CASE OF ANTONYAN v. ARMENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Preliminary objection joined to merits and dismissed (Article 35-1 - Exhaustion of domestic remedies);Remainder inadmissible;Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Peaceful enjoyment of possessions);Non-pecuniary damage - award
CASE OF ANTONYAN v. ARMENIA (CtEDO, 2012)
Reclamantul s-a născut în 1937 și trăiește în Erevan. Ea este o persoană cu handicap de grad al doilea. Într-o dată neespecificată în perioada sovietică, statul alocat reclamantului un apartament în Erevan pe dreptul locației. În 1981 nepoata reclamantului, care s-a mutat la Erevan pentru a studia, a obținut înregistrarea la apartamentul reclamantului cu consimțământul acesteia. În 1986 s-a mutat înapoi în orașul Hrazdan fără a anula înregistrarea. În 1989 nepoata reclamantului a fost căsătorită și a dat naștere la doi copii în 1989 și, respectiv, 1991. La consimțământul reclamantului, copiii au fost, de asemenea, înscriși la apartamentul reclamantului pentru a putea primi asistență medicală din adresa ei. La 11 februarie 1993, reclamantul a dobândit proprietatea apartamentului, care a fost notat la 19 februarie 1993. În 1996 nepoata reclamantului a murit. Înregistrarea sa la apartamentul reclamantului a fost ulterior anulată. 10. La 26 decembrie 2003, reclamantul a solicitat Departamentului de Poliție din districtul Kanaker-Zeytun din Yerevan (denumit în continuare Departamentul de Poliție din district) care a încercat să anuleze înregistrarea copiilor. 11. Prin scrisoarea din 20 ianuarie 2004, Departamentul de Poliție de District a informat reclamantul despre refuzul său de a anula înregistrarea copiilor pe motiv că, în conformitate cu normele relevante, înregistrarea minorilor ar putea fi anulată numai împreună cu anularea înregistrării unuia dintre părinții lor; la cererea de către părinți sau reprezentanți legali ai copiilor; în legătură cu studiile; sau la un ordin judiciar relevant. 12. La o dată neespecificată, reclamantul a contestat acest refuz în fața instanțelor, încercând să oblige Departamentul de Poliție de District să dezregistreze copiii și susținând că acesta din urmă nu a trăit niciodată în apartamentul ei. 13. La 15 martie 2004, Curtea de district Arabkir și Kanaker-Zeytun din Erevan a respins plângerea reclamantului, declarând că refuzul a fost legal, deoarece Departamentul de Poliție de district a acționat în conformitate cu decretul guvernamental nr. 821 din 25 decembrie 1998. Potrivit textului hotărârii, părțile au fost notificate în mod corespunzător audierii, dar nu au reușit să apară. La 25 martie 2004, reclamanta a depus recursul. 15. La 8 iunie 2004, Curtea Civilă de Apel a respins recursul reclamantului din același motiv. Potrivit textului acestei hotărâri, reclamantul și reprezentantul său au formulat o declarație orală la ședința judecătorească. Potrivit reclamantului, nici ea, nici reprezentantul ei nu au primit posibilitatea de a face nici o prezentare orală. Se pare că tatăl copilului a fost prezent la audierea de recurs și a solicitat respingerea cererii reclamantului. 16. La o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs la punctele de drept. 17. La 23 iulie 2004, Curtea de Casație a respins recursul său constatând că: „În conformitate cu art. 225 din Codul Civil, în cazul în care nu se ajunge la un acord privind încheierea dreptului de utilizare a cazarei, acest drept poate fi încheiat pe cererea proprietarului prin intermediul procedurilor judiciare prin plata unei compensații echivalente cu valoarea de piață. În astfel de circumstanțe, argumentele invocate în recursul privind punctele de drept sunt nesupunțite, deoarece dreptul de utilizare a cazarelor dispuse de [fiilor] poate fi încheiat numai în conformitate cu art. 225 din Codul Civil...” 18. În conformitate cu art. 4, clădirile de apartamente și cazare în alte construcții situate pe teritoriul Armenia cuprind fondul de locuință. 19. În conformitate cu art. 9, cetățenii au dreptul să primească cazare în casele statului și fondul de locuințe publice prin intermediul unei proceduri prescrise. 20. În conformitate cu art. 49, pe baza deciziei de alocare a cazarei într-o clădire a fondului de stat sau a fondului public de locuințe, comitetul executiv relevant furnizează cetățenilor un ordin care servește ca bază unică pentru ocuparea cazarelor alocate. 21. În conformitate cu art. 51, acordul de locație în ceea ce privește clădirile statului și fondul de locație publică se încheie în scris, pe baza ordinului de cazare, între locatorul, și anume, organizația care gestionează întreținerea clădirii și locatarul, și anume, cetățeanul în numele căruia s-a furnizat voucherul. Cazarea în clădirile statului și fondul public de locuințe se utilizează în conformitate cu acordul de locație. 22. În conformitate cu art. 53, membrii familiei chiriași care locuiesc cu el se bucură, de asemenea, de toate drepturile și de toate responsabilitățile care rezultă din contractul de locație. 