration of minors could be cancelled only together with the cancellation of the registration of one of their parents; upon an application by the parents or the children’s lawful representatives; in connection with studies; or upon a relevant court order.

12. On an unspecified date, the applicant contested this refusal before the courts, seeking to oblige the District Police Department to deregister the children and claiming that the latter had never lived in her flat. 13. On 15 March 2004 the Arabkir and Kanaker-Zeytun District Court of Yerevan dismissed the applicant’s complaint, finding that the refusal was lawful as the District Police Department had acted in accordance with Government Decree no. 821 of 25 December 1998. According to the text of the judgment, the parties had been duly notified of the hearing but had failed to appear. According to the applicant, she was not notified of that hearing. 14. On 25 March 2004 the applicant lodged an appeal.

15. On 8 June 2004 the Civil Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal on the same ground. According to the text of this judgment, the applicant and her representative made oral submissions at the court hearing. According to the applicant, neither she nor her representative was given the opportunity to make any oral submissions. It further appears that the children’s father was present at the appeal hearing and petitioned to dismiss the applicant’s claim. 16. On an unspecified date, the applicant lodged an appeal on points of law. 17. On 23 July 2004 the Court of Cassation dismissed her appeal finding that: “According to Article 225 of the Civil Code, if no agreement is reached regarding the termination of the right of use of accommodation, this right can be terminated upon the owner’s request through court proceedings by paying compensation equivalent to the market value.

In such circumstances, the arguments raised in the appeal on points of law are unsubstantiated, since the right of use of accommodation enjoyed by [the children] can be terminated only in accordance with Article 225 of the Civil Code...” 18. According to Article 4, apartment buildings and accommodation in other constructions situated on the territory of Armenia comprise the housing fund. 19. According to Article 9, citizens are entitled to receive accommodation in houses of the State and the public housing fund through a prescribed procedure. 20. According to Article 49, on the basis of the decision to allocate accommodation in a building of the State or public housing fund, the relevant executive committee shall provide the citizen with an order which shall serve as the sole basis for occupying the allocated accommodation.

21. According to Article 51, the accommodation tenancy agreement in respect of the buildings of the State and public housing fund shall be concluded in writing, on the basis of the accommodation order, between the lessor, namely, the organisation managing the maintenance of the building, and the tenant, namely, the citizen in whose name the voucher has been provided. Accommodation in the buildings of the State and public housing fund shall be used in accordance with the accommodation tenancy agreement. 22. According to Article 53, the tenant’s family members who live with him shall equally enjoy all the rights and bear all the responsibilities stemming from the accommodation tenancy agreement.

23. According to Article 54, the tenant’s family members include his spouse, their children and parents. Other individuals may be recognised as the tenant’s family members, if they live with the tenant and run a common household. 24. According to Article 55, the tenant has the right, with the consent of members of the family residing with him, to accommodate his spouse, children, parents and other persons in the accommodation occupied by him. Persons who have been accommodated in the accommodation according to this Article shall acquire the right of use of that accommodation equally with other persons residing there, unless some other agreement has been reached, at the time when these persons were accommodated, between the tenant and members of his family residing with him.

25. According to Article 59, in case of the tenant’s or his family member’s temporary absence, the accommodation shall be kept for them for a period not exceeding six months. A person may lose his right of use of accommodation by a court decision as a result of being absent for a period exceeding the prescribed time-limit on the basis of an application filed by the tenant or other permanent users of the accommodation in question. 26. According to Article 23 § 2, the place of residence of minors under the age of fourteen shall be considered the place of residence of their lawful representatives, such as, inter alia, their parents. 27. According to Article 163 § 1, the right of use implies the possibility afforded by law to reap the useful natural qualities of a property and to “benefit” from it.

28. According to Article 225 § 1, as in force at the material time, the family members of the owner of accommodation and other individuals have the right to use the accommodation, if that right has been registered in accordance with the procedure prescribed by the Law on the State Registration of Property Rights. 29. According to Article 225 § 2, as in force at the material time, the right of use of accommodation shall originate, be implemented and terminated through a notarised written agreement with the owner. If no agreement is reached regarding the termination of the right of use of accommodation, this right can be terminated upon the owner’s request through court proceedings by paying compensation equivalent to the market value.

30. In accordance with Article 225 § 4, as in force at the material time, a person enjoying the right of use of accommodation can demand that any person, including the owner, eliminate the breaches of his right in respect of the accommodation. 31. According to Paragraph 20, flats in buildings of the State and public housing fund shall be sold as private property to the tenants of the flats in question and their family members indicated in Article 54 of the Housing Code, if there is written consent from all the adult family members. The flat may be sold to them as a common property, if they so wish. 32. According to Paragraph 20, as in force at the material time, registration and deregistration of citizens shall be implemented for the purpose of ensuring necessary conditions for the enjoyment by them of their rights and freedoms as well as for the performance of their obligations before the State and other citizens.

33. According to Paragraph 21, as in force at the material time, citizens shall be registered at only one address at their temporary or permanent place of residence. 34. According to Paragraph 22, as in force at the material time, accommodation in respect of which a citizen does not have the right of ownership, tenancy or sub-tenancy, and which is not his permanent place of residence shall be considered his temporary place of residence. 35. According to Paragraph 23, as in force at the material time, the place where a citizen lives permanently or predominantly shall be considered his permanent place of residence. 36. According to Paragraph 29, a citizen’s application to be registered at a temporary place of residence can be refused if there is no written consent from, inter alia, the owner of the accommodation.

Minor children shall be registered, irrespective of whether there is written consent from the owner, at the place of registration of one of the parents or their lawful representative. 37. According to Paragraph 39, the registration of minors below the age of sixteen who live with their parents shall be made through a relevant entry in the accommodation card or the parent’s registration card on the basis of the parents’ identity documents and the minor’s birth certificate. 38. According to Paragraph 44, the registration of citizens registered at a temporary or permanent place of residence shall be cancelled in case of, inter alia, change of place of residence, death, or if the documents and information which served as a basis for the registration were false.

The authorities in charge of registration shall cancel the citizen’s registration at the permanent place of residence on the basis of documents within three days and make a relevant entry in his passport.