23. În conformitate cu art. 54, membrii familiei chiriașului includ soțul său, copiii și părinții lor. Alte persoane pot fi recunoscute ca membrii familiei chiriașului, dacă locuiesc cu chiriașul și conduc o gospodărie comună. 24. În conformitate cu art. 55, chiriașul are dreptul, cu consimțământul membrilor familiei care locuiesc cu el, de a-și găzdui soțul, copiii, părinții și altor persoane în clădirea ocupată de el. Persoanele care au fost găzduite în cazare în conformitate cu prezentul articol achiziționează dreptul de utilizare a acestui cazare în mod egal cu celelalte persoane care locuiesc acolo, cu excepția cazului în care s-a ajuns la un alt acord, în momentul în care aceste persoane au fost găzduite, între chiriașul și membrii familiei sale care locuiesc cu el. 25. În conformitate cu art. 59, în cazul absenței temporare a chiriașului sau a membrilor familiei sale, cazarea se păstrează pentru acestea pentru o perioadă de maximum șase luni. O persoană poate pierde dreptul de utilizare a cazarei prin decizia judecătorească ca urmare a absenței pentru o perioadă care depășește termenul stabilit pe baza unei cereri depuse de locatar sau de alți utilizatori permanenti ai cazarei în cauză. 26. În conformitate cu art. 23 § 2, locul de reședință a minorilor sub 14 ani este considerat locul de reședință a reprezentanților lor legali, cum ar fi, printre altele, părinții lor. 27. În conformitate cu art. 163 § 1, dreptul de utilizare implică posibilitatea oferită de lege de a recolta calitățile naturale utile ale unui bun și de a „benefici” de la acesta. 28. În conformitate cu art. 225 § 1, ca în vigoare la momentul material, membrii familiei proprietarului de cazare și altor persoane au dreptul de a utiliza cazare, dacă acest drept a fost înregistrat în conformitate cu procedura prevăzută de Legea privind înregistrarea drepturilor de proprietate de stat. 29. În conformitate cu art. 225 § 2, în vigoare la momentul material, dreptul de utilizare a cazarelor provine, se pune în aplicare și se încheie printr-un acord scris notarizat cu proprietarul. În cazul în care nu se ajunge la niciun acord privind încheierea dreptului de utilizare a cazarei, acest drept poate fi încheiat pe cererea proprietarului prin intermediul procedurilor judiciare prin plata unei compensații echivalente cu valoarea de piață. 30. În conformitate cu art. 225 § 4, ca în vigoare la momentul material, o persoană care beneficiază de dreptul de utilizare a cazarelor poate solicita ca orice persoană, inclusiv proprietarul, să elimine încălcările dreptului său în ceea ce privește cazarea. 31. În conformitate cu punctul 20, apartamentele din clădirile statului și fondul de locuințe publice se vând ca proprietate privată chiriașilor din apartamentele în cauză și membrii familiei lor indicate la art. 54 din Codul Locației, dacă există consimțământ scris de la toți membrii familiei adulți. Apartamentul poate fi vândut ca proprietate comună, dacă doresc. 32. În conformitate cu punctul 20, astfel cum este în vigoare la momentul material, înregistrarea și derogarea cetățenilor se implementează în scopul asigurării condițiilor necesare pentru a-și bucura de drepturile și libertățile, precum și pentru îndeplinirea obligațiilor lor în fața statului și a altor cetățeni. 33. În conformitate cu punctul 21, în vigoare la momentul material, cetățenii se înregistrează la o singură adresă la locul lor de reședință temporar sau permanent. 34. În conformitate cu punctul 22, ca fiind în vigoare la momentul material, cazarea pentru care un cetățean nu are dreptul de proprietate, de locație sau de subtenție și care nu este locul său permanent de reședință este considerată locul său temporar de reședință. 35. Potrivit punctului 23 în vigoare la momentul material, locul în care un cetățean trăiește permanent sau predominant este considerat locul său permanent de reședință. 36. Potrivit punctului 29, cererea unui cetățean care urmează să fie înregistrată la un loc temporar de reședință poate fi refuzată dacă nu există consimțământ scris de la, printre altele, proprietarul cazarei. Copiii mici sunt înregistrati, indiferent dacă există consimțământ scris de la proprietar, la locul înregistrării unuia dintre părinții sau reprezentantul lor legal. 37. În conformitate cu punctul 39, înregistrarea minorilor sub vârsta de șaisprezece ani care locuiesc cu părinții lor se face prin intermediul unei înscrieri relevante în cardul de cazare sau în cardul de înscriere al părinților pe baza documentelor de identitate ale părinților și a certificatului de naștere a minorului. 38. În conformitate cu punctul 44, înregistrarea cetățenilor înregistrați la un loc temporar sau permanent de reședință se anulează în cazul în care, printre altele, schimbarea locului de reședință, decesul sau dacă documentele și informațiile care au servit ca bază pentru înregistrare au fost false. Autoritățile responsabile cu înregistrarea anulează înregistrarea cetățenului la locul permanent de reședință pe baza documentelor în termen de trei zile și fac o intrare relevantă în pașaportul său